ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 191/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 03 mai 2007, reclamantul N.A.

a chemat în judecată Garda Financiară – Comisariatul General, solicitând: - obligarea pârâtei să-i răspundă în legătură cu măsurile luate și cu motivele pentru care până la acea dată nu i se comunicase decizia nr. 4 din 14 septembrie 2006 emisă de Comisariatul Regional Timiș, decizie emisă în legătură cu executarea sentinței civile nr. 831 din 16 iunie 2005 a Tribunalului Arad, secția comercială și contencios administrativ; - obligarea pârâtei să-i comunice decizia nr. 103/2006 și adresa din 13 septembrie 2006, ambele emise de Garda Financiară - Comisariatul General, care sunt în legătură cu executarea sentinței civile nr. 831/2005 a Tribunalului Arad; - obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri în sumă de 300.000 RON pentru daune morale cauzate reclamantului prin comportamentul autorității publice, care, prin excesul de putere manifestat, i-a încălcat drepturile și libertățile fundamentale prevăzute de Constituție, Legea nr. 188/1999, republicată, și Legea nr. 554/2004; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în baza art. 274 C. proc.

civ. În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că este încadrat prin concurs din anul 1991 la Garda Financiară - Secția Arad în calitate de comisar, iar în perioada 15 noiembrie 1991-15 noiembrie 2000 a îndeplinit funcția de comisar șef adjunct. Pe toată durata cât a funcționat în cadrul instituției a obținut doar calificativul „foarte bine”, obținând, de asemenea, și gradul profesional de comisar superior clasa I. La data de 26 ianuarie 2004 a primit decizia nr. 74 din 23 ianuarie 2004, emisă de D.G.F.P. Arad, prin care s-a dispus, începând cu data de 01 ianuarie 2004, trecerea reclamantului pe funcția publică de execuție de consilier superior clasa I, la Serviciul colectare executare silită persoane juridice în cadrul A.F.P.

Arad și nu s-a prezentat la locul de muncă dispus abuziv. Reclamantul a menționat că organizarea instituției Garda Financiară este reglementată prin O.U.G. nr. 91/2003, care, prin art. 18 și 19 stabilește condițiile în care se face preluarea prin transfer în interesul serviciului de către Garda Financiară (înființată potrivit acestui act normativ), a personalului aferent activității desfășurate de instituție, de la Ministerul Finanțelor Publice. A mai arătat reclamantul că de la punerea în aplicare a acestei ordonanțe de urgență și până la data de 23 ianuarie 2004, a continuat să lucreze în calitate de comisar la Garda Financiară, astfel că la data de 12 ianuarie 2004 a efectuat ultimele acțiuni de control.

Ca atare, „trecerea” sa cu data retroactivă (de la 01 ianuarie 2004) de la Garda Financiară la A.F.P. Arad se putea face doar prin transfer în interesul serviciului. În opinia reclamantului, în această situație, potrivit prevederilor art. 78 alin. (3) din Legea nr. 188/1998, republicată, privind Statutul funcționarilor publici și a prevederilor art. 41 C. muncii, era absolut necesară obținerea acordului său scris, însă acest lucru nu s-a întâmplat. A mai arătat reclamantul că decizia nr. 74 din 23 ianuarie 2004, emisă de către D.G.F.P. Arad, organ al administrației de stat este nelegală și abuzivă, astfel că transferul său dintr-o funcție publică de execuție într-o altă funcție publică de execuție, fără acordul său scris s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 78 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici.

Reclamantul a mai precizat că, prin decizia civilă nr. 998/R din 10 noiembrie 2005, irevocabilă, Curtea de Apel Timișoara menține în întregime sentința civilă nr. 831 din 16 iunie 2005 a Tribunalului Arad în care se dispune anularea deciziei nr. 74 din 23 ianuarie 2004, emisă de pârâta D.G.F.P. Arad, obligându-se pârâta Garda Financiară Arad să-l reîncadreze pe reclamant în funcția deținută anterior, comisar superior clasa I, la Comisariatul Regional Timiș - Secția Județeană Arad. Deși reîncadrarea sa în funcție trebuia dispusă de către Garda Financiară în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, așa cum prevede art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deci până la data de 10 decembrie 2005, totuși, arată reclamantul, Garda Financiară, cu rea-credință și/sau gravă neglijență nu a executat nici până în prezent această hotărâre judecătorească irevocabilă, încălcând, astfel, prevederile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.

A mai arătat că, pentru a fi repus în drepturile care i-au fost recunoscute prin această hotărâre, în data de 09 august 2006 a comunicat Gărzii Financiare sentința nr. 831/2005, pentru a fi dusă la îndeplinire și, de asemenea, la data de 16 august 2006, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. ș), art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 68, art. 89 și art. 93 din Legea nr. 188/1999, republicată, a introdus la instanța de executare - Tribunalul Arad - o cerere de chemare. În judecată a pârâtei Garda Financiară, pentru obligarea acesteia la executarea dispozitivului sentinței civile nr. 831/2005, emisă de Tribunalul Arad.

Reclamantul a mai arătat că, la data de 22 septembrie 2006, a primit, prin poștă, cu confirmare de primire, adresa din 15 septembrie 2006 a Comisariatului Regional Timiș, prin care i se comunica reîncadrarea la Garda Financiară, începând cu data de 14 septembrie 2006, în baza deciziei nr. 14 din 14 septembrie 2006, dar nu i s-a comunicat această decizie și nici fișa postului.

