ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1176/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2150/2004

și completată ulterior, B.I., în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor

Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, Autoritatea Națională de

Control, Garda Financiară - Comisariatul General și Garda Financiară -

Comisariatul Regional Timiș, a solicitat anularea deciziei nr. 42 din 28

ianuarie 2004 și a adresei nr. 6854 din 9 februarie 2004, emise de Direcția Generală

a Finanțelor Publice Timiș, reintegrarea în funcția publică de comisar superior

clasa I, în cadrul Gărzii Financiare Timiș, cu plata unor despăgubiri egale cu

salariile indexate, majorate și recalculate, precum și toate celelalte drepturi

de care ar fi beneficiat în funcția publică deținută anterior.

A solicitat și anularea actelor

administrative care au stat la baza emiterii deciziei contestate, a

Protocolului nr. 615369 - 104/2003, obligarea pârâtelor la încheierea

convenției tripartite, vizând reintegrarea în funcție, respectiv a

transferului, precum și daune morale în sumă de 500 milioane lei.

Curtea de apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 362 din 9 iulie

2004, a respins excepția necompetenței materiale a instanței, în soluționarea

cauzei, a tardivității introducerii acțiunii și lipsei calității procesuale

pasive, ridicate de pârâtele Autoritatea Națională de Control, Garda Financiară

- Comisariatul Regional Timiș și Garda Financiară - Comisariatul General.

A admis acțiunea în parte, a anulat

decizia nr. 42 din 28 ianuarie 2004, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice

și răspunsul aceleiași pârâte, nr. 6854 din 9 februarie 2004 și a restabilit

situația anterioară, prin menținerea încadrării reclamantului în funcția de

comisar superior clasa I, la Garda Financiară - Comisariatul Regional Timiș, cu obligarea pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș și

Comisariatul Regional Timiș, la plata despăgubirilor echivalente diferențelor

de salarii rezultate din drepturile cuvenite pentru funcția deținută anterior

și cele încasate în funcția pe care a fost trecut prin decizia atacată, până la

data preluării efective a funcției avute.

A respins celelalte cereri din

acțiune.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că actele administrative aparținând pârâtei Direcția Generală a Finanțelor

Publice Timiș sunt nelegale, aduc atingere unui drept legitim al reclamantului,

astfel că le-a anulat și a dispus restabilirea situației anterioare, prin

menținerea încadrării reclamantului în funcția avută, de comisar superior clasa

I și obligarea pârâtelor, până la data preluării efective a funcției avute de

reclamant, la plata despăgubirilor echivalente diferențelor de salariu, dintre

cele încasate și cele cuvenite pentru funcția deținută anterior.

Considerând hotărârea nelegală, pârâții

au declarat recurs.

Direcția Generală a Finanțelor Publice

Timiș, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, solicită

suspendarea executării sentinței nr. 362/2004, a Curții de Apel Timișoara, până

la soluționarea recursului, admiterea recursului, modificarea sentinței și pe

fond, respingerea acțiunii formulate de B.I.

În drept își întemeiază recursul, pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (hotărârea este lipsită de temei

legal).

În esență, se susține că, în urma

restructurării, reclamantul a fost încadrat pe un post echivalent, cu păstrarea

drepturilor sale, nu i s-a produs un prejudiciu, actele contestate fiind

legale.

Greșit a fost obligată la plata

despăgubirilor echivalente diferențelor de salariu, pentru că reclamantul nu

s-a prezentat la noul loc de muncă, iar mutarea s-a făcut cu păstrarea

drepturilor salariale.

Garda Financiară - Comisariatul

Regional Timiș susține că în mod greșit instanța a respins excepțiile:

necompetenței materiale a curții de apel, de a soluționa cauza, lipsa de

calitate procesuală pasivă și tardivitatea cererii de completare a acțiunii. Pe

fondul cauzei, susține că, în urma reorganizării Gărzii Financiare, ca urmare a

O.U.G. nr. 91/2003, structura sa are un număr mai mic de angajați.

Personalul său a fost creat prin

preluarea prin transfer în interesul serviciului, reclamantul a rămas în

Ministerul Finanțelor, unde i s-a asigurat un post corespunzător pregătirii

sale, păstrându-i-se în același timp, toate drepturile salariale.

O altă critică din recurs privește

încheierea din 27 aprilie 2004, prin care s-a dispus suspendarea actelor

contestate, în sensul că cererea trebuia respinsă, ca nefiind întrunite

cerințele art. 9 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ.

Garda Financiară - Comisariatul

General arată că în mod greșit i s-a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive, iar pe fond, susține că reclamantului, în urma

restructurării, nu i s-a produs nici un prejudiciu, actele contestate fiind

legale.

Autoritatea Națională de Control solicită

suspendarea executării hotărârii recurate, conform art. 300 alin. (2) C. proc.

civ., admiterea recursului, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii.

În mod greșit instanța a respins

excepțiile: necompetența materială a curții de apel, lipsa de calitate

procesuală pasivă și tardivitatea completării acțiunii.

Pe fondul cauzei, se susține că au

fost respectate dispozițiile legale, actele contestate sunt legale, existând

acordul reclamantului, la mutare.

În mod greșit s-a admis cererea de

suspendare a executării actelor contestate, nefiind întrunite cerințele art. 9

din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ.

Examinând cauza, în raport cu

motivele invocate și având în vedere și dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea reține că recursurile sunt fondate, potrivit celor ce se

vor arăta.

