ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1176/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2150/2004 și completată ulterior, B.I., în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, Autoritatea Națională de Control, Garda Financiară - Comisariatul General și Garda Financiară - Comisariatul Regional Timiș, a solicitat anularea deciziei nr. 42 din 28 ianuarie 2004 și a adresei nr. 6854 din 9 februarie 2004, emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, reintegrarea în funcția publică de comisar superior clasa I, în cadrul Gărzii Financiare Timiș, cu plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, precum și toate celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în funcția publică deținută anterior.

A solicitat și anularea actelor administrative care au stat la baza emiterii deciziei contestate, a Protocolului nr. 615369 - 104/2003, obligarea pârâtelor la încheierea convenției tripartite, vizând reintegrarea în funcție, respectiv a transferului, precum și daune morale în sumă de 500 milioane lei. Curtea de apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 362 din 9 iulie 2004, a respins excepția necompetenței materiale a instanței, în soluționarea cauzei, a tardivității introducerii acțiunii și lipsei calității procesuale pasive, ridicate de pârâtele Autoritatea Națională de Control, Garda Financiară - Comisariatul Regional Timiș și Garda Financiară - Comisariatul General.

A admis acțiunea în parte, a anulat decizia nr. 42 din 28 ianuarie 2004, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice și răspunsul aceleiași pârâte, nr. 6854 din 9 februarie 2004 și a restabilit situația anterioară, prin menținerea încadrării reclamantului în funcția de comisar superior clasa I, la Garda Financiară - Comisariatul Regional Timiș, cu obligarea pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș și Comisariatul Regional Timiș, la plata despăgubirilor echivalente diferențelor de salarii rezultate din drepturile cuvenite pentru funcția deținută anterior și cele încasate în funcția pe care a fost trecut prin decizia atacată, până la data preluării efective a funcției avute. A respins celelalte cereri din acțiune.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că actele administrative aparținând pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș sunt nelegale, aduc atingere unui drept legitim al reclamantului, astfel că le-a anulat și a dispus restabilirea situației anterioare, prin menținerea încadrării reclamantului în funcția avută, de comisar superior clasa I și obligarea pârâtelor, până la data preluării efective a funcției avute de reclamant, la plata despăgubirilor echivalente diferențelor de salariu, dintre cele încasate și cele cuvenite pentru funcția deținută anterior. Considerând hotărârea nelegală, pârâții au declarat recurs. Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, solicită suspendarea executării sentinței nr. 362/2004, a Curții de Apel Timișoara, până la soluționarea recursului, admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond, respingerea acțiunii formulate de B.I.

În drept își întemeiază recursul, pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (hotărârea este lipsită de temei legal). În esență, se susține că, în urma restructurării, reclamantul a fost încadrat pe un post echivalent, cu păstrarea drepturilor sale, nu i s-a produs un prejudiciu, actele contestate fiind legale. Greșit a fost obligată la plata despăgubirilor echivalente diferențelor de salariu, pentru că reclamantul nu s-a prezentat la noul loc de muncă, iar mutarea s-a făcut cu păstrarea drepturilor salariale. Garda Financiară - Comisariatul Regional Timiș susține că în mod greșit instanța a respins excepțiile: necompetenței materiale a curții de apel, de a soluționa cauza, lipsa de calitate procesuală pasivă și tardivitatea cererii de completare a acțiunii.

Pe fondul cauzei, susține că, în urma reorganizării Gărzii Financiare, ca urmare a O.U.G. nr. 91/2003, structura sa are un număr mai mic de angajați. Personalul său a fost creat prin preluarea prin transfer în interesul serviciului, reclamantul a rămas în Ministerul Finanțelor, unde i s-a asigurat un post corespunzător pregătirii sale, păstrându-i-se în același timp, toate drepturile salariale. O altă critică din recurs privește încheierea din 27 aprilie 2004, prin care s-a dispus suspendarea actelor contestate, în sensul că cererea trebuia respinsă, ca nefiind întrunite cerințele art. 9 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ. Garda Financiară - Comisariatul General arată că în mod greșit i s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond, susține că reclamantului, în urma restructurării, nu i s-a produs nici un prejudiciu, actele contestate fiind legale.

Autoritatea Națională de Control solicită suspendarea executării hotărârii recurate, conform art. 300 alin. (2) C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii. În mod greșit instanța a respins excepțiile: necompetența materială a curții de apel, lipsa de calitate procesuală pasivă și tardivitatea completării acțiunii. Pe fondul cauzei, se susține că au fost respectate dispozițiile legale, actele contestate sunt legale, existând acordul reclamantului, la mutare. În mod greșit s-a admis cererea de suspendare a executării actelor contestate, nefiind întrunite cerințele art. 9 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ. Examinând cauza, în raport cu motivele invocate și având în vedere și dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., Curtea reține că recursurile sunt fondate, potrivit celor ce se vor arăta. Cererea din două recursuri, de suspendare a executării hotărârii recurate, în condițiile art. 300 alin. (2) C. proc. civ., prin soluționarea de față, a rămas fără obiect. De altfel, una din recurente - Autoritatea de Control, prin adresa nr. 36 din 10 ianuarie 2005, a declarat că renunță la judecarea ei, cerere de care instanța a luat act. Pe același considerent a rămas fără obiect, și motivul de recurs privind nelegalitatea încheierii din 27 aprilie 2004, a Curții de Apel Timișoara, prin care s-a admis cererea de suspendare a executării actelor contestate în baza art. 9 din Legea nr. 29/1990, până la judecarea acțiunii.

