ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.05.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1877/2006

HOTĂRÂRE
24.05.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1877/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea, înregistrată la 6

decembrie 2005, la Curtea de Apel Craiova, Direcția Generală a Finanțelor

Publice a județului Dolj a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 460

din 3 noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr.

616/2005.

În motivarea recursului s-a susținut

de contestatoare, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute art. 184 alin.

(1) din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală,

respectiv organul care a efectuat activitatea de control, a sesizat organele în

drept, cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei

constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie

dată în procedura administrativă.

Prin întâmpinarea depusă la 19

ianuarie 2006, la Înalta Curte de Casație și Justiție, intimata-reclamanta SC

susținând că recurenții nu au făcut dovada sesizării organelor de urmărire

penală și nici că este dovedită influențarea hotărâtoare pe care ar avea-o o

soluție pronunțată de organele de cercetare penală, asupra soluționării

contestației formulată de SC P. SRL Craiova, în condițiile Codului de procedură

fiscală.

A mai susținut intimata, că în cauză

nu s-a făcut dovada dispunerii urmării penale, simpla sesizare penală (dacă ar

fi fostă făcută), neputând constitui temei pentru aplicarea art. 183 alin. (1) lit.

a) C. proc. fisc.

S-a mai precizat de intimată, că

prin rezoluția nr. 195 D/P/2005 din 5 aprilie 2006 a Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate, Organizare și

Terorism - Biroul Teritorial Dolj, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față

de D.M., administrator al SC P. SRL Craiova, pentru infracțiunile de evaziune

fiscală și de fals intelectual.

Din actele cauzei, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 460 din 3 noiembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea

formulată de reclamanta SC P. SRL, în contradictoriu cu Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Dolj și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția

Națională de Administrare Fiscală.

S-a anulat decizia nr. 144 din 28

iulie 2005, emisă de Ministerul Finanțelor Publice, în privința pct. 1 și s-a obligat

pârâtul, să soluționeze contestația pe fond privind accize, T.V.A., precum și

majorări și penalități de întârziere aferente.

Totodată, s-a respins cererea de

suspendare a executării actelor fiscale contestate.

Instanța de fond a reținut că prin cerere

de chemare în judecată, intimata-reclamanta SC P. SRL Craiova a chemat în

judecată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj,

solicitând anularea procesului-verbal F.N. din 31 martie 2005 și a Raportului de

inspecție fiscală nr. 2003 din 31 martie 2005 a Serviciului de Conformitate Fiscală Dolj, a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr. 2003

din 31 martie 2005 a Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Dolj.

S-a mai solicitat anularea deciziei nr.

144 din 28 iulie 2005, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția

de Soluționare a Contestațiilor, prin care a fost soluționată contestația formulată

de reclamantă, pe cale administrativă. Ulterior, intimata a formulat și cerere

de suspendare a executării actelor administrației fiscale.

Instanța de fond a reținut că

împotriva celor două acte fiscale (Raportul de inspecție fiscală și decizia de

impunere privind obligațiile fiscale), intimata-reclamantă a formulat contestație,

iar prin decizia nr. 144 din 28 iulie 2005, Agenția Națională de Administrare

Fiscală din cadrul Ministerul Finanțelor Publice a suspendat soluționarea

cererii, conform art. 183 din O.G. nr. 92/2003. Cenzurând suspendarea, s-a considerat

că s-a dispus greșit de organul administrativ fiscal, măsura sus-citată.

Hotărârea atacată este legală și

temeinică, astfel încât recursul declarat în cauză urmează a fi respins.

Potrivit art. 183 alin. (1) lit. a) C.

proc. fisc., „organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie

motivată, soluționarea cauzei, atunci când:

a) organul care a efectuat

activitatea de control, a sesizat organele de drept, cu privire la existența

indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire

hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură

administrativă”.

În cauză, recurenții nu au făcut

dovada sesizării, nu au făcut dovada punerii în mișcare a acțiunii penale

privind „o infracțiune a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra

soluției”.

Recurenții au menționat în procesul

declarat în cauză, că au făcut sesizare nu numai cu privire la o altă societate

ce ar fi avut relații comerciale cu intimata, dar și cu privire la intimata în

cauză.

În cauză, s-a depus actul aflat

dosarul nr. 1138/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, din care rezultă

că Ministerul Public, prin rezoluția nr. 195 D/P/2005 din 5 aprilie 2006, a dispus neînceperea urmării penale față de D.M. (administrator al societății intimate-reclamante),

pentru infracțiunile de evaziune fiscală și fals intelectual, prevăzute și

pedepsite de art. 11 din Legea nr. 87/1994 și art. 37 din Legea nr. 82/1991.

Deci, constatându-se că în cauză, în

mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 183 alin. (1) lit.

a) C. proc. fisc., urmează a se respinge recursurile declarate, conform art. 312 C. proc. civ., ca fiind neîntemeiate.

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, în nume propriu și

pentru Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală,

împotriva sentinței civile nr. 460 din 3 noiembrie 2005, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 mai 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-06-12
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2993/2007
ntă pe cale administrativă. Curtea de Apel a reținut că, deși s-a făcut dovada existenței unui dosar de cercetare penală aflat pe rolul organelor de poliție, nu s-a făcut dovada infracțiunii cercetate, iar, față de prevederile art. 184 C. p
ÎCCJ 2006-10-17
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3437/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Craiova, sub nr. 1485/CAF din 23 noiembrie 2005, reclamanta SC P. SRL Craiova a s
ÎCCJ 2008-03-13
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1045/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 287 din 18 octombrie 2007, Curtea de Apel Craiova a respins contestația formulată de reclamanta SC C.F.C. SA, împotriva deciziei
ÎCCJ 2008-02-29
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 851/2008
al, Tribunalul Dolj, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 1140 din 19 octombrie 2006, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, reținând că suma contestată este mai mare de 5 miliarde
ÎCCJ 2010-05-05
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2344/2010
ă și concludentă. 3. Recursul declarat de A.F.P.C.M. Dolj Împotriva încheierii din 30 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova a declarat recurs A.F.P.C.M. Dolj, prin reprezentanta sa D.G.F.P. Dolj, invocând motivul de modificare prevăzut de art
Sursă