ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4896/2004

Asupra recursului

în anulare

de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.- Prin cererea înregistrată sub

nr. 2550 din 17 mai 2002 pe rolul Tribunalului Satu Mare reclamanta D.E.E. a

chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Satu Mare și a

solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați pârâții

să îi restituie sumele de bani încasate prin reținerea procentului de 7% din

salariul lunar cu titlul de contribuție la fondul de asigurări sociale de

sănătate pentru perioada de 1 ianuarie 2000 – 1 martie 2001 cu aplicarea

coeficientului de inflație la data executării hotărârii.

În motivarea acțiunii reclamanta

arată în esență că în conformitate cu prevederile Legii nr. 92/1992 și H.G. nr.

409/1998 în vigoare în perioada pentru care solicită restituirea sumelor

reținute din salariu, avea dreptul să beneficieze de asistența medicală

gratuită și de gratuități pentru medicamente și proteze, fiind încadrată în

funcția de judecătoare la Judecătoria Satu Mare.

pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii deoarece, reclamanta

are dreptul la asistență medicală gratuită, dacă face dovada reținerii în

contul contribuției lunare de asigurări de sănătate a primelor de asigurare,

astfel că, se impune a fi achitată contribuția lunară pentru asigurările

sociale de sănătate.

cerere de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., solicitând instanței ca,

în situația în care va admite acțiunea reclamantei, să admită și cererea de

chemare în garanție urmând să oblige pe chemata în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

la restituirea sumelor de bani reținute de la reclamanta D.E.E. și virate de

pârât lunar chematei în garanție, cu titlu de contribuție pentru asigurările

sociale de sănătate.

4.- Tribunalul Satu Mare prin

sentința civilă nr. 256/D din 14 octombrie 2002 a admis acțiunea, obligând

Ministerul Justiției și Tribunalul Satu Mare să restituie reclamantei sumele

reținute cu titlul de contribuție de asigurări sociale de sănătate în procent

de 7%, raportat la salariul lunar, precum și reactualizarea acestor sume de

bani.

Prin aceeași hotărâre s-a respins

cererea de chemare în garanție formulată împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Instanța a reținut în esență că în

conformitate cu prevederile art. 99 din Legea nr. 92/1992, magistrații în

activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția or copiii aflați în

întreținerea acestora, beneficiază în mod gratuit de asistență medicală,

medicamente și proteze, astfel că legea nu condiționează acordarea asistenței

medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate.

S-a apreciat că modificarea intervenită în materie, prin înscrierea acestei

condiții prin O.U.G. nr. 179/1999 aprobată prin Legea nr. 118 din 29 martie

2001, se referă la perioada ulterioară celei pentru care s-au solicitat drepturile

bănești respective.

5.- Curtea de Apel Oradea, prin

decizia civilă nr. 1404/R din 16 decembrie 2002 a admis ca fondate recursurile

declarate de Ministerul Justiției și Tribunalul Satu Mare împotriva sentinței

civile nr. 256/D din 14 octombrie 2002 pe care a schimbat-o în parte, în sensul

că a admis cererea de chemare în garanție și a obligat C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. București

să achite pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul Satu Mare sumele la care

acestea au fost obligate către reclamanta D.E.E.

6.- În conformitate cu prevederile

art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ.,

Procurorul General al Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție a declarat recurs în anulare împotriva sentinței civile nr. 256/D din

14 octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul Satu Mare și deciziei civile nr.

1404/R din 6 decembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Oradea considerând că

hotărârile recurate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii ceea ce

a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În esență criticile formulate prin

recursul în anulare se referă la încălcarea esențială a legii, respectiv a

dispozițiilor art. 1, art. 4, art. 6, art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997

privind asigurările sociale de sănătate și art. 6/I din Normele comune emise la

26 mai 1999 în aplicarea H.G. nr. 409/1998.

