ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7819/2007

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ.

asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 8 august 2001 pe rolul Tribunalului Alba reclamanta T.R. a

formulat o contestație împotriva dispoziției nr. 233 din 9 iulie 2001 emisă de

Primăria municipiului Aiud prin care i-a fost respinsă cererea de retrocedare

formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru că aceasta a rămas fără obiect.

Tribunalul Alba Iulia

prin sentința civilă nr. 632 din 19 decembrie 2003 a admis în parte contestația

și a anulat dispoziția atacată,

dispunând restituirea în natură în favoarea

petentei a apartamentului 2 identificat cu nr. top 608/1/II și 609/1 /II,

înscris în C.F. 9136 Aiud; restituirea suprafeței de 444 mp teren din care

suprafața de 217,5 mp înscrisă la nr. top 608/2 și 609/2 din C.F. 9138 Aiud iar

diferența de teren înscrisă în C.F. 9034 Aiud cu nr. top 608/1 și 609/1.

Au fost respinse

celelalte cereri din acțiune.

Pentru a motiva

sentința instanța a reținut că prin notificarea adresată Primăriei municipiului

Aiud reclamanta a solicitat restituirea în natură a apartamentului 2 și a

terenului înscris în C.F. 2912 nr. top 608 și 609 situat în str. C. nr. 17 Aiud

cu suprafața construită de 377,11 mp și acordarea de măsuri reparatorii pentru

terenurile expropriate aferente întregului imobil, de la adresa indicată, în

suprafață de 444 mp

precum și pentru terenurile preluate abuziv de

Statul Român prin sentința civilă nr. 2117 din 20 mai 1986.

Primăria prin

dispoziția 233 din 9 iulie 2001 a considerat notificarea lipsită de obiect și a

respins-o. în acest sens s-a constatat că terenul de 1776 mp înscris în C.F.

2912 Aiud nr. top 608 și 609 avea doi proprietari T.R. și T.N., în cote de câte

½. Fiecare din cei doi coproprietari a vândut ½ din cota deținută,

T.R. lui E.M. iar T.N., cooperativei de credit. Terenul aferent imobilelor

vândute astfel a trecut în proprietatea statului conform dispozițiilor Legii

nr. 58/1974.

Instanța a reținut

din datele cuprinse de Cartea Funciară că imobilul înscris în C.F. 2912 Aiud cu

nr. top 608 și 609 construcții și teren în suprafață de 1776 mp a fost cumpărat

în 1969 de T.A. și T.P. Aceștia l-au vândut apoi în 1974 către T.N. și T.R..

T.R. a vândut ¼ din cota sa de proprietate lui E.M., iar T.N., din cota

sa, tot ¼ către C.C.

S-a reținut apoi că

prin sentința civilă nr. 2117/1986 a Judecătoriei Alba Iulia s-a dispus

sistarea stării de indiviziune asupra imobilului prin formarea de loturi

atribuite în natură părților. Reclamantei i-au revenit în proprietate

apartamentul 2 nr. top 608/1/II și 609/1/II înscris în C.F. 9136 Aiud, precum

și cota de ¼ din teren (construit și neconstruit), cu nr. top 608/1 și

609/1 înscris în C.F. 9134 Aiud în suprafață de 906 mp și terenul top 608/2 și

609/2 înscris în C.F. 9138 Aiud de 217,50 mp.

Instanța a mai

reținut că reclamanta și-a intabulat dreptul de proprietate asupra acestor

imobile și a devenit, în acest fel, proprietara asupra construcției

apartamentului 2 și a suprafeței

totale de 446 mp teren liber de

construcții și de sub apartament, (adică 217,50 mp plus 229, 5 mp)

Prin Decretul

335/1988 s-a dispus exproprierea reclamantei cât privește construcția de 377,11

mp situată în str. C. nr. 17 (fost 40) și terenul de sub această casă, în total

444 mp. Se reține că reclamanta a restituit despăgubirile primite, ea nefîind

niciodată deposedată de imobil.

S-a constatat că

cererea reclamantei în privința restituirii în natură a imobilului expropriat

este întemeiată în sensul corectării suprafeței construite, prin notarea

suprafeței reale în C.F., acțiune specifică cărții funciare dar care se poate

realiza prin emiterea unei noi dispoziții în care suprafața apartamentului să

fie cea reală rezultată ca urmare a măsurătorilor făcute.