Cererea din două recursuri, de

suspendare a executării hotărârii recurate, în condițiile art. 300 alin. (2) C.

proc. civ., prin soluționarea de față, a rămas fără obiect. De altfel, una din

recurente - Autoritatea de Control, prin adresa nr. 36 din 10 ianuarie 2005, a

declarat că renunță la judecarea ei, cerere de care instanța a luat act.

Pe același considerent a rămas fără

obiect, și motivul de recurs privind nelegalitatea încheierii din 27 aprilie

2004, a Curții de Apel Timișoara, prin care s-a admis cererea de suspendare a

executării actelor contestate în baza art. 9 din Legea nr. 29/1990, până la

judecarea acțiunii.

Excepția de necompetență materială a

curții de apel în soluționarea cauzei, în mod justificat a fost respinsă de

instanță, întrucât reclamantul este funcționar public, se contestă acte emise

de autorități publice, care au la baza protocolul dintre Ministerul Finanțelor

Publice și Agenția Națională de Control, astfel că sunt aplicabile dispozițiile

art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Este real că Legea nr. 188/1999,

privind Statutul funcționarilor publici, are prevederi exprese referitoare la

nașterea, exercitarea și încetarea raporturilor de serviciu, printre care nu

intră modificarea contractului de muncă prin mutarea funcționarului în alt loc

de muncă, dar aceasta nu atrage competența tribunalului în jurisdicția muncii.

Din dispozițiile art. 2 alin. (1),

raportat la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, rezultă că în concepția

acestui act normativ, sunt funcționari publici, toate persoanele numite în

condițiile legii, în funcția publică.

Reclamantul este funcționar public,

actele contestate sunt emise de autorități publice, sunt acte administrative și

se referă la exercitarea și încetarea raporturilor de serviciu, iar competența

de soluționare a cauzei, aparține curții de apel.

Pârâtele-recurente Garda Financiară -

Comisariatul Regional Timiș, Garda Financiară - Comisariatul General și Autoritatea

Națională de Control, au calitate procesuală pasivă, deoarece actele

administrative atacate emană și de la aceste autorități, Garda Financiară fiind

parte în raporturile de muncă puse în discuție.

Legal a procedat instanța, și când a

respins excepția de tardivitate a formulării acțiunii, întrucât de la data

aducerii la cunoștința reclamantului, a deciziei atacate, până la data

formulării acțiunii în justiție, nu s-a depășit termenul de 30 de zile prevăzut

de art. 5 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ.

Nici susținerea făcută în recurs, în

sensul că este vorba de tardivitatea cererii de completare a acțiunii, nu poate

fi primită, întrucât precizarea de acțiune a fost făcută la un termen la care

părțile nu puteau pune concluzii pe fond, se discuta stabilirea cadrului

procesual.

Din actele dosarului rezultă că

reclamantul a funcționat în calitate de comisar superior clasa I, în cadrul

Gărzii Financiare Timiș, fiind funcționar public.

În urma intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 91/2003 privind reorganizarea Gărzii Financiare, în subordinea Autorității

de Control, reclamantul a făcut parte dintre cele 400 persoane rămase la Ministerul Finanțelor Publice, fiind mutat într-una din unitățile teritoriale, respectiv la Direcția Controlului Fiscal - Serviciul de Investigații Fiscale, conform art. 13 alin. (1) și

art. 85 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, modificată și Protocolului nr. 615639/104220/2003,

încheiat între Ministerul Finanțelor și Autoritatea Națională de Control.

La mutarea făcută, nu au fost

respectate dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici, respectiv prevederile art. 85, astfel cum a fost modificate prin Legea

nr. 161/2003, cerința acordului persoanei vizate, scris și aprobat de

conducătorul instituției în care își desfășoară activitatea funcționarul

public.

Existența semnăturii, numai a

comisarului șef de secție și un acord pentru un serviciu care nu exista la acea

dată, ca dovadă este repartizarea reclamantului la serviciul control fiscal 02,

au fost reținute justificat că nu îndeplinesc condițiile legale și s-a dispus

corect anularea actelor administrative contestate și restabilirea situației

anterioare, prin menținerea încadrării reclamantului, în funcția de comisar

superior clasa I, la Garda Financiară - Comisariatul Regional Timiș.

Măsura mutării reclamantului s-a

făcut cu păstrarea drepturilor sale, astfel că apare nelegală, măsura dispusă

de instanță, de obligare a pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice

Timiș și Comisariatului Regional Timiș, la plata despăgubirilor echivalente

diferențelor de salariu rezultate din drepturile cuvenite pentru funcția

deținută anterior și cele încasate în funcția pe care a fost trecut prin

decizia atacată, până la data preluării efective a funcției avute.

În consecință, se vor admite

recursurile și se va modifica sentința, în sensul înlăturării obligației

pârâților, la despăgubirile echivalente diferențelor de salariu, menținându-se

celelalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, în nume propriu și în numele

Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală,

Comisariatul Regional al Gărzii Financiare Timiș, Comisariatul General al Gărzii

Financiare București și Autoritatea Națională de Control, împotriva sentinței

civile nr. 362 din 9 iulie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția de

contencios administrativ.

Modifică sentința atacată, în sensul

că înlătură obligația pârâtelor la despăgubirile echivalente diferențelor de

salariu, rezultate din drepturile cuvenite pentru funcția deținută anterior și

cele încasate în funcția în care a fost trecut prin decizia atacată.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 februarie 2005.