ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.04.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1346/2006

HOTĂRÂRE
19.04.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1346/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 19

martie 2004, reclamantul V.F. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Gorj, Garda Financiară, secția

Gorj și Garda Financiară - Comisariatul General, să se dispună anularea

deciziei nr. 80 din 26 ianuarie 2004, emisă de prima pârâtă, repunerea sa în

situația anterioară, prin reîncadrarea în funcția publică de comisar superior

clasa I în cadrul Gărzii Financiare, secția Gorj și obligarea pârâților la

plata diferenței dintre drepturile bănești cuvenite în calitate de comisar

superior și cele încasate în funcția de consilier juridic.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că, până la data de 13 ianuarie 2004, a îndeplinit funcția de comisar în cadrul Gărzii Financiare, secția Gorj și prin decizia contestată a fost numit

nelegal în funcția de consilier juridic la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Gorj, întrucât transferul în interesul

serviciului s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor art. 84 și 85 din Legea nr.

188/1999, având în vedere că a produs efecte retroactive, de la data de 1

ianuarie 2004 și că nu a existat acordul său scris.

Prin sentința nr. 415 din 13

octombrie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis în parte acțiunea, a anulat decizia nr. 80 din 26 ianuarie 2004,

emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Gorj,

menținând încadrarea reclamantului în funcția de comisar superior clasa I, în

cadrul Gărzii Financiare, secția Gorj și a respins cererea privind acordarea de

drepturi bănești.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a constatat nelegalitatea deciziei de transfer al reclamantului, reținând

că și-a produs efectele retroactiv, de la data de 1 ianuarie 2004, când acesta

se afla în concediu medical și că nu au fost respectate prevederile art. 84 și art.

85 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, privind acordul scris al funcționarului

public.

În privința selecției funcționarilor

publici preluați de Garda Financiară și cei transferați la direcțiile județene

ale finanțelor publice, instanța de fond a constatat că aceasta s-a efectuat pe

baza unor criterii stabilite aleatoriu, fără a fi fost aduse la cunoștința

persoanelor interesate.

Cererea reclamantului, privind plata

diferenței de drepturi bănești, a fost respinsă, cu motivarea că transferul

dispus nu a afectat salariul de bază, ci numai stimulentele, dar acestea au un

caracter aleatoriu.

Împotriva acestei sentințe, au

declarat recurs, pârâții, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și

netemeinică și pe fond, respingerea acțiunii formulate de reclamant.

Recurenții au susținut că instanța

de fond a reținut greșit, ca fiind necesar acordul intimatului pentru transfer,

dat fiind că redistribuirea de personal efectuată în baza art. 18 alin. (2) din

O.U.G. nr. 91/2003, nu se regăsește printre cazurile de modificare a

raporturilor de serviciu prevăzute de Legea nr. 188/1999, iar acordul a fost

exprimat în cauză, prin semnarea de către comisarul șef de secție, a listei cu

personalul preluat.

Referitor la efectele retroactive

ale transferului, recurenții au arătat că instanța de fond nu a avut în vedere

justificarea acestora, prin natura juridică a deciziei contestate, care este un

act recognitiv, de constatare a drepturilor și obligațiilor anterioare,

rezultate din aplicarea O.U.G. nr. 91/2003. De asemenea, recurenții au arătat

că nu au fost încălcate dispozițiile art. 34 din Legea nr. 188/1999, întrucât

la data transferului, intimatul nu se afla în concediu medical și situația sa

nu a fost schimbată prin mutarea la un alt serviciu din Ministerul Finanțelor,

cu păstrarea gradului profesional și a drepturilor salariale.

Concluziile instanței de fond,

privind caracterul aleatoriu al criteriilor de selecție pentru funcționarii

publici preluați, au fost criticate de recurenți, cu motivarea că nu au fost

avute în vedere documentele existente la dosar, caracterul orientativ al

criteriilor comunicate de Garda Financiară Centrală și faptul că singurele

autorități îndreptățite de lege să efectueze selecția și să decidă numărul

funcționarilor transferați, au fost Autoritatea Națională de Control și

Ministerul Finanțelor Publice.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate și cu dispozițiile art. 304

și 304

1

pentru următoarele considerente:

În baza O.U.G. nr. 91/2003 și a H.G.

nr. 1538/2003, Garda Financiară a fost reorganizată ca instituție publică, cu

personalitate juridică, în cadrul Autorității Naționale de Control.

În aplicarea acestor acte normative