S-a mai reținut că

reclamanta nu justifică cererea pentru celelalte terenuri pe care le deținea în

cotă de ½ T.N. Reclamanta nu a făcut dovada că este succesoarea lui T.N.

pentru a revendica ce i-a mai rămas acestuia după vânzarea a ½ din terenul

său.

Curtea de Apel Alba

Iulia prin decizia 310/A/2005 din 11 martie 2005 a respins ca nefondate

apelurile părților.

Instanța de apel a

constatat că Primăria nu și-a motivat apelul.

În criticile

formulate de reclamantă aceasta a susținut că ar fi unica proprietară asupra

terenului de 1376,33 mp compus din 377,11 mp construcție, 444 mp teren

expropriat, 217,50 mp, 241,41 mp suprafața C.C. 16,31 mp suprafața lui E.M.,

rămânând un rest de 399,67 mp reprezentând curtea casei și care a fost atribuit

celorlalți doi coproprietari prin sentința civilă nr. 989/1997.

Critica reclamantei

nu a putut fî primită deoarece dreptul de proprietate al reclamantei a fost

stabilit prin sentința civilă nr. 2117/1986 a Judecătoriei Alba Iulia în mod

definitiv și irevocabil, această hotărâre fiind intabulată. Din parcela

deținută de reclamantă au fost expropriați 377,11 mp construcția și terenul de

444 mp.

Instanța de apel a

apreciat că cererea de restituire în natură a reclamantei care nu a fost

deposedată de imobil și a restituit despăgubirile primite urmare emiterii

Decretului de expropriere nr. 335/1988, a fost corect admisă prin sentința

atacată.

S-a mai reținut că

diferențele semnalate între suprafața reală construită și cele din registrul de

C.F. pot fi rectificate pe calea unei acțiuni în rectificare de carte funciară.

Nu s-au putut reține

pretențiile reclamantei în sensul că i se cuvin și alte terenuri rezultate din

contracte de vânzare-cumpărare prin interpunerea de persoane, aceste pretenții

nefîind dovedite în cauză.

Singurul drept

dovedit de reclamantă a fost cel referitor la proprietatea ei consfințită prin

sentința civilă nr. 2117/1986 drept care i-a fost încălcat prin Decretul nr.

335/1988 și pentru această proprietate s-a constatat că în mod corect sentința

civilă atacată a pus-o în proprietate.

Împotriva acestei

decizii reclamanta a declarat recurs în termen legal invocând grave erori de

judecată făcute la fond și apel bazate pe calcule greșite și inexacte și pe o

serie întreagă de neadevăruri și minciuni, greșeli pornite de la notarul care a

încheiat contractele de vânzare-cumpărare. S-a arătat că și sentința civilă nr.

2117/1986 prin care s-a făcut partajarea a fost și ea greșită, ca și

înscrierile din cartea funciară.

Recurenta nu a

indicat temeiul de drept al criticilor formulate în fapt.

Potrivit art. 304 C.

proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru

motive de nelegalitate în situațiile indicate expres în acest articol la

punctele 1-9.

Examinând criticile

de fapt invocate se constată că acestea privesc numai aspecte referitoare la

interpretarea probelor. Această situație putea fi invocată în reformarea unei

hotărâri înainte de data de 17 iulie 2005 când prin art. I pct. 111

1

din O.U.G. 138/2000 aprobată din Legea nr. 219/2005 a fost abrogat pct. 10 al

art. 304 C. proc. civ.

De altfel recurenta

contestă realitatea evocată de probele administrate (contracte notariale,

hotărâri judecătorești definitive, înscrieri în cartea funciară) pe care le

consideră ca necorespunzând adevărului.

Asemenea contestări

nu se pot face însă pe calea recursului în cadrul acțiunii întemeiate pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001, ci prin mijloacele legale puse la dispoziție de

reglementările în vigoare, prin raportarea directă la actele contestate.

Se constată că

argumente de fapt invocate în cererea de recurs nu se pot încadra în niciun

motiv prevăzut de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. pentru a se casa sau modifica

soluția atacată.

Ca urmare, văzând și

dispozițiile art. 312 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul

reclamantei împotriva deciziei curții de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta T.R. împotriva deciziei nr. 310/A din 11 martie 2005 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2007.