ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 419/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 337 din 2 septembrie 2005, a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr. 1033/2005, a fost admisă cererea reclamantei SC K.G. SRL Bucovăț (Dolj), de suspendare a executării Raportului de inspecție fiscală parțială nr. 4150 din 22 iulie 2005, a dispoziției nr. 4150 din 25 iulie 2005 și a deciziei de impunere nr. 4150 din 25 iulie 2005, până la soluționarea contestației formulate de reclamantă, la Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că cererea e întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (l) din Legea nr. 554/2004 și că actele administrative a căror suspendare se cere, pot avea consecințe nefaste asupra activității societății, astfel încât, chiar dacă contestația s-a depus la autoritatea emitentă, în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, suspendarea se poate dispune de către instanță.

Împotriva acestei hotărâri a formulat în termen, recursul de față, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, cererea fiind legal scutită de plata taxei de timbru. În motivare se arată: - că la soluționarea cererii de suspendare trebuia citată Agenția Națională de Administrare Fiscală, întrucât și soluționarea în fond a contestației, în raport cu valoarea contestată, conform dispozițiilor art. 178 lit. a) C. proc. fisc., aparține tot Agenției Națională de Administrare Fiscală; - că procedura executării silite a creanțelor bugetare este reglementată de Codul de procedură fiscală care, la art. 184 alin. (l), prevede că introducerea contestației pe cale administrativă nu suspendă executarea actului administrativ; - că toate susținerile reclamantei sunt apărări de fond, care nu justifică prejudicierea sa prin executarea silită a creanțelor stabilite prin raportul de inspecție fiscală.

Recursul se fondează, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sentința urmând a fi modificată în tot, iar cererea de suspendare, respinsă, pentru următoarele considerente: Instanța a făcut o greșită aplicare a legii, întrucât s-a învestit cu o cerere de suspendare a executării a cărei soluționare este supusă unei legi speciale - Codul de procedură fiscală, care prevalează față de legea generală în materia contenciosului administrativ - Legea nr. 554/2004. Astfel, art. 175 - 179 C. proc. fisc., reglementează procedura de soluționare a contestației împotriva actelor administrative fiscale: termenul de introducere, organul fiscal competent. Art. 185 din cod reglementează în mod expres competența de soluționare a cererii de suspendare a executării de către organul de soluționare a contestației, o competență exclusivă care înlătură aplicarea legii generale, inclusiv a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj împotriva sentinței civile nr. 337 din 2 septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința civilă atacată și, în fond, respinge cererea de suspendare a executării actelor fiscale contestate, ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2006.