ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4899/2004

Asupra recursului

în anulare

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

instanță la data de 17 mai 2002, reclamantul D.C.D. a chemat în judecată

pârâții Tribunalul Satu Mare și Ministerul Justiției, solicitând obligarea lor

la restituirea sumelor încasate prin reținerea procentului de 7% din salariul

lunar, cu titlul de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate, pe

perioada 1 ianuarie 2000 – 1 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de

inflație la data executării hotărârii.

Prin întâmpinare, pârâții Ministerul

Justiției și Tribunalul Satu Mare au solicitat respingerea acțiunii și au

formulat cerere de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., solicitând ca în

ipoteza în care se admite acțiunea reclamantului, chemata în garanție să fie

obligată la restituirea sumelor încasate de la reclamant și virate acesteia.

Prin sentința civilă nr. 191 din 18

iulie 2002, Tribunalul Satu Mare a admis acțiunea reclamantului, a obligat

pârâții să-i restituie suma reținută în procent de 7% din salariu pe perioada 1

ianuarie 2000 – 1 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflație la data

executării hotărârii, reprezentând primă pentru asigurări de sănătate.

Totodată s-a respins cererea de

chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. București, formulată de pârâții

Ministerul Justiției și Tribunalul Satu Mare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că potrivit art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 magistrații

și personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistență

medicală, medicamente și proteze, fără ca legea să condiționeze acordarea

acesteia de plata unor contribuții la asigurări sociale de sănătate și s-a

apreciat că modificarea legislativă survenită în materie, prin înserarea

acestei condiții, se referă la o perioadă ulterioară celei pentru care s-au

solicitat drepturile bănești respective.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia

civilă nr. 1322/R din 22 noiembrie 2002 a admis în parte recursul declarat de

Ministerul Justiției, a schimbat în parte sentința civilă atacată, în sensul

admiterii cererii de chemare în garanție și obligării C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să

restituie recurentului sumele la care acesta a fost obligat către

intimatul-reclamant.

În argumentarea soluției, instanța

de recurs a reținut că sumele în procent de 7%, reprezentând contribuția de

asigurări de sănătate s-a virat în contul chematei în garanție în temeiul

contractului de asigurare încheiat de părți, care își produce efectele juridice

până la desființarea lui.

Împotriva hotărârilor pronunțate în

cauză, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispozițiile art. 330 pct.

2 C. proc. civ., solicitând casarea acestora și respingerea acțiunii cât și a

cererii de chemare în garanție.

În dezvoltarea recursului în anulare

se arată că din interpretarea prevederilor art. 1, art. 4, art. 52 și art. 55

din Legea nr. 145/1997, art. 99 din Legea nr. 92/1992 și pct. 6/I al Normelor

comune nr.318/FB/64/807/C/1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de

Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, rezultă că

magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență

medicală gratuită doar dacă fac dovada efectuării reținerilor în contul

contribuției lunare de asigurări de sănătate. Legiuitorul nu putea să prevadă în

mod expres obligația de contribuție la fondul asigurării de sănătate pentru

magistrați în Legea nr. 92/1992, deoarece legea asigurărilor sociale de

sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1

ianuarie 1998, act normativ care, în art. 4, prevede obligativitatea asigurării

pentru toți cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii care au reședință

în România, iar în art. 6 sunt enunțate categoriile exceptate de la plata

contribuției.

Dacă legiuitorul ar fi intenționat

ca magistrații și personalul de specialitate să aibă calitatea de asigurat,

fără plata contribuției, ar fi menționat-o expres, incluzând printre persoanele

exceptate de la plata contribuției și pe magistrați, respectiv personalul

auxiliar de specialitate, și cum nu a făcut o atare mențiune, se deduce

intenția că această categorie nu poate fi scutită de plata contribuției pentru

fondul asigurărilor sociale de sănătate.

Recursul în anulare este fondat.

În conformitate cu prevederile art.

1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt

obligatorii și funcționează descentralizat, pe baza principiului solidarității

și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997,

act normativ intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, sunt supuși în mod

obligatoriu asigurării cetățenii români cu domiciliul în țară, cetățenii

străini și apatrizii care au reședința în România, alin. (2) al articolului

citat prevăzând obligativitatea ca asigurații să plătească lunar o contribuție

pentru asigurări de sănătate.

Art. 6 din aceeași lege enumeră

categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără plata

contribuției, și anume: copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă

sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă;

persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau care se află

în îngrijirea familiei; soțul, soția, părinții și bunicii, fără venituri

proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror

drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, persoanele ale căror

drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 și art. 2 din Legea nr. 42/1990,

dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile bănești

acordate de lege, precum și cele provenite din pensii.

În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au

fost stabilite categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii,

cu scutire de plata contribuției pentru asigurările de sănătate, și anume:

persoanele care satisfac serviciul militar în termen; se află în concediu

medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de

până la 6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv;

fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr.

67/1995.

Conform art. 99 din Legea nr.

92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997, magistrații în activitate sau

pensionarii, precum și soțul, soția, copiii aflați în întreținerea acestora,

beneficiază, în mod gratuit, de asistență medicală, medicamente și proteze,

condițiile de acordare a acestora urmând a fi stabilite prin hotărâre de

guvern.

La pct. 6/I al Normelor Comune nr. 318/FB/64/807/C/1995

din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, emise în aplicarea H.G. nr.

409 din 2 iulie 1998, se prevede că soții sau soțiile magistraților și ale

personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionari,

beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G. nr.

409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară din asigurări de

sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt

scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Din interpretarea dispozițiilor

legale citate rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au

dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă dovedesc că li se fac rețineri

în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate. De altfel, legiuitorul

nu putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la fondul de

asigurări sociale de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992 deoarece

Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat

în vigoare la data de 1 ianuarie 1998.

Reclamanții au încheiat un contract

cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., cunoscând astfel faptul că în conformitate cu art. 4

din Legea nr. 145/1997 angajatorul avea obligația de a reține și vira

contribuția de asigurări de sănătate prevăzută de lege.

Față de cele ce preced, se apreciază

că recursul în anulare este fondat și urmează a se admite, a casa hotărârile

pronunțate în cauză, în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii promovate de

reclamanți, cu consecința respingerii și a cererii de chemare în garanție ca

rămasă fără obiect.

Se va respinge și cererea de

suspendare a executării hotărârilor, formulată de procurorul general, de

asemenea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei nr. 1322/R din 20 noiembrie 2002 a Curții de Apel

Oradea, secția civilă, și a sentinței civile nr. 191/D din 18 iulie 2002 a

Tribunalului Satu Mare.

Casează hotărârile atacate și, pe

fond, respinge acțiunea reclamantului D.C.D., ca nefondată.

Respinge cererea de chemare în

garanție formulată de pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Satu Mare împotriva

C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. ca rămasă fără obiect.

Respinge cererea de suspendare a

executării hotărârilor atacate prin recursul în anulare ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2004.