ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1130/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 424 din 14

octombrie 2005 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr. 1131/2005, a

fost admisă acțiunea precizată formulată de numitul P.I., în contradictoriu cu

pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, Garda Financiară -

Comisariatul General și Garda Financiară, secția Gorj.

A fost anulată decizia nr. 81/2004,

emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj.

Au fost obligați pârâții Garda

Financiară - Comisariatul General și Garda Financiară, secția Gorj, să-l

reîncadreze pe reclamant în funcția deținută anterior emiterii deciziei

anulate.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că prin decizia atacată, reclamantului, ca funcționar public, i-au fost

încălcate ambele elemente ale raportului de funcție: felul muncii - funcția pe

care o deținea și locul de muncă - unitatea la care lucra.

A constatat instanța, că emitenta

deciziei a încălcat dispozițiile art. 91 alin. (2) din Legea nr. 188/1999,

modificând raportul de serviciu unilateral, fără acordul scris al

funcționarului.

Împotriva acestei sentințe au

formulat în termen, recursuri separate, atât Direcția Generală a Finanțelor Publice

Gorj, cât și Garda Financiară - Comisariatul General și Garda Financiară, secția

Gorj.

În toate cele trei recursuri sunt

formulate critici privind fondul cauzei și vizând netemeinicia și nelegalitatea

sentinței.

La termenul de astăzi, Curtea a pus

în discuție motive de nulitate a sentinței cu consecința casării acesteia, sub

incidența art. 304 pct. 5 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Instanța, inițial învestită cu

cererea reclamantului de anulare a deciziei nr. 81/2004, a Direcției Generale a

Finanțelor Publice Gorj, a fost Tribunalul Gorj, secția comercială și de

contencios administrativ, în dosarul nr. 391/2004.

Prin sentința civilă nr. 221 din 2

iulie 2004 a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea.

Prin decizia nr. 141 din 22

februarie 2005, a Curții de Apel Craiova, a fost admis recursul reclamantului

împotriva sentinței sus menționate, care a fost casată, cauza fiind trimisă,

spre rejudecare, la prima instanță.

În rejudecare, acțiunea a fost

înregistrată sub nr. 526/2005, la Tribunalul Gorj, secția comercială și de contencios administrativ, dar prin sentința nr. 153 din 17 iunie 2005, instanța

și-a declinat competența, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal.

A fost pronunțată sentința nr. 424

din 14 octombrie 2005, care face obiectul controlului judiciar în cauza de

față, în recurs.

Decizia de casare nr. 141 din 22

februarie 2005, a Curții de Apel Craiova, a fost pronunțată de un complet, în

compunerea căruia s-a aflat un judecător care a soluționat ulterior cauza în

fond după casare.

Situația sus arătată nu se

încadrează formal în dispozițiile art. 24 alin. (1) C. proc. civ., dar

corespunde cauzei de recuzare și implicit, de incompatibilitate, prevăzută de art.

27 pct. 7 C. proc. civ., deoarece:

Instanța de recurs, admițând cererea

reclamantului și casând prima sentință de fond, a reținut că acesta nu a

contestat procedura de reorganizare a Gărzii Financiare, ci doar modalitatea în

care s-a făcut redistribuirea comisarilor financiari, în raport cu punctajele

acordate la evaluarea individuală (conform criteriilor stabilite printr-o notă

internă din 2003 a Autorității Naționale de Control).

A reținut instanța că, după

evaluarea individuală a comisarilor, s-a întocmit un clasament în care

reclamantul a ocupat un loc ce nu i-a permis să rămână comisar la Garda Financiară, iar reclamantul a contestat acest clasament.

Din acest motiv, s-a dispus casarea

cu trimitere, dispunându-se ca instanța, la rejudecare, să verifice dacă

punctajul acordat reclamantului, la evaluare, a fost corect stabilit și

justifică trecerea sa pe un post în structura Ministerului Finanțelor Publice

(prin decizia Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj nr. 81/2004).

Așadar, instanța de recurs a dat o

altă calificare acțiunii, statuând că obiectul controlului instanței de fond îl

va constitui numai temeinicia măsurii de trecere a reclamantului în altă

funcție și, în mod concret, corectitudinea procedurii de evaluare profesională

a reclamantului și a punctajului stabilit pentru el. Deci, instanța a

considerat că măsura adoptată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj

este principial legală.

Instanța de fond, în rejudecare

(formată din unul dintre judecătorii din completul de recurs) a ignorat

integral cele statuate prin decizia de casare și a repus în discuție

legalitatea măsurii luate față de reclamant, constatând că este principial

nelegală, deși anterior, același judecător apreciase, ca legale, prevederile

Protocolului încheiat între Ministerul Finanțelor Publice și Autoritatea

Națională de Control, pentru selecția personalului din cadrul Gărzii

Financiare.

Pentru aceste considerente, sentința

urmează a fi casată, cu trimitere la aceeași instanță.

În rejudecare, instanța va verifica

în mod strict numai aspectele statuate de Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr.

141 din 22 februarie 2005, în dosarul nr. 1980/2004, decizie prin care s-a admis

recursul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, Garda Financiară - Comisariatul

General și Garda Financiară, secția Gorj, împotriva sentinței civile nr. 424

din 14 octombrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 aprilie 2006.