Că reclamanta, întrucât nu face

parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata

contribuției lunare de asigurări de sănătate, beneficiază de gratuitățile

prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 409/1998 numai dacă face dovada

plății contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Din interpretarea dispozițiilor

evocate, coroborate cu prevederile Legii nr. 92/1992 se desprinde intenția

legiuitorului ca magistrații și personalul de specialitate să nu fie scutite de

plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.

Se mai menționează în motivarea

recursului în anulare că, de altfel, reclamanta a încheiat contract cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

și deci a cunoscut faptul că în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr.

145/1997, angajatorul, în ceea ce privește pe asigurat, are obligația de a vira

contribuția de asigurări de sănătate prevăzută de lege.

Se solicită admiterea recursului în

anulare, casarea hotărârilor pronunțate și pe fond respingerea acțiunii.

Recursul în anulare este fondat.

Este de necontestat că în

conformitate cu prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992,

republicată la 30 septembrie 1997, magistrații și personalul auxiliar de

specialitate beneficiază în mod gratuit de asistența medicală, medicamente și

proteze. Condițiile de acordare a acestora, se stabilesc, potrivit art. 99

alin. (2) din lege prin H.G.

În acest sens Guvernul a emis la

data de 20 iulie 1998 Hotărârea nr. 409 care în art. 1 arată fără echivoc că de

aceste gratuități se beneficiază în condițiile legii asigurărilor sociale de

sănătate nr. 145/1997; același lucru este prevăzut și în normele comune nr.

318/FB-64-807/C din 26 mai 1999 emise de Ministerul Justiției, Curtea Supremă

de Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pentru

aplicarea H.G. nr. 409/1998.

În

consecință având în vedere aceste acte normative care prevăd fără echivoc că

beneficiul gratuităților prevăzut de art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992

se acordă în condițiile Legii nr. 145/1997 care prevede în art. 4

obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români cu domiciliul în țară

iar în aliniatul al doilea arată în mod imperativ că asigurații vor plăti o

contribuție lunară pentru asigurările sociale de sănătate.

În art.

6 și art. 55 din aceeași lege sunt arătate categoriile de persoane care

beneficiază de asigurare fără plata contribuției și cele care sunt scutite de

această plată.

Deci

din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că legiuitorul a arătat în

mod explicit care este voința sa și anume ca beneficiul gratuităților pentru

magistrați și personalul auxiliar de specialitate „să se facă în condițiile

Legii nr. 145/1997”.

Dacă

legiuitorul ar fi dorit ca cei prevăzuți în art. 99 și art. 141 din Legea nr.

92/1992 să aibă calitatea de asigurați fără plata contribuției sau să fie

scutiți de ea, nu ar fi făcut trimiterea la „condițiile Legii nr. 145/1997” și

ar fi menționat acest lucru expres, incluzându-i în categoriile prevăzute de

art. 6 sau art. 55 din această lege.

Astfel

fiind, față de considerentele mai înainte arătate, văzând și dispozițiile art.

314 C. proc. civ. urmează a se admite recursul în anulare, a casa hotărârile

criticate și pe fond a se respinge acțiunea reclamantei.

Drept consecință

se va respinge și cererea de chemare în garanție formulată de pârâții

Ministerul Justiției și Tribunalul Satu Mare împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.ca

rămasă fără obiect.

Se

constată că a rămas fără obiect și cererea de suspendare a executării

hotărârilor atacate prin prezentul recurs în anulare, urmând a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei nr. 1404 R din 16 decembrie 2002 a Curții de Apel

Oradea, secția civilă, și a sentinței civile nr. 256 D din 14 octombrie 2002 a

Tribunalului Satu Mare.

Casează hotărârile atacate și, în

fond, respinge acțiunea reclamantei D.E.E. ca nefondată.

Respinge

cererea de chemare în garanție formulată de pârâții Ministerul Justiției,

Tribunalul Satu Mare împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. ca rămasă fără obiect.

Respinge cererea de suspendare a

executării hotărârilor atacate prin recursul în anulare ca rămasă fără obiect .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2004.