ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 191/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 03 mai 2007,

reclamantul N.A. a chemat în judecată Garda Financiară – Comisariatul General, solicitând:

- obligarea pârâtei să-i

răspundă în legătură cu măsurile luate și cu motivele pentru care până la acea dată

nu i se comunicase decizia nr. 4 din 14 septembrie 2006 emisă de Comisariatul Regional

Timiș, decizie emisă în legătură cu executarea sentinței civile nr. 831 din 16

iunie 2005 a Tribunalului Arad, secția comercială și contencios administrativ;

- obligarea pârâtei să-i

comunice decizia nr. 103/2006 și adresa din 13 septembrie 2006, ambele emise de

Garda Financiară - Comisariatul General, care sunt în legătură cu executarea sentinței

civile nr. 831/2005 a Tribunalului Arad;

- obligarea pârâtei la

plata unei despăgubiri în sumă de 300.000 RON pentru daune morale cauzate reclamantului

prin comportamentul autorității publice, care, prin excesul de putere manifestat,

i-a încălcat drepturile și libertățile fundamentale prevăzute de Constituție, Legea

nr. 188/1999, republicată, și Legea nr. 554/2004;

- obligarea pârâtei la

plata cheltuielilor de judecată în baza art. 274 C. proc. civ.

În motivarea acțiunii

sale, reclamantul a arătat că este încadrat prin concurs din anul 1991 la Garda

Financiară - Secția Arad în calitate de comisar, iar în perioada 15 noiembrie 1991-15

noiembrie 2000 a îndeplinit funcția de comisar șef adjunct.

Pe toată durata cât a

funcționat în cadrul instituției a obținut doar calificativul „foarte bine”, obținând,

de asemenea, și gradul profesional de comisar superior clasa I.

La data de 26

ianuarie 2004 a primit decizia nr. 74 din 23 ianuarie 2004, emisă de D.G.F.P. Arad,

prin care s-a dispus, începând cu data de 01 ianuarie 2004, trecerea reclamantului

pe funcția publică de execuție de consilier superior clasa I, la Serviciul colectare

executare silită persoane juridice în cadrul A.F.P. Arad și nu s-a prezentat la

locul de muncă dispus abuziv.

Reclamantul a menționat

că organizarea instituției Garda Financiară este reglementată prin O.U.G. nr. 91/2003,

care, prin art. 18 și 19 stabilește condițiile în care se face preluarea prin transfer

în interesul serviciului de către Garda Financiară (înființată potrivit acestui

act normativ), a personalului aferent activității desfășurate de instituție, de

la Ministerul Finanțelor Publice.

A mai arătat reclamantul

că de la punerea în aplicare a acestei ordonanțe de urgență și până la data de 23

ianuarie 2004, a continuat să lucreze în calitate de comisar la Garda Financiară,

astfel că la data de 12 ianuarie 2004 a efectuat ultimele acțiuni de control.

Ca atare, „trecerea” sa

cu data retroactivă (de la 01 ianuarie 2004) de la Garda Financiară la A.F.P. Arad

se putea face doar prin transfer în interesul serviciului.

În opinia reclamantului,

în această situație, potrivit prevederilor art. 78 alin. (3) din Legea nr. 188/1998,

republicată, privind Statutul funcționarilor publici și a prevederilor art. 41 C.

muncii, era absolut necesară obținerea acordului său scris, însă acest lucru nu

s-a întâmplat.

A mai arătat reclamantul

că decizia nr. 74 din 23 ianuarie 2004, emisă de către D.G.F.P. Arad, organ al administrației

de stat este nelegală și abuzivă, astfel că transferul său dintr-o funcție publică

de execuție într-o altă funcție publică de execuție, fără acordul său scris s-a

făcut cu încălcarea prevederilor art. 78 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, privind

Statutul funcționarilor publici.

Reclamantul a mai precizat

că, prin decizia civilă nr. 998/R din 10 noiembrie 2005, irevocabilă, Curtea de

Apel Timișoara menține în întregime sentința civilă nr. 831 din 16 iunie 2005 a

Tribunalului Arad în care se dispune anularea deciziei nr. 74 din 23 ianuarie 2004,

emisă de pârâta D.G.F.P. Arad, obligându-se pârâta Garda Financiară Arad să-l reîncadreze

pe reclamant în funcția deținută anterior, comisar superior clasa I, la Comisariatul

Regional Timiș - Secția Județeană Arad.