Excepția de necompetență materială a curții de apel în soluționarea cauzei, în mod justificat a fost respinsă de instanță, întrucât reclamantul este funcționar public, se contestă acte emise de autorități publice, care au la baza protocolul dintre Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Control, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. Este real că Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, are prevederi exprese referitoare la nașterea, exercitarea și încetarea raporturilor de serviciu, printre care nu intră modificarea contractului de muncă prin mutarea funcționarului în alt loc de muncă, dar aceasta nu atrage competența tribunalului în jurisdicția muncii.

Din dispozițiile art. 2 alin. (1), raportat la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, rezultă că în concepția acestui act normativ, sunt funcționari publici, toate persoanele numite în condițiile legii, în funcția publică. Reclamantul este funcționar public, actele contestate sunt emise de autorități publice, sunt acte administrative și se referă la exercitarea și încetarea raporturilor de serviciu, iar competența de soluționare a cauzei, aparține curții de apel. Pârâtele-recurente Garda Financiară - Comisariatul Regional Timiș, Garda Financiară - Comisariatul General și Autoritatea Națională de Control, au calitate procesuală pasivă, deoarece actele administrative atacate emană și de la aceste autorități, Garda Financiară fiind parte în raporturile de muncă puse în discuție.

Legal a procedat instanța, și când a respins excepția de tardivitate a formulării acțiunii, întrucât de la data aducerii la cunoștința reclamantului, a deciziei atacate, până la data formulării acțiunii în justiție, nu s-a depășit termenul de 30 de zile prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ. Nici susținerea făcută în recurs, în sensul că este vorba de tardivitatea cererii de completare a acțiunii, nu poate fi primită, întrucât precizarea de acțiune a fost făcută la un termen la care părțile nu puteau pune concluzii pe fond, se discuta stabilirea cadrului procesual. Din actele dosarului rezultă că reclamantul a funcționat în calitate de comisar superior clasa I, în cadrul Gărzii Financiare Timiș, fiind funcționar public.

În urma intrării în vigoare a O.U.G. nr. 91/2003 privind reorganizarea Gărzii Financiare, în subordinea Autorității de Control, reclamantul a făcut parte dintre cele 400 persoane rămase la Ministerul Finanțelor Publice, fiind mutat într-una din unitățile teritoriale, respectiv la Direcția Controlului Fiscal - Serviciul de Investigații Fiscale, conform art. 13 alin. (1) și art. 85 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, modificată și Protocolului nr. 615639/104220/2003, încheiat între Ministerul Finanțelor și Autoritatea Națională de Control. La mutarea făcută, nu au fost respectate dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, respectiv prevederile art. 85, astfel cum a fost modificate prin Legea nr. 161/2003, cerința acordului persoanei vizate, scris și aprobat de conducătorul instituției în care își desfășoară activitatea funcționarul public.

Existența semnăturii, numai a comisarului șef de secție și un acord pentru un serviciu care nu exista la acea dată, ca dovadă este repartizarea reclamantului la serviciul control fiscal 02, au fost reținute justificat că nu îndeplinesc condițiile legale și s-a dispus corect anularea actelor administrative contestate și restabilirea situației anterioare, prin menținerea încadrării reclamantului, în funcția de comisar superior clasa I, la Garda Financiară - Comisariatul Regional Timiș. Măsura mutării reclamantului s-a făcut cu păstrarea drepturilor sale, astfel că apare nelegală, măsura dispusă de instanță, de obligare a pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș și Comisariatului Regional Timiș, la plata despăgubirilor echivalente diferențelor de salariu rezultate din drepturile cuvenite pentru funcția deținută anterior și cele încasate în funcția pe care a fost trecut prin decizia atacată, până la data preluării efective a funcției avute.

În consecință, se vor admite recursurile și se va modifica sentința, în sensul înlăturării obligației pârâților, la despăgubirile echivalente diferențelor de salariu, menținându-se celelalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, Comisariatul Regional al Gărzii Financiare Timiș, Comisariatul General al Gărzii Financiare București și Autoritatea Națională de Control, împotriva sentinței civile nr. 362 din 9 iulie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ. Modifică sentința atacată, în sensul că înlătură obligația pârâtelor la despăgubirile echivalente diferențelor de salariu, rezultate din drepturile cuvenite pentru funcția deținută anterior și cele încasate în funcția în care a fost trecut prin decizia atacată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2005.