ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3012/2006

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

18 martie 2005, reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul

Administrației și Internelor - Autoritatea pentru Străini, anularea comunicării

nr. 611752 din 4 martie 2005, prin care i-a fost respinsă cererea de stabilire

a domiciliului în România, pe considerentul neîndeplinirii cerințelor art. 70 alin.

(1) din O.U.G. nr. 194/2002, modificată și completată de Legea nr. 482/2004.

Prin sentința civilă nr. 1167

din 16 iunie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,

a admis acțiunea, a anulat adresa nr. 611752/V.G./VIV din 4 martie 2005 și a

obligat pârâta, să recunoască reclamantului, dreptul de stabilire a

domiciliului în România.

S-a reținut de către

instanță, că la momentul depunerii cererii, 8 septembrie 2004, reclamantul

îndeplinea condițiile prevăzute de art. 71-72 din O.U.G. nr. 194/2002,

modificarea intervenită prin Legea nr. 482/2004, fiind ulterioară.

Prin decizia civilă nr. 5547

din 18 noiembrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Autoritatea pentru

Străini din cadrul Ministerului Administrației și Internelor și a modificat

sentința nr. 1167/2005, în sensul că a respins acțiunea reclamantului.

S-a apreciat de către

instanța de recurs, că în termenul legal de soluționare a cererii, a intervenit

modificarea O.U.G. nr. 194/2004, astfel încât rezolvarea acesteia s-a făcut

corect, în raport cu noile prevederi, constatându-se că reclamantul nu a avut o

ședere continuă de cel puțin 6 ani [art. 70 alin. (1) lit. a)].

Împotriva acestei ultime

hotărâri, B.M. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art.

318 alin. (1) C. proc. civ., susținând, în esență, că în raport cu data

depunerii cererii îi erau aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 194/2002, în forma

nemodificată, așa cum corect a apreciat instanța fondului.

Potrivit dispozițiilor art. 318

alin. (1) C. proc. civ.: „hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu

contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau

când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare”.

Astfel fiind și cum în

motivarea contestației se critică, de fapt, modul în care instanța de recurs a

înțeles să aplice un text de lege și să aprecieze probele administrate,

situații care exced cazurilor limitativ prevăzute de textul menționat,

contestația în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de B.M. împotriva deciziei nr. 5547 din 18 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 septembrie 2006.