Deși reîncadrarea sa în

funcție trebuia dispusă de către Garda Financiară în cel mult 30 de zile de la data

rămânerii irevocabile a hotărârii, așa cum prevede art. 24 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, deci până la data de 10 decembrie 2005, totuși, arată reclamantul,

Garda Financiară, cu rea-credință și/sau gravă neglijență nu a executat nici până

în prezent această hotărâre judecătorească irevocabilă, încălcând, astfel, prevederile

art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004. A mai arătat că, pentru a fi repus

în drepturile care i-au fost recunoscute prin această hotărâre, în data de 09

august 2006 a comunicat Gărzii Financiare sentința nr. 831/2005, pentru a fi dusă

la îndeplinire și, de asemenea, la data de 16 august 2006, în conformitate cu prevederile

art. 2 alin. (1) lit. ș), art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu

art. 68, art. 89 și art. 93 din Legea nr. 188/1999, republicată, a introdus la instanța

de executare - Tribunalul Arad - o cerere de chemare.

În judecată a pârâtei

Garda Financiară, pentru obligarea acesteia la executarea dispozitivului sentinței

civile nr. 831/2005, emisă de Tribunalul Arad.

Reclamantul a mai arătat

că, la data de 22 septembrie 2006, a primit, prin poștă, cu confirmare de primire,

adresa din 15 septembrie 2006 a Comisariatului Regional Timiș, prin care i se comunica

reîncadrarea la Garda Financiară, începând cu data de 14 septembrie 2006, în baza

deciziei nr. 14 din 14 septembrie 2006, dar nu i s-a comunicat această decizie și

nici fișa postului.

S-a mai susținut că văzând

conduita instituției publice, la data de 26 septembrie 2006, a solicitat Comisariatului

Regional Timiș, să-i comunice decizia nr. 14 din 14 septembrie 2006, emisă de comisarul

șef al Comisariatului Regional Timiș, această solicitare trimițând-o spre știință

și către Garda Financiară - Comisariatul General, organ central al Gărzii Financiare,

pentru informarea acestui organ, că până la data de 26 septembrie 2006 nu i se comunicase

decizia nr. 14 din 14 septembrie 2006, pentru ca acest organ să facă cercetările

necesare și să ia măsurile legale în legătură cu aceste aspecte. Aceasta întrucât

în conformitate cu prevederile art. 2 și art. 4 ale H.G. nr. 1538/2003, privind

organizarea Gărzii Financiare, Comisariatul General este structura centrală a Gărzii

Financiare și are rol de coordonare, având sarcina de a asigura îndeplinirea corespunzătoare

a atribuțiilor ce revin Gărzii Financiare, potrivit dispozițiilor legale în vigoare.

S-a mai aratat în acțiune

că, la data de 29 septembrie 2006, cu adresa din 19 septembrie 2006 a Secției Arad,

i s-a comunicat reclamantului decizia nr. 14 din 14 septembrie 2006, emisă de Comisarul

șef al Comisariatului Regional Timiș, prin care a fost reangajat la Garda Financiară,

începând cu data de 14 septembrie 2006, la acest act de numire nefiind anexată „Fișa

postului” aferentă funcției publice, așa cum prevede Legea nr. 188/1999, republicată.

Reclamantul precizează

că, deoarece în preambulul deciziei nr. 14 din 14 septembrie 2006, de reîncadrare

la Garda Financiară, se fac mențiuni despre decizia nr. 103/2006 și adresa din

13 septembrie 2006, emise de Comisariatul General, la data de 02 octombrie 2006,

s-a adresat Comisariatului General, solicitând să i se comunice decizia nr. 103/2006,

referitoare la reîncadrarea sa la Garda Financiară, conform dispozitivului sentinței

civile nr. 831/2005 a Tribunalului Arad.

La data de 27

octombrie 2006, arată reclamantul, a primit adresa din 23 octombrie 2006, emisă

de Garda Financiară - Comisariatul General, prin care instituția refuză nejustificat

să-i soluționeze cele două cereri, respectiv cea din 26 septembrie 2006, privind

motivele pentru care nu i s-a comunicat decizia nr. 14 din 14 septembrie 2006 a

Comisariatului Regional Timiș până la acea dată, și solicitarea din data de 01

octombrie 2006 de a i se comunica decizia nr. 103/2006, emisă de Comisarul General

al Gărzii Financiare.

