ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 944/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 12 august 2004, reclamantul C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 14368 din 9 iulie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, hotărârea contestată, carnetul de muncă și adeverința nr. 3265 din 22 martie 2004, eliberată de S.N.T.G.N. T. SA, sucursala Mediaș, arătând că în perioada 1944 - 1946, din cauza avansării armatei germane pe teritoriul românesc, a fost nevoit să se refugieze din localitatea Piatra Neamț, în localitatea Mediaș, unde s-a și angajat, lucrând în cadrul societății sus menționate, până la data de 20 iunie 1946, când a fost încorporat.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea contestației, arătând că reclamantul nu a făcut dovada refugiului și a persecuției etnice în conformitate cu prevederile legale aplicabile în cauză. Prin sentința civilă nr. 1032 din 16 noiembrie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins contestația, ca nefondată, reținând că reclamantul nu a făcut dovada persecuției etnice. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul C.I., susținând că este netemeinică și nelegală și invocând aceleași argumente și înscrisuri prezentate în fața instanței de fond. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Totodată, potrivit art. 6 1 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G.

nr. 127/2002, d ovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente și, î n lipsa acestor acte, prin declarație cu martori. Pentru dovedirea susținerilor sale, reclamantul a depus la dosarul cauzei, copia carnetului său de muncă și adeverința nr. 3265 din 22 martie 2004 , eliberată de S.N.T.G.N. T. SA, sucursala Mediaș , care atestă că a fost angajat al acestei societăți, în perioada 15 august 1944 - 20 iunie 1946. Or, simpla mutare a recurentului-reclamant, dintr-o localitate, în alta, nu poate fi considerată refugiu cauzat de persecuții etnice, ci, mai mult decât atât, fiind urmată de angajarea sa la o societate din localitatea în care s-a stabilit, conduce la ideea că a fost făcută tocmai în acest scop.

Așa fiind, cum reclamantul nu a făcut dovada că ar fi fost refugiat și că acest lucru ar fi fost consecința unor persecuții din motive etnice, în mod corect a dispus instanța de fond, respingerea contestației, motiv pentru care și recursul va fi respins, ca nefondat, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.I. împotriva sentinței civile nr. 1032 din 1 6 noiembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal , ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2006.