ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 419/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 337 din 2

septembrie 2005, a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr. 1033/2005,

a fost admisă cererea reclamantei SC K.G. SRL Bucovăț (Dolj), de suspendare a

executării Raportului de inspecție fiscală parțială nr. 4150 din 22 iulie 2005,

a dispoziției nr. 4150 din 25 iulie 2005 și a deciziei de impunere nr. 4150 din

25 iulie 2005, până la soluționarea contestației formulate de reclamantă, la

Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că cererea e întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (l) din Legea nr.

554/2004 și că actele administrative a căror suspendare se cere, pot avea

consecințe nefaste asupra activității societății, astfel încât, chiar dacă

contestația s-a depus la autoritatea emitentă, în condițiile art. 7 din Legea

nr. 554/2004, suspendarea se poate dispune de către instanță.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat în termen, recursul de față, Direcția Generală a Finanțelor Publice

Dolj, cererea fiind legal scutită de plata taxei de timbru.

În motivare se arată:

- că la soluționarea cererii de

suspendare trebuia citată Agenția Națională de Administrare Fiscală, întrucât

și soluționarea în fond a contestației, în raport cu valoarea contestată,

conform dispozițiilor art. 178 lit. a) C. proc. fisc., aparține tot Agenției

Națională de Administrare Fiscală;

- că procedura executării silite a

creanțelor bugetare este reglementată de Codul de procedură fiscală care, la

art. 184 alin. (l), prevede că introducerea contestației pe cale administrativă

nu suspendă executarea actului administrativ;

- că toate susținerile reclamantei

sunt apărări de fond, care nu justifică prejudicierea sa prin executarea silită

a creanțelor stabilite prin raportul de inspecție fiscală.

Recursul se fondează, în temeiul

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sentința urmând a fi modificată în tot, iar

cererea de suspendare, respinsă, pentru următoarele considerente:

Instanța a făcut o greșită aplicare

a legii, întrucât s-a învestit cu o cerere de suspendare a executării a cărei

soluționare este supusă unei legi speciale - Codul de procedură fiscală, care

prevalează față de legea generală în materia contenciosului administrativ -

Legea nr. 554/2004.

Astfel, art. 175 - 179 C. proc.

fisc., reglementează procedura de soluționare a contestației împotriva actelor

administrative fiscale: termenul de introducere, organul fiscal competent.

Art. 185 din cod reglementează în mod expres

competența de soluționare a cererii de suspendare a executării de către organul

de soluționare a contestației, o competență exclusivă care înlătură aplicarea

legii generale, inclusiv a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj împotriva sentinței civile nr.

337 din 2 septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința civilă

atacată și, în fond, respinge cererea de suspendare a executării actelor

fiscale contestate, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 februarie 2006.