ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1877/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1877/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea, înregistrată la 6
decembrie 2005, la Curtea de Apel Craiova, Direcția Generală a Finanțelor
Publice a județului Dolj a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 460
din 3 noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr.
616/2005.
În motivarea recursului s-a susținut
de contestatoare, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute art. 184 alin.
(1) din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală,
respectiv organul care a efectuat activitatea de control, a sesizat organele în
drept, cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei
constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie
dată în procedura administrativă.
Prin întâmpinarea depusă la 19
ianuarie 2006, la Înalta Curte de Casație și Justiție, intimata-reclamanta SC
P. SRL Craiova a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului declarat,
susținând că recurenții nu au făcut dovada sesizării organelor de urmărire
penală și nici că este dovedită influențarea hotărâtoare pe care ar avea-o o
soluție pronunțată de organele de cercetare penală, asupra soluționării
contestației formulată de SC P. SRL Craiova, în condițiile Codului de procedură
fiscală.
A mai susținut intimata, că în cauză
nu s-a făcut dovada dispunerii urmării penale, simpla sesizare penală (dacă ar
fi fostă făcută), neputând constitui temei pentru aplicarea art. 183 alin. (1) lit.
a) C. proc. fisc.
S-a mai precizat de intimată, că
prin rezoluția nr. 195 D/P/2005 din 5 aprilie 2006 a Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate, Organizare și
Terorism - Biroul Teritorial Dolj, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față
de D.M., administrator al SC P. SRL Craiova, pentru infracțiunile de evaziune
fiscală și de fals intelectual.
Din actele cauzei, Înalta Curte de
Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 460 din 3 noiembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea
formulată de reclamanta SC P. SRL, în contradictoriu cu Direcția Generală a
Finanțelor Publice a județului Dolj și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția
Națională de Administrare Fiscală.
S-a anulat decizia nr. 144 din 28
iulie 2005, emisă de Ministerul Finanțelor Publice, în privința pct. 1 și s-a obligat
pârâtul, să soluționeze contestația pe fond privind accize, T.V.A., precum și
majorări și penalități de întârziere aferente.
Totodată, s-a respins cererea de
suspendare a executării actelor fiscale contestate.
Instanța de fond a reținut că prin cerere
de chemare în judecată, intimata-reclamanta SC P. SRL Craiova a chemat în
judecată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj,
solicitând anularea procesului-verbal F.N. din 31 martie 2005 și a Raportului de
inspecție fiscală nr. 2003 din 31 martie 2005 a Serviciului de Conformitate Fiscală Dolj, a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr. 2003
din 31 martie 2005 a Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Dolj.
S-a mai solicitat anularea deciziei nr.
144 din 28 iulie 2005, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția
de Soluționare a Contestațiilor, prin care a fost soluționată contestația formulată
de reclamantă, pe cale administrativă. Ulterior, intimata a formulat și cerere
de suspendare a executării actelor administrației fiscale.
Instanța de fond a reținut că
împotriva celor două acte fiscale (Raportul de inspecție fiscală și decizia de
impunere privind obligațiile fiscale), intimata-reclamantă a formulat contestație,
iar prin decizia nr. 144 din 28 iulie 2005, Agenția Națională de Administrare
Fiscală din cadrul Ministerul Finanțelor Publice a suspendat soluționarea
cererii, conform art. 183 din O.G. nr. 92/2003. Cenzurând suspendarea, s-a considerat
că s-a dispus greșit de organul administrativ fiscal, măsura sus-citată.
Hotărârea atacată este legală și
temeinică, astfel încât recursul declarat în cauză urmează a fi respins.
Potrivit art. 183 alin. (1) lit. a) C.
proc. fisc., „organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie
motivată, soluționarea cauzei, atunci când:
a) organul care a efectuat
activitatea de control, a sesizat organele de drept, cu privire la existența
indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire
hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură
administrativă”.
În cauză, recurenții nu au făcut
dovada sesizării, nu au făcut dovada punerii în mișcare a acțiunii penale
privind „o infracțiune a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra
soluției”.
Recurenții au menționat în procesul
declarat în cauză, că au făcut sesizare nu numai cu privire la o altă societate
ce ar fi avut relații comerciale cu intimata, dar și cu privire la intimata în
cauză.
În cauză, s-a depus actul aflat
dosarul nr. 1138/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, din care rezultă
că Ministerul Public, prin rezoluția nr. 195 D/P/2005 din 5 aprilie 2006, a dispus neînceperea urmării penale față de D.M. (administrator al societății intimate-reclamante),
pentru infracțiunile de evaziune fiscală și fals intelectual, prevăzute și
pedepsite de art. 11 din Legea nr. 87/1994 și art. 37 din Legea nr. 82/1991.
Deci, constatându-se că în cauză, în
mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 183 alin. (1) lit.
a) C. proc. fisc., urmează a se respinge recursurile declarate, conform art. 312 C. proc. civ., ca fiind neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, în nume propriu și
pentru Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală,
împotriva sentinței civile nr. 460 din 3 noiembrie 2005, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 24 mai 2006.