ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4314/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 25 septembrie 2003, la Tribunalul Alba, reclamantele O.D., M.F.F. și C.E.E. au cerut, în temeiul Legii nr. 10/2001, modificarea în parte a dispoziției nr. 469 din 19 august 2003 emisă de primarul orașului Teiuș, în sensul obligării pârâtului la emiterea unei noi dispoziții prin care să se restituie reclamantelor, în natură, terenul în suprafață de 317 mp situat în Teiuș. Primarul orașului Teiuș, prin dispoziția menționată, a restituit reclamantelor, în natură, doar suprafața de teren de 194 mp, cu motivarea că doar această parte a terenului solicitat de reclamante este liberă de construcții.

Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul Alba, secția civilă, prin sentința nr. 633 din 3 decembrie 2003, a admis acțiunea (contestația) și a modificat dispoziția atacată în sensul restituirii către reclamante, în natură, a suprafeței de 317 mp teren, conform identificării din dispoziția emisă de primar. În considerentele sentinței, tribunalul a motivat că reclamantele sunt îndreptățite, în înțelesul Legii nr. 10/2001, la restituirea în natură a întregii suprafețe de teren de 317 mp, care a fost preluată în mod abuziv, prin expropriere și care, în prezent, este liberă de construcții. Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 560/A din 8 aprilie 2004, a luat act de retragerea apelului declarat de Primarul orașului Teiuș împotriva sentinței civile nr. 633 din 3 decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Alba.

Cele trei reclamante, prin declarația autentificată, la 6 aprilie 2004, la Biroul notarului public K.M.A. din Teiuș, au renunțat la punerea în aplicare a sentinței civile nr. 633/2003 a Tribunalului Alba, secția civilă. Constatând că Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 și că reclamantele au renunțat la punerea în aplicare a sentinței civile nr. 633/2003 a Tribunalului Alba, primarul orașului Teiuș a emis o nouă dispoziție, cu nr. 719 din 7 noiembrie 2005. Prin această nouă dispoziție s-a constatat că notificarea depusă de reclamante, încă din anul 2002, cu privire la același imobil, a fost soluționată parțial prin dispoziția nr. 469/2003, prin restituirea în natură a suprafeței de 194 mp teren.

S-a mai constatat, prin această nouă dispoziție, că reclamantele au calitatea de persoane îndreptățite, potrivit Legii nr. 10/2001, și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, prin echivalent, atât pentru diferența de teren de 122 mp nerestituit în natură, cât și pentru construcția (alcătuită din trei apartamente) care a existat pe teren la data preluării abuzive (288 mp suprafață construită) de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Reclamantele au contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziția nr. 719/2005 emisă de primarul orașului Teiuș, cerând anularea parțială a acestei dispoziții în sensul obligării pârâtului la emiterea unei noi dispoziții prin care să fie restituită în natură și diferența de 122 mp teren și prin care să fie precizate măsurile reparatorii prin echivalent pentru construcția demolată.

Tribunalul Alba, secția civilă, prin sentința nr. 70 din 1 februarie 2006, a admis în parte acțiunea (contestația) și a anulat parțial dispoziția nr. 719/2005 emisă de primar, în sensul înlăturării propunerii de acordare de măsuri reparatorii pentru suprafața de teren de 122 mp, menținând neschimbate celelalte prevederi ale dispoziției. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, că pentru întreaga suprafață de teren de 317 mp, aflată în litigiu, operează autoritatea de lucru judecat, conform sentinței civile nr. 633/2003 pronunțată de același tribunal, așa încât nu mai era posibilă emiterea unei noi dispoziții de către primar. Referitor la măsurile reparatorii prin echivalent pentru construcția demolată, s-a reținut, prin sentință, că dispoziția administrativă a fost emisă cu respectarea Legii nr. 10/2001.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 212/A din 29 iunie 2006, a respins efectul declarat de primarul orașului Teiuș împotriva sentinței civile nr. 70/2006 a Tribunalului Alba, cu aceeași motivare dezvoltată și prin considerentele hotărârii primei instanțe. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs primarul orașului Teiuș care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., a susținut, în esență, că: - nici prima instanță, nici instanța de apel nu s-au pronunțat, prin dispozitivul hotărârilor, asupra autorității de lucru judecat; - instanța a acordat mai mult decât au cerut reclamantele; -instanța nu a dat eficiență declarației autentice prin care reclamantele au renunțat la punerea în aplicare a sentinței civile nr. 633/2003; Recursul declarat este întemeiat în sensul considerentelor ce vor fi arătate în continuare.

Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Invocând dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamantele s-au adresat justiției la data de 25 septembrie 2003 și apoi la 7 decembrie 2005. Primul litigiu a fost soluționat irevocabil prin sentința civilă nr. 633/2003 a Tribunalului Alba, iar cel de al doilea face obiectul pricinii deduse judecății în prezentul dosar. Contestând dispoziția nr. 719/2005 emisă de Primarul orașului Teiuș, reclamantele au cerut obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziții prin care să se dispună restituirea în natură a suprafeței de 122 mp teren (din totalul suprafeței de 317 mp preluate abuziv).

Or, acest capăt de cerere a fost soluționat, în mod irevocabil, prin sentința civilă nr. 633/2003 a Tribunalului Alba, pronunțată în litigiul precedent, iar reclamantele, prin declarația autentificată la data de 6 aprilie 2004 (fila 12 din dosarul instanței de apel) au renunțat la punerea în aplicare a sentinței. Conform art. 371 5 lit. c) C. proc. civ., executarea silită încetează dacă creditorul a renunțat la executare. Cererea de restituire în natură a terenului de 122 mp a fost soluționată cu autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr. 633/2003 a Tribunalului Alba, iar reclamantele puteau proceda la punerea în executare a sentinței, conform Legii nr. 10/2001 și Codului de procedură civilă, fără a avea, însă, posibilitatea de a declanșa un nou proces între aceleași părți, același obiect și aceeași cauză.

La executarea sentinței civile nr. 633/2003, reclamantele au renunțat încă de la 6 aprilie 2004, așa cum s-a arătat mai sus. Constatând poziția adoptată de reclamante, în condițiile modificării Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, primarul orașului Teiuș a procedat corect când a emis dispoziția nr. 719/2005 prin care s-a stabilit că reclamantele au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent atât pentru suprafața de teren nerestituită în natură cât și pentru construcția ce a fost demolată. Tribunalul Alba, secția civilă, prin sentința nr. 70/2006, confirmată de Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 212/A/2006, a aplicat greșit prevederile Legii nr. 10/2001 prin anularea parțială a dispoziției nr. 719/2005 emisă de unitatea deținătoare în loc să respingă contestația formulată de reclamante împotriva respectivei dispoziții.

În raport cu considerentele expuse mai sus, urmează să fie admis recursul declarat de pârât, să fie casată decizia instanței de apel precum și sentința primei instanțe și să fie respinsă contestația formulată de reclamante.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de primarul orașului Teiuș împotriva deciziei nr. 212 din 29 iunie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Casează decizia atacată precum și sentința nr. 70 din 1 februarie 2006 a Tribunalului Alba, secția civilă. Respinge contestația formulată de reclamantele O.D., M.F.F. și C.E.E. împotriva dispoziției nr. 719/2005 emisă de primarul orașului Teiuș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2007.