ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3926/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 18 aprilie 2006, reclamanta Ț.T. a solicitat, în

contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului București, anularea hotărârii nr.

15852/23 din 29 martie 2006, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de

beneficiară a Legii nr. 189/2000, în calitate de soție supraviețuitoare a

defunctului Ț.C., cu precizarea că familia acestuia a făcut obiectul schimbului

de populație dintre Bulgaria și România, ca urmare a tratatului bilateral

încheiat în 1940, iar soțul său s-a născut la 13 ianuarie 1942, pe teritoriul

României.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1342

din 7 iunie 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat

pârâta Casa de Pensii a municipiului București să emită o nouă hotărâre, prin

care să-i recunoască reclamantei Ț.T., calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000,

pentru perioada 13 ianuarie 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1

februarie 2006.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că soțul reclamantei, Ț.C., se încadrează în

situația prevăzută de dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

deoarece s-a născut în perioada prevăzută de lege, iar părinții săi au făcut

obiectul schimbului de populație realizat, în baza Tratatului de la Craiova, din 1940, între România și Bulgaria. Instanța a apreciat că, în condițiile în care

actul normativ nu înlătură de la beneficiul legii, persoanele născute în

perioada strămutării părinților, soluția contrară ar reprezenta un tratament

discriminatoriu ce nu se justifică în condițiile în care copii au suferit,

alături de părinți, consecințele strămutării.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului

București, solicitând, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 și ale art. 304

1

C. proc. civ., casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare,

instanței de fond.

În motivarea recursului s-a

susținut că, în speță, nu este îndeplinită condiția persecuției etnice

prevăzută de Legea nr. 189/2000, întrucât aceasta implică o diferență de etnie

între persecutat și cel care persecută, cerință neîndeplinită în cazul lui Ț.C.,

soțul intimatei-reclamante, care s-a născut pe teritoriul României.

S-a mai susținut că în cazul

cetățenilor români aflați pe teritoriul Cadrilaterului, trebuie să se țină

seama, atunci când li se acordă beneficiul drepturilor reglementate prin Legea nr.

189/2000, și de prevederile Tratatului de la Craiova, dintre România și Bulgaria, conform cărora schimbul de populație urma să se efectueze într-un interval de 3

luni, calculat de la data schimbului instrumentelor de ratificare, urmând ca

armata bulgară să ocupe teritoriile astfel evacuate între 20 septembrie 1940 și

1 octombrie 1940. De aici, concluzia că nu pot fi beneficiare ale legii, decât

persoanele care, la data semnării tratatului, locuiau în teritoriile ce urmau a

fi evacuate.

S-a mai criticat sentința

instanței de fond, și în sensul că a acordat mai mult decât s-a cerut,

încadrând cererea intimatei-reclamante, astfel cum rezultă din dispozitivul

sentinței, în dispozițiile art. 1 lit. c), și nu în cele ale art. 3 din lege,

referitoare la drepturile soției supraviețuitoare.

Recursul este nefondat și

urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acesteia beneficiază persoana

cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere

de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, după cum urmează: c) a fost strămutată, în altă localitate

decât cea de domiciliu.

Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor

strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, pe cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul schimbului de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

Textele legale au avut în

vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de

cetățenie română fără a face distincție între părinți și copiii născuți înainte

sau în perioada strămutării, atâta vreme cât consecințele traumatizante ale

acestei experiențe au fost suportate de toți membrii familiei, iar scopul legii

este acela al acordării unor drepturi compensatorii pentru traumele suferite,

împrejurări în raport cu care termenii tratatului bilateral, invocați de

recurentă, nu prezintă relevanță juridică.

Așa fiind, instanța de fond

a apreciat în mod corect, atunci când i-a recunoscut lui Ț.C., calitatea de

beneficiar al Legii nr. 189/2000 și pe cale de consecință, i-a acordat soției

supraviețuitoare, intimata-reclamantă Ț.T., drepturile prevăzute de art. 3 din

lege.

Susținerile recurentei, în

sensul că instanța de fond a acordat intimatei-reclamante mai mult decât a

cerut în petitul acțiunii, sunt neîntemeiate, întrucât din conținutul sentinței

atacate rezultă cu claritate că acesteia i-au fost recunoscute numai drepturile

cuvenite, potrivit Legii nr. 189/2000, soției supraviețuitoare.

Față de aceste considerente,

constatând că nu există, potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de

fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1342

din 7 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2006.