Reclamantul consideră

că, prin refuzul de a i se soluționa cele două cereri, au fost încălcate prevederile

art. 31 alin. (2) din Constituție și cele ale art. 26 din Legea nr. 188/1999.

În drept reclamantul a

invocat:

- art. 3 alin. (3),

art. 4 alin. (1) și alin. (2), art. 41 și art. 285 C. muncii;

- art. 1 alin. (1),

art. 2, art. 4, art. 26, art. 53, art. 68, art. 78 alin. (3), art. 89 și art. 93

din Legea nr. 188/1999, republicată;

- art. 82, art. 242,

art. 274 C. proc. civ.;

- art. 1, art. 2

alin. (1) lit. ș), art. 2 alin. (2), art. 8 alin. (1), art. 24 și art. 25 din Legea

nr. 554/2004;

- art. 18, art. 19 din

O.U.G. nr. 91/2003;

- art. 31 alin. (2),

art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1), art. 126 alin. (6) din Constituția României;

- art. 2 și art. 4 din

H.G. nr. 1538/2003 privind organizarea Gărzii Financiare;

- art. 16 din Legea

nr. 304/2004, republicată, privind organizarea judiciară;

- art. 4 alin. (1) și

alin. (2) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pârâtul nu a formulat

întâmpinare.

Curtea de Apel Timișoara,

secția de contencios administrativ și fiscal, la termenul de judecată din 10 iulie

2007, a invocat excepția privind tardivitatea introducerii acțiunii, în raport cu

prevederile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 și, prin sentința civilă

nr. 174 din 10 iulie 2007, a respins acțiunea reclamantului ca tardiv introdusă.

Totodată, instanța de fond, a reținut, în esență, că reclamantul a cunoscut la data

de 27 octombrie 2006 refuzul considerat vătămător, iar acțiunea a fost introdusă

abia la 02 mai 2007, deci cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de lege.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs, în termen legal, reclamantul N.A., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor

de recurs se susține că, potrivit dispozițiilor art. 101 și art. 102 C. proc.

civ., coroborate cu cele ale art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, acțiunea

reclamantului este în termen dacă actele de procedură sunt îndeplinite până la data

de 28 aprilie 2007, contrar celor reținute de instanța de fond.

Se mai susține că instanța

de fond nu a avut în vedere dispozițiile art. 104 C. proc. civ. și a stabilit nelegal

că acțiunea a fost introdusă la 02 mai 2007 când de fapt cererea de chemare în judecată

a fost expediată poștal la 26 aprilie 2007.

Examinând cauza în raport

cu critica soluției instanței de fond, cu probele administrate și apărările formulate,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul

este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Într-adevăr, potrivit

dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 cererile prin care

se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ,

recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în

termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.

Conform prevederilor

art. 28 din Legea nr. 554/2004 dispozițiile acestei legi se completează cu dispozițiile

C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile în sensul prevăzut de

alin. (1) al aceluiași articol.

Înalta Curte constată

că modalitatea de calcul a termenelor prevăzute de art. 101 și 102 C. proc.

civ. sunt compatibile cu dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

fiind aplicabile și dispozițiile art. 104 C. proc. civ. referitoare la actele expediate

poștal.

Astfel, în cauză, data

de referință acceptată de toate părțile este 27 octombrie 2006, iar acțiunea reclamantului

este expediată poștal la data de 26 aprilie 2007, astfel cum rezultă din ștampila

poștală și din copia formularului de recomandată, deci anterior împlinirii celor

6 luni prevăzute de lege.

Prin urmare, constatând

că recursul este fondat, iar excepția tardivității reținută de instanța de fond

este neîntemeiată, Înalta Curte va casa sentința atacată și va trimite cauza spre

rejudecare, în baza dispozițiilor art. 312 și art. 315 C. proc. civ. coroborate

cu cele ale art. 20 și 28 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de N.A. împotriva sentinței civile nr. 174 din 10 iulie 2007 a Curții de Apel Timișoara,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2008.