S-a mai susținut că văzând conduita instituției publice, la data de 26 septembrie 2006, a solicitat Comisariatului Regional Timiș, să-i comunice decizia nr. 14 din 14 septembrie 2006, emisă de comisarul șef al Comisariatului Regional Timiș, această solicitare trimițând-o spre știință și către Garda Financiară - Comisariatul General, organ central al Gărzii Financiare, pentru informarea acestui organ, că până la data de 26 septembrie 2006 nu i se comunicase decizia nr. 14 din 14 septembrie 2006, pentru ca acest organ să facă cercetările necesare și să ia măsurile legale în legătură cu aceste aspecte. Aceasta întrucât în conformitate cu prevederile art. 2 și art. 4 ale H.G. nr. 1538/2003, privind organizarea Gărzii Financiare, Comisariatul General este structura centrală a Gărzii Financiare și are rol de coordonare, având sarcina de a asigura îndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor ce revin Gărzii Financiare, potrivit dispozițiilor legale în vigoare.

S-a mai aratat în acțiune că, la data de 29 septembrie 2006, cu adresa din 19 septembrie 2006 a Secției Arad, i s-a comunicat reclamantului decizia nr. 14 din 14 septembrie 2006, emisă de Comisarul șef al Comisariatului Regional Timiș, prin care a fost reangajat la Garda Financiară, începând cu data de 14 septembrie 2006, la acest act de numire nefiind anexată „Fișa postului” aferentă funcției publice, așa cum prevede Legea nr. 188/1999, republicată. Reclamantul precizează că, deoarece în preambulul deciziei nr. 14 din 14 septembrie 2006, de reîncadrare la Garda Financiară, se fac mențiuni despre decizia nr. 103/2006 și adresa din 13 septembrie 2006, emise de Comisariatul General, la data de 02 octombrie 2006, s-a adresat Comisariatului General, solicitând să i se comunice decizia nr. 103/2006, referitoare la reîncadrarea sa la Garda Financiară, conform dispozitivului sentinței civile nr. 831/2005 a Tribunalului Arad.

La data de 27 octombrie 2006, arată reclamantul, a primit adresa din 23 octombrie 2006, emisă de Garda Financiară - Comisariatul General, prin care instituția refuză nejustificat să-i soluționeze cele două cereri, respectiv cea din 26 septembrie 2006, privind motivele pentru care nu i s-a comunicat decizia nr. 14 din 14 septembrie 2006 a Comisariatului Regional Timiș până la acea dată, și solicitarea din data de 01 octombrie 2006 de a i se comunica decizia nr. 103/2006, emisă de Comisarul General al Gărzii Financiare. Reclamantul consideră că, prin refuzul de a i se soluționa cele două cereri, au fost încălcate prevederile art. 31 alin. (2) din Constituție și cele ale art. 26 din Legea nr. 188/1999.

În drept reclamantul a invocat: - art. 3 alin. (3), art. 4 alin. (1) și alin. (2), art. 41 și art. 285 C. muncii; - art. 1 alin. (1), art. 2, art. 4, art. 26, art. 53, art. 68, art. 78 alin. (3), art. 89 și art. 93 din Legea nr. 188/1999, republicată; - art. 82, art. 242, art. 274 C. proc. civ.; - art. 1, art. 2 alin. (1) lit. ș), art. 2 alin. (2), art. 8 alin. (1), art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004; - art. 18, art. 19 din O.U.G. nr. 91/2003; - art. 31 alin. (2), art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1), art. 126 alin. (6) din Constituția României; - art. 2 și art. 4 din H.G. nr. 1538/2003 privind organizarea Gărzii Financiare; - art. 16 din Legea nr. 304/2004, republicată, privind organizarea judiciară; - art. 4 alin. (1) și alin. (2) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pârâtul nu a formulat întâmpinare. Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, la termenul de judecată din 10 iulie 2007, a invocat excepția privind tardivitatea introducerii acțiunii, în raport cu prevederile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 și, prin sentința civilă nr. 174 din 10 iulie 2007, a respins acțiunea reclamantului ca tardiv introdusă. Totodată, instanța de fond, a reținut, în esență, că reclamantul a cunoscut la data de 27 octombrie 2006 refuzul considerat vătămător, iar acțiunea a fost introdusă abia la 02 mai 2007, deci cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de lege. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul N.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că, potrivit dispozițiilor art. 101 și art. 102 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, acțiunea reclamantului este în termen dacă actele de procedură sunt îndeplinite până la data de 28 aprilie 2007, contrar celor reținute de instanța de fond. Se mai susține că instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art. 104 C. proc. civ. și a stabilit nelegal că acțiunea a fost introdusă la 02 mai 2007 când de fapt cererea de chemare în judecată a fost expediată poștal la 26 aprilie 2007. Examinând cauza în raport cu critica soluției instanței de fond, cu probele administrate și apărările formulate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă. Conform prevederilor art. 28 din Legea nr. 554/2004 dispozițiile acestei legi se completează cu dispozițiile C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile în sensul prevăzut de alin. (1) al aceluiași articol. Înalta Curte constată că modalitatea de calcul a termenelor prevăzute de art. 101 și 102 C. proc. civ. sunt compatibile cu dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind aplicabile și dispozițiile art. 104 C. proc.

civ. referitoare la actele expediate poștal. Astfel, în cauză, data de referință acceptată de toate părțile este 27 octombrie 2006, iar acțiunea reclamantului este expediată poștal la data de 26 aprilie 2007, astfel cum rezultă din ștampila poștală și din copia formularului de recomandată, deci anterior împlinirii celor 6 luni prevăzute de lege. Prin urmare, constatând că recursul este fondat, iar excepția tardivității reținută de instanța de fond este neîntemeiată, Înalta Curte va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare, în baza dispozițiilor art. 312 și art. 315 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 20 și 28 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de N.A. împotriva sentinței civile nr. 174 din 10 iulie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2008.