ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4401/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Aiud sub nr. 1052/2004 reclamanta SC B. SA Aiud a investit instanța cu mai multe petite vizând anularea unor încheieri de intabulare, restabilirea situației anterioare, constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra unor imobile, precum și constatarea nulității absolute parțiale a dispoziției nr. 1417 din 8 octombrie 2003 emisă de Primarul Municipiului Aiud în contradictoriu cu Statul Român, prin Consiliul Local Aiud, Primarul Municipiului Aiud, H.I., I.H. și B.E.

Reținând că potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001 secției civile a tribunalului îi revine competența de soluționare a cererii privind constatarea nulității absolute parțiale a dispoziției nr. 1417/2003 emisă de Primarul Municipiului Aiud, Judecătoria Aiud a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba Iulia, prin sentința civilă nr. 573 2 iunie 2005. Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Alba a pronunțat sentința civilă nr. 129 din 22 februarie 2006 prin care și-a declinat la rândul său competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Aiud. Constatându-se existența conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Alba și Judecătoria Aiud, s-a dispus trimiterea dosarului Curții de Apel Alba Iulia pentru soluționarea conflictului.

În motivarea acestei hotărâri tribunalul a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, întrucât competența specială instituită de acest text de lege revine secției civile a tribunalului doar în cazul și în cadrul procedurii de restituire reglementată de Legea nr. 10/2001, în situația raporturilor juridice dintre persoana îndreptățită și unitatea deținătoare a imobilului ori unitatea investită cu soluționarea notificării, terții neavând la îndemână posibilitatea de a uza de această procedură specială pentru a contesta o dispoziție în cadrul procedurii administrative de restituire. Prin sentința civilă nr. 19/F/CC din 10 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în soluționarea conflictului de competență, s-a stabilit competența de judecată a cauzei în favoarea Judecătoriei Aiud.

În motivarea acestei sentințe s-a reținut că dispoziția emisă în procedura Legii nr. 10/2001 reprezintă, potrivit art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, un titlu pe care persoana care a beneficiat de măsurile reparatorii îl poate opune tuturor și intabula în CF, iar atacarea acestui titlu de către un terț, care pretinde la rândul său drepturi asupra aceluiași imobil, cum este cazul în speță, nu mai poate fi analizat prin prisma Legii nr. 10/2001, ci numai pe calea dreptului comun, iar competența în primă instanță revine judecătoriei potrivit dispozițiilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ. Împotriva acestei ultime sentințe, au declarat recurs pârâții B.E., H.I. și I.H. care susțin, în esență, că întrucât reclamanții atacă o dispoziție a Primăriei Aiud, competența de soluționare aparține în primă instanță tribunalului.

În cauză a formulat întâmpinare intimatul pârât Primarul municipiului Aiud care a solicitat respingerea recursului. Recursul declarat în cauză este nefondat. Aprecierea în mod diferențiat a competenței de soluționare a prezentei cauze a fost generată de petitul acțiunii vizând constatarea nulității absolute parțiale a dispoziției nr. 1417/2003 emisă de Primarul municipiului Aiud în soluționarea notificării adresate în temeiul Legii nr. 10/2001de către pârâții H.I., I.H. și B.E. Potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, dispozițiile ori deciziile date de unitățile deținătoare asupra notificărilor ce le sunt adresate pot fi contestate în situațiile prevăzute de lege și numai de către persoanele îndreptățite, categorie definită prin art. 3 din lege.

Pentru această categorie de litigii a fost stabilită și o competență materială specială, derogatorie de la cea reglementată prin normele de drept comun, în favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare. Fiind vorba de o lege specială, derogatorie sub aspectul subiectelor de drept și al competenței materiale a instanțelor judecătorești de la legea generală, ea este de strictă interpretare și își găsește aplicabilitatea numai în situațiile la care se referă, reglementările sale neputând fi extinse și altor categorii de litigii. În conformitate cu prevederile art. 26 (fost 24) alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată și completată de Legea nr. 247/2005, numai persoana care se pretinde îndreptățită la măsurile reparatorii în temeiul acestui act normativ poate contesta dispoziția sau decizia de respingere a notificării la secția civilă a tribunalului.

Reclamanta din prezenta cauză nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, fiind terț, în raport de procedura specială a acestui act normativ și ca atare nu are deschisă calea acțiunii în anularea dispoziției în temeiul Legii nr. 10/2001. Terțele persoane pot contesta astfel de dispoziții/decizii emise în favoarea persoanelor îndreptățite, în procedura reglementată prin legea generală, care este dreptul comun în materia acțiunilor în constatarea nulităților, în procedura reglementată prin Codul de procedură civilă. Potrivit procedurii de drept comun, acțiunile în constatarea nulității unui alt act civil sunt date, ca regulă generală, în competența materială a judecătoriei, art. 1 alin. (1) C. proc.

civ. Normele de competență fiind de strictă interpretare, rezultă că, în măsura în care Codul de procedură civilă sau legile speciale nu prevăd în mod expres competența materială a altei instanțe pentru soluționarea în primă instanță a unei cererii, competența revine judecătoriei. În sensul considerentelor expuse a statuat și curtea de apel în soluționarea conflictului negativ de competență, stabilind în mod judicios competența de judecată a cauzei în favoarea Judecătoriei Aiud, astfel că Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat împotriva sentinței pronunțate de această instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de B.E., H.I. și I.H. împotriva deciziei nr. 19/F din 10 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2007.