ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7819/2007

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 8 august 2001 pe rolul Tribunalului Alba reclamanta T.R. a formulat o contestație împotriva dispoziției nr. 233 din 9 iulie 2001 emisă de Primăria municipiului Aiud prin care i-a fost respinsă cererea de retrocedare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru că aceasta a rămas fără obiect. Tribunalul Alba Iulia prin sentința civilă nr. 632 din 19 decembrie 2003 a admis în parte contestația și a anulat dispoziția atacată, dispunând restituirea în natură în favoarea petentei a apartamentului 2 identificat cu nr. top 608/1/II și 609/1 /II, înscris în C.F.

9136 Aiud; restituirea suprafeței de 444 mp teren din care suprafața de 217,5 mp înscrisă la nr. top 608/2 și 609/2 din C.F. 9138 Aiud iar diferența de teren înscrisă în C.F. 9034 Aiud cu nr. top 608/1 și 609/1. Au fost respinse celelalte cereri din acțiune. Pentru a motiva sentința instanța a reținut că prin notificarea adresată Primăriei municipiului Aiud reclamanta a solicitat restituirea în natură a apartamentului 2 și a terenului înscris în C.F. 2912 nr. top 608 și 609 situat în str. C. nr. 17 Aiud cu suprafața construită de 377,11 mp și acordarea de măsuri reparatorii pentru terenurile expropriate aferente întregului imobil, de la adresa indicată, în suprafață de 444 mp precum și pentru terenurile preluate abuziv de Statul Român prin sentința civilă nr. 2117 din 20 mai 1986. Primăria prin dispoziția 233 din 9 iulie 2001 a considerat notificarea lipsită de obiect și a respins-o.

în acest sens s-a constatat că terenul de 1776 mp înscris în C.F. 2912 Aiud nr. top 608 și 609 avea doi proprietari T.R. și T.N., în cote de câte ½. Fiecare din cei doi coproprietari a vândut ½ din cota deținută, T.R. lui E.M. iar T.N., cooperativei de credit. Terenul aferent imobilelor vândute astfel a trecut în proprietatea statului conform dispozițiilor Legii nr. 58/1974. Instanța a reținut din datele cuprinse de Cartea Funciară că imobilul înscris în C.F. 2912 Aiud cu nr. top 608 și 609 construcții și teren în suprafață de 1776 mp a fost cumpărat în 1969 de T.A. și T.P. Aceștia l-au vândut apoi în 1974 către T.N. și T.R.. T.R. a vândut ¼ din cota sa de proprietate lui E.M., iar T.N., din cota sa, tot ¼ către C.C.

S-a reținut apoi că prin sentința civilă nr. 2117/1986 a Judecătoriei Alba Iulia s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului prin formarea de loturi atribuite în natură părților. Reclamantei i-au revenit în proprietate apartamentul 2 nr. top 608/1/II și 609/1/II înscris în C.F. 9136 Aiud, precum și cota de ¼ din teren (construit și neconstruit), cu nr. top 608/1 și 609/1 înscris în C.F. 9134 Aiud în suprafață de 906 mp și terenul top 608/2 și 609/2 înscris în C.F. 9138 Aiud de 217,50 mp. Instanța a mai reținut că reclamanta și-a intabulat dreptul de proprietate asupra acestor imobile și a devenit, în acest fel, proprietara asupra construcției apartamentului 2 și a suprafeței totale de 446 mp teren liber de construcții și de sub apartament, (adică 217,50 mp plus 229, 5 mp) Prin Decretul 335/1988 s-a dispus exproprierea reclamantei cât privește construcția de 377,11 mp situată în str. C. nr. 17 (fost 40) și terenul de sub această casă, în total 444 mp.

