ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3012/2006

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 18 martie 2005, reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor - Autoritatea pentru Străini, anularea comunicării nr. 611752 din 4 martie 2005, prin care i-a fost respinsă cererea de stabilire a domiciliului în România, pe considerentul neîndeplinirii cerințelor art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, modificată și completată de Legea nr. 482/2004. Prin sentința civilă nr. 1167 din 16 iunie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea, a anulat adresa nr. 611752/V.G./VIV din 4 martie 2005 și a obligat pârâta, să recunoască reclamantului, dreptul de stabilire a domiciliului în România.

S-a reținut de către instanță, că la momentul depunerii cererii, 8 septembrie 2004, reclamantul îndeplinea condițiile prevăzute de art. 71-72 din O.U.G. nr. 194/2002, modificarea intervenită prin Legea nr. 482/2004, fiind ulterioară. Prin decizia civilă nr. 5547 din 18 noiembrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Autoritatea pentru Străini din cadrul Ministerului Administrației și Internelor și a modificat sentința nr. 1167/2005, în sensul că a respins acțiunea reclamantului. S-a apreciat de către instanța de recurs, că în termenul legal de soluționare a cererii, a intervenit modificarea O.U.G. nr. 194/2004, astfel încât rezolvarea acesteia s-a făcut corect, în raport cu noile prevederi, constatându-se că reclamantul nu a avut o ședere continuă de cel puțin 6 ani [art. 70 alin. (1) lit. a)]. Împotriva acestei ultime hotărâri, B.M.

a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., susținând, în esență, că în raport cu data depunerii cererii îi erau aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 194/2002, în forma nemodificată, așa cum corect a apreciat instanța fondului. Potrivit dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ.: „hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare”. Astfel fiind și cum în motivarea contestației se critică, de fapt, modul în care instanța de recurs a înțeles să aplice un text de lege și să aprecieze probele administrate, situații care exced cazurilor limitativ prevăzute de textul menționat, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de B.M. împotriva deciziei nr. 5547 din 18 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2006.