ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1877/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea, înregistrată la 6 decembrie 2005, la Curtea de Apel Craiova, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 460 din 3 noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 616/2005. În motivarea recursului s-a susținut de contestatoare, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute art. 184 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, respectiv organul care a efectuat activitatea de control, a sesizat organele în drept, cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă.

Prin întâmpinarea depusă la 19 ianuarie 2006, la Înalta Curte de Casație și Justiție, intimata-reclamanta SC P. SRL Craiova a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului declarat, susținând că recurenții nu au făcut dovada sesizării organelor de urmărire penală și nici că este dovedită influențarea hotărâtoare pe care ar avea-o o soluție pronunțată de organele de cercetare penală, asupra soluționării contestației formulată de SC P. SRL Craiova, în condițiile Codului de procedură fiscală. A mai susținut intimata, că în cauză nu s-a făcut dovada dispunerii urmării penale, simpla sesizare penală (dacă ar fi fostă făcută), neputând constitui temei pentru aplicarea art. 183 alin. (1) lit. a) C. proc.

fisc. S-a mai precizat de intimată, că prin rezoluția nr. 195 D/P/2005 din 5 aprilie 2006 a Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate, Organizare și Terorism - Biroul Teritorial Dolj, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.M., administrator al SC P. SRL Craiova, pentru infracțiunile de evaziune fiscală și de fals intelectual. Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 460 din 3 noiembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamanta SC P. SRL, în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală.

S-a anulat decizia nr. 144 din 28 iulie 2005, emisă de Ministerul Finanțelor Publice, în privința pct. 1 și s-a obligat pârâtul, să soluționeze contestația pe fond privind accize, T.V.A., precum și majorări și penalități de întârziere aferente. Totodată, s-a respins cererea de suspendare a executării actelor fiscale contestate. Instanța de fond a reținut că prin cerere de chemare în judecată, intimata-reclamanta SC P. SRL Craiova a chemat în judecată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, solicitând anularea procesului-verbal F.N. din 31 martie 2005 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 2003 din 31 martie 2005 a Serviciului de Conformitate Fiscală Dolj, a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr. 2003 din 31 martie 2005 a Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Dolj.

S-a mai solicitat anularea deciziei nr. 144 din 28 iulie 2005, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția de Soluționare a Contestațiilor, prin care a fost soluționată contestația formulată de reclamantă, pe cale administrativă. Ulterior, intimata a formulat și cerere de suspendare a executării actelor administrației fiscale. Instanța de fond a reținut că împotriva celor două acte fiscale (Raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere privind obligațiile fiscale), intimata-reclamantă a formulat contestație, iar prin decizia nr. 144 din 28 iulie 2005, Agenția Națională de Administrare Fiscală din cadrul Ministerul Finanțelor Publice a suspendat soluționarea cererii, conform art. 183 din O.G.

nr. 92/2003. Cenzurând suspendarea, s-a considerat că s-a dispus greșit de organul administrativ fiscal, măsura sus-citată. Hotărârea atacată este legală și temeinică, astfel încât recursul declarat în cauză urmează a fi respins. Potrivit art. 183 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., „organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei, atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control, a sesizat organele de drept, cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă”. În cauză, recurenții nu au făcut dovada sesizării, nu au făcut dovada punerii în mișcare a acțiunii penale privind „o infracțiune a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției”.

Recurenții au menționat în procesul declarat în cauză, că au făcut sesizare nu numai cu privire la o altă societate ce ar fi avut relații comerciale cu intimata, dar și cu privire la intimata în cauză. În cauză, s-a depus actul aflat dosarul nr. 1138/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, din care rezultă că Ministerul Public, prin rezoluția nr. 195 D/P/2005 din 5 aprilie 2006, a dispus neînceperea urmării penale față de D.M. (administrator al societății intimate-reclamante), pentru infracțiunile de evaziune fiscală și fals intelectual, prevăzute și pedepsite de art. 11 din Legea nr. 87/1994 și art. 37 din Legea nr. 82/1991. Deci, constatându-se că în cauză, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 183 alin. (1) lit. a) C. proc.

fisc., urmează a se respinge recursurile declarate, conform art. 312 C. proc. civ., ca fiind neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva sentinței civile nr. 460 din 3 noiembrie 2005, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2006.