Se reține că reclamanta a restituit despăgubirile primite, ea nefîind niciodată deposedată de imobil. S-a constatat că cererea reclamantei în privința restituirii în natură a imobilului expropriat este întemeiată în sensul corectării suprafeței construite, prin notarea suprafeței reale în C.F., acțiune specifică cărții funciare dar care se poate realiza prin emiterea unei noi dispoziții în care suprafața apartamentului să fie cea reală rezultată ca urmare a măsurătorilor făcute. S-a mai reținut că reclamanta nu justifică cererea pentru celelalte terenuri pe care le deținea în cotă de ½ T.N. Reclamanta nu a făcut dovada că este succesoarea lui T.N. pentru a revendica ce i-a mai rămas acestuia după vânzarea a ½ din terenul său.

Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia 310/A/2005 din 11 martie 2005 a respins ca nefondate apelurile părților. Instanța de apel a constatat că Primăria nu și-a motivat apelul. În criticile formulate de reclamantă aceasta a susținut că ar fi unica proprietară asupra terenului de 1376,33 mp compus din 377,11 mp construcție, 444 mp teren expropriat, 217,50 mp, 241,41 mp suprafața C.C. 16,31 mp suprafața lui E.M., rămânând un rest de 399,67 mp reprezentând curtea casei și care a fost atribuit celorlalți doi coproprietari prin sentința civilă nr. 989/1997. Critica reclamantei nu a putut fî primită deoarece dreptul de proprietate al reclamantei a fost stabilit prin sentința civilă nr. 2117/1986 a Judecătoriei Alba Iulia în mod definitiv și irevocabil, această hotărâre fiind intabulată.

Din parcela deținută de reclamantă au fost expropriați 377,11 mp construcția și terenul de 444 mp. Instanța de apel a apreciat că cererea de restituire în natură a reclamantei care nu a fost deposedată de imobil și a restituit despăgubirile primite urmare emiterii Decretului de expropriere nr. 335/1988, a fost corect admisă prin sentința atacată. S-a mai reținut că diferențele semnalate între suprafața reală construită și cele din registrul de C.F. pot fi rectificate pe calea unei acțiuni în rectificare de carte funciară. Nu s-au putut reține pretențiile reclamantei în sensul că i se cuvin și alte terenuri rezultate din contracte de vânzare-cumpărare prin interpunerea de persoane, aceste pretenții nefîind dovedite în cauză.

Singurul drept dovedit de reclamantă a fost cel referitor la proprietatea ei consfințită prin sentința civilă nr. 2117/1986 drept care i-a fost încălcat prin Decretul nr. 335/1988 și pentru această proprietate s-a constatat că în mod corect sentința civilă atacată a pus-o în proprietate. Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs în termen legal invocând grave erori de judecată făcute la fond și apel bazate pe calcule greșite și inexacte și pe o serie întreagă de neadevăruri și minciuni, greșeli pornite de la notarul care a încheiat contractele de vânzare-cumpărare. S-a arătat că și sentința civilă nr. 2117/1986 prin care s-a făcut partajarea a fost și ea greșită, ca și înscrierile din cartea funciară.

Recurenta nu a indicat temeiul de drept al criticilor formulate în fapt. Potrivit art. 304 C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate în situațiile indicate expres în acest articol la punctele 1-9. Examinând criticile de fapt invocate se constată că acestea privesc numai aspecte referitoare la interpretarea probelor. Această situație putea fi invocată în reformarea unei hotărâri înainte de data de 17 iulie 2005 când prin art. I pct. 111 1 din O.U.G. 138/2000 aprobată din Legea nr. 219/2005 a fost abrogat pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. De altfel recurenta contestă realitatea evocată de probele administrate (contracte notariale, hotărâri judecătorești definitive, înscrieri în cartea funciară) pe care le consideră ca necorespunzând adevărului.

Asemenea contestări nu se pot face însă pe calea recursului în cadrul acțiunii întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, ci prin mijloacele legale puse la dispoziție de reglementările în vigoare, prin raportarea directă la actele contestate. Se constată că argumente de fapt invocate în cererea de recurs nu se pot încadra în niciun motiv prevăzut de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. pentru a se casa sau modifica soluția atacată. Ca urmare, văzând și dispozițiile art. 312 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul reclamantei împotriva deciziei curții de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta T.R. împotriva deciziei nr. 310/A din 11 martie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2007.