ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4352/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 583 din 21 iunie 2006,

pronunțată în dosarul nr. 2424/54/2006, a admis în parte cererea reclamantei,

astfel cum a fost precizată la 25 aprilie 2006, a anulat decizia nr. 216 din 30 noiembrie 2005, emisă de Agenția Națională de Administrare

Fiscală și a obligat pârâta să soluționeze pe fond contestația formulată de

reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 440 din 3 august 2005 și a

respins capătul de cerere de suspendare a executării actului administrativ, ca

rămasă fără obiect.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut faptul că prin decizia nr. 216 din 30

noiembrie 2005, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a dispus

suspendarea soluționării contestației formulate de reclamantă împotriva

deciziei de impunere nr. 440/2005, până la pronunțarea unei soluții definitive

pe latura penală.

S-a spus că suspendarea

soluționării contestației este o posibilitate pe care o conferă legea și nu o

obligație a acesteia, decizia de suspendare urmând a fi luată după analizarea

tuturor circumstanțelor și efectelor pe care le-ar avea aceasta.

De altfel, pe latura penală

a fost confirmată propunerea de neîncepere a laturii penale, iar răspunderea

fiscală nu se poate confunda cu răspunderea penală.

În cauză nu s-a făcut dovada

îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 183 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc.,

pentru că infracțiunea pentru care s-a dispus urmărirea penală, trebuie să aibă

o înrâurire hotărâtoare asupra soluției care urmează să fie dată în procedura

administrativă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, în numele și

pentru Agenția Națională de Administrate Fiscală, considerând hotărârea ca

fiind nelegală și netemeinică.

Se invocă, mai întâi, faptul

că soluția de neîncepere a urmăririi penale nu are caracter definitiv și

irevocabil, pentru că numai în aceste condiții încetează suspendarea.

În cauză se consideră că

sunt îndeplinite condițiile art. 183 C. proc. fisc., pentru că din datele

existente în cauză rezultă presupunerea că persoana față de care urmează să se

efectueze urmărirea penală, a săvârșit fapta.

Se solicită admiterea

recursului, casarea sentinței și menținerea deciziei nr. 440216 din 30

noiembrie 2006, ca temeinică și legală, iar în drept a fost întemeiat pe

dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Examinând actele aflate la

dosar, dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge

recursul pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 184 alin. (1) lit.

a) C. proc. fisc., organul de soluționare competent poate suspenda prin decizie

motivată, soluționarea cauzei, atunci când organul care a efectuat activitatea

de control, a sesizat organele de drept cu privire la existența indiciilor

săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare

asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă.

În conformitate cu art. 184 alin.

(3) din același act normativ, procedura administrativă este reluată la

încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea

termenului stabilit de organul de soluționare competent potrivit alin. (2).

Așa cum a reținut și

instanța de fond, la dosarul intimatei a fost depusă Rezoluția dispusă la 19

ianuarie 2006, de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 1569/2004.

Din aceasta rezultă că s-a

confirmat propunerea organelor de poliție de a nu începe urmărirea penală față

de C.M. și S.O., cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 266

din Legea nr. 31/1990.

Chiar dacă recurenta-intimată

se referă la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 183 C. proc. fisc., este cert că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 184 C. proc. fisc.

Din înscrisurile aflate la

dosar și, mai ales, din analiza Rezoluției Parchetului de pe lângă Tribunalul

Gorj rezultă că în speță nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 184

alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., că deja există o soluție a organelor de

cercetare penală și, prin soluția de neîncepere a urmăririi penale, se impune

reluarea procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă și

încetarea suspendării.

La dosar nu există nici o

dovadă că rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj ar fi fost

contestată, astfel că aceasta poate constitui motiv pentru încetarea

suspendării și reluarea procedurii administrative de către organul de

soluționare a contestației.

Apreciind că soluția

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Gorj împotriva sentinței nr.

583 din 21 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 decembrie 2006.