ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3777/2003

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 1 martie 2002 reclamanta C.E.

a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Satu-Mare și Ministerul Justiției

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la restituirea

sumelor de bani încasate prin reținerea procentului de 7 % din salariul lunar

cu titlu de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate, pentru

perioada  1 ianuarie 2000-1 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de

inflație la data executării hotărârii.

Prin întâmpinarea din 11 aprilie 2002 pârâtul

Ministerul Justiției a cerut respingerea acțiunii cu motivarea că reclamanta

are dreptul la asistență medicală gratuită dacă face dovada reținerii în contul

contribuției lunare de asigurări de sănătate a primelor de asigurare, astfel că

se impunea a fi achitată contribuția lunară pentru asigurările sociale de

sănătate.

La 15 aprilie 2002 pârâtul Tribunalul Satu-Mare

a chemat în garanție Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice,

Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești solicitând ca, în situația în

care se va admite acțiunea principală, să fie admisă și cererea de chemare în

garanție, urmând a fi obligată Casa OPSNAJ la restituirea sumelor de bani

reținute de la reclamantă și virate de pârât lunar chematei în garanție cu titlu

de contribuție pentru asigurările sociale de sănătate.

Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Satu

Mare, prin sentința civilă nr. 145/D din 13 mai 2002, a admis acțiunea

reclamantei C.E. și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul

Satu-Mare să restituie reclamantei suma reținută în procent de 7 % din salariu

pentru perioada 1 ianuarie 2000-2 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de

inflație la data executării hotărârii, reprezentând primă pentru asigurări de

sănătate.

A fost respinsă cererea de chemare în garanție

formulată de pârâtul Tribunalul Satu-Mare împotriva Casei OPSNAJ.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a

reținut că în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992,

magistrații în activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția și copiii

aflați în întreținerea acestora, ca și personalul auxiliar de specialitate,

beneficiază, în mod gratuit, de asistență medicală, medicamente și proteze,

astfel că, legea nu condiționează acordarea asistenței medicale gratuite de

plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate. Totodată, s-a apreciat

că, modificarea intervenită în materie, prin inserarea acestei condiții se

referă la o perioadă ulterioară celei pentru care s-au solicitat drepturile bănești

respective.

Recursurile declarate împotriva acestei sentințe

de pârâții Tribunalul Satu-Mare și Ministerul Justiției au fost admise de

Curtea de Apel Oradea, care, prin decizia civilă nr. 957/R din 11 septembrie

2002, a schimbat în parte sentința instanței de fond în sensul că a admis

cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Tribunalul Satu-Mare și a

obligat chemata în garanție Casa OPSNAJ să achite Ministerului Justiției și

Tribunalului Satu-Mare suma la care aceștia au fost obligați către reclamanta C.E.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a decide astfel Curtea de Apel Oradea a

reținut că în lipsa unui contract individual de asigurare, Casa OPSNAJ a

încasat o sumă de bani necuvenită, motiv pentru care cererea de chemare în

garanție a fost găsită ca întemeiată.

Împotriva   hotărârilor

pronunțate   în cauză,   la data de 11 februarie 2003, Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat, în temeiul art.

330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anulare, susținând că hotărârile

judecătorești atacate au fost date cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a

determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În dezvoltarea recursului în anulare

se arată că din interpretarea prevederilor art. 1, art. 4, art. 52 și art. 55

din Legea nr. 145/1997, art. 99 din Legea nr. 92/1992 și pct.6/I al Normelor

comune nr.318/FB/64/807/C/1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție

și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, rezultă că magistrații

și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală

gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției

lunare de asigurări de sănătate. Legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres

obligația de contribuție la fondul asigurării de sănătate pentru magistrați în

Legea nr. 92/1992, deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost

adoptată în anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, act

normativ care, în art. 4 prevede obligativitatea asigurării pentru toți

cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii care au reședință în România,

iar în art. 6 sunt prevăzute categoriile exceptate de la plata contribuției.

Dacă legiuitorul ar fi intenționat

ca magistrații și personalul de specialitate să aibă calitatea de asigurat,

fără plata contribuției, ar fi menționat-o expres, incluzând printre persoanele

exceptate de la plata contribuției și pe magistrați, respectiv personalul

auxiliar de specialitate, și cum nu a făcut o atare mențiune, se deduce

intenția că și această categorie nu poate fi scutită de plata contribuției

pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.

Recursul în anulare este fondat.

În conformitate cu prevederile art. 1

alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt

obligatorii și funcționează descentralizat, pe baza principiului solidarității

și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997,

ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998 sunt supuși în mod

obligatoriu asigurării cetățenii români cu domiciliul în țară, cetățenii

străini și apatrizii care au reședința în România, alin. (2) al articolului

citat prevăzând obligativitatea ca asigurații să plătească lunar o contribuție

pentru asigurări de sănătate.

Art. 6 din același act normativ

enumeră categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără

plata contribuției, și anume: copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani,

dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă;

persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau care se află

în îngrijirea familiei; soțul, soția, părinții și bunicii, fără venituri

proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror

drepturi sunt stabilite prin Decretul-Lege nr. 118/1990, persoanele ale căror

drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 și art. 2 din Legea nr. 42/1990,

dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile bănești

acordate de lege, precum și cele provenite din pensii.

În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au

fost stabilite categoriile de persoane, care, sunt asigurate prin efectul

legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările de sănătate, și

anume: persoanele care satisfac serviciul militar în termen; se află în

concediu medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în

vârstă de până la  6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest

preventiv; fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social,

potrivit Legii nr. 67/1995.

Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992,

modificată prin Legea nr. 142/1997, magistrații în activitate sau pensionarii,

precum și soțul, soția, copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în

mod gratuit, de asistență medicală, medicamente și proteze, condițiile de

acordare a acestora urmând a fi stabilite prin hotărâre de guvern.

La pct. 6/I al Normelor Comune nr. 318/FB/64/807/C/1995

din  26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, emise în aplicarea H.G. nr.

409 din 2 iulie 1998, se prevede că soții sau soțiile magistraților și ale

personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionari,

beneficiază de gratuitățile prevăzute de art.1 alin.1 din H.G. nr. 409/1998,

dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de sănătate sau fac

parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata

contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Din interpretarea dispozițiilor

legale citate rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au

dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac

rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate. De altfel,

legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la

fondul de asigurări sociale de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992

deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și

a intrat în vigoare la data de   1 ianuarie 1998.

Reclamanta a încheiat un contract cu

Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale

și Autorității Judecătorești prin care a cunoscut faptul că în conformitate cu

art. 4 din Legea nr. 145/1997 angajatorul avea obligația de a reține și vira

contribuția de asigurări de sănătate prevăzută de lege.

Față de cele ce preced, recursul în

anulare se privește ca fondat și urmare a admiterii lui, vor fi casate

hotărârile pronunțate în cauză în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii

promovate de reclamanta C.E. cu consecința respingerii și a cererii de chemare

în garanție formulată de pârâtul Tribunalul Satu-Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 957/R din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea.

Casează decizia recurată precum și sentința

civilă nr. 145/D din 13 mai 2002 a Tribunalului Satu-Mare.

Respinge ca nefondată acțiunea formulată de

reclamanta C.E. împotriva pârâților Tribunalul Satu-Mare și Ministerul

Justiției și pe cale de consecință respinge cererea de chemare în garanție

promovată de pârâtul Tribunalul Satu-Mare împotriva Casei de Asigurări de

Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității

Judecătorești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  2 octombrie  2003.