ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4352/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4352/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 583 din 21 iunie 2006, pronunțată în dosarul nr. 2424/54/2006, a admis în parte cererea reclamantei, astfel cum a fost precizată la 25 aprilie 2006, a anulat decizia nr. 216 din 30 noiembrie 2005, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală și a obligat pârâta să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 440 din 3 august 2005 și a respins capătul de cerere de suspendare a executării actului administrativ, ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut faptul că prin decizia nr. 216 din 30 noiembrie 2005, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulate de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 440/2005, până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală. S-a spus că suspendarea soluționării contestației este o posibilitate pe care o conferă legea și nu o obligație a acesteia, decizia de suspendare urmând a fi luată după analizarea tuturor circumstanțelor și efectelor pe care le-ar avea aceasta. De altfel, pe latura penală a fost confirmată propunerea de neîncepere a laturii penale, iar răspunderea fiscală nu se poate confunda cu răspunderea penală.
În cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 183 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., pentru că infracțiunea pentru care s-a dispus urmărirea penală, trebuie să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra soluției care urmează să fie dată în procedura administrativă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, în numele și pentru Agenția Națională de Administrate Fiscală, considerând hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică. Se invocă, mai întâi, faptul că soluția de neîncepere a urmăririi penale nu are caracter definitiv și irevocabil, pentru că numai în aceste condiții încetează suspendarea. În cauză se consideră că sunt îndeplinite condițiile art. 183 C. proc.
fisc., pentru că din datele existente în cauză rezultă presupunerea că persoana față de care urmează să se efectueze urmărirea penală, a săvârșit fapta. Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și menținerea deciziei nr. 440216 din 30 noiembrie 2006, ca temeinică și legală, iar în drept a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Examinând actele aflate la dosar, dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: Potrivit art. 184 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., organul de soluționare competent poate suspenda prin decizie motivată, soluționarea cauzei, atunci când organul care a efectuat activitatea de control, a sesizat organele de drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă.
În conformitate cu art. 184 alin. (3) din același act normativ, procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluționare competent potrivit alin. (2). Așa cum a reținut și instanța de fond, la dosarul intimatei a fost depusă Rezoluția dispusă la 19 ianuarie 2006, de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 1569/2004. Din aceasta rezultă că s-a confirmat propunerea organelor de poliție de a nu începe urmărirea penală față de C.M. și S.O., cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 266 din Legea nr. 31/1990. Chiar dacă recurenta-intimată se referă la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 183 C. proc.
fisc., este cert că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 184 C. proc. fisc. Din înscrisurile aflate la dosar și, mai ales, din analiza Rezoluției Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj rezultă că în speță nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 184 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., că deja există o soluție a organelor de cercetare penală și, prin soluția de neîncepere a urmăririi penale, se impune reluarea procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă și încetarea suspendării. La dosar nu există nici o dovadă că rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj ar fi fost contestată, astfel că aceasta poate constitui motiv pentru încetarea suspendării și reluarea procedurii administrative de către organul de soluționare a contestației.
Apreciind că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Gorj împotriva sentinței nr. 583 din 21 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2006.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.