ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 944/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 12 august 2004, reclamantul C.I. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 14368

din 9 iulie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În susținerea acțiunii, reclamantul

a depus la dosar, în copie, hotărârea contestată, carnetul de muncă și

adeverința nr. 3265 din 22 martie 2004, eliberată de S.N.T.G.N. T. SA, sucursala

Mediaș, arătând că în perioada 1944 - 1946, din cauza avansării armatei germane

pe teritoriul românesc, a fost nevoit să se refugieze din localitatea Piatra

Neamț, în localitatea Mediaș, unde s-a și angajat, lucrând în cadrul societății

sus menționate, până la data de 20 iunie 1946, când a fost încorporat.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea contestației, arătând că reclamantul nu a făcut dovada

refugiului și a persecuției etnice în conformitate cu prevederile legale

aplicabile în cauză.

Prin sentința civilă nr. 1032 din 16

noiembrie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a respins contestația, ca nefondată, reținând că reclamantul nu a

făcut dovada persecuției etnice.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul C.I.,

susținând

că este netemeinică

și nelegală și invocând aceleași argumente și înscrisuri prezentate în fața

instanței de fond.

Examinând sentința atacată, în

raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la

6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare,

de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care,

în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Totodată,

potrivit

art. 6

1

din

O.G.

nr. 105/1999 și art.

4

din Normele

pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate

prin H.G. nr. 127/2002, d

ovada încadrării în

situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale

eliberate de organele competente și,

î

n lipsa acestor acte, prin declarație cu martori.

Pentru dovedirea susținerilor sale, reclamantul a

depus la dosarul cauzei, copia carnetului său de muncă și

adeverința nr. 3265 din 22 martie

2004

,

eliberată de S.N.T.G.N. T. SA, sucursala

Mediaș

, care atestă că

a fost angajat al acestei societăți, în perioada 15 august 1944 - 20 iunie 1946.

Or, simpla mutare a recurentului-reclamant, dintr-o

localitate, în alta, nu poate fi considerată refugiu cauzat de persecuții

etnice, ci, mai mult decât atât, fiind urmată de angajarea sa la o societate

din localitatea în care s-a stabilit, conduce la ideea că a fost făcută tocmai

în acest scop.

Așa fiind, cum reclamantul nu a făcut dovada că ar fi

fost refugiat și că acest lucru ar fi fost consecința unor persecuții din

motive etnice, în mod corect a dispus instanța de fond, respingerea

contestației, motiv pentru care și

recursul va fi respins, ca nefondat, menținându-se sentința

criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul

C.I.

împotriva sentinței civile nr.

1032

din 1

6

noiembrie

2004 a Curții de Apel

Cluj,

secția

comercială,

de contencios administrativ

și fiscal

, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 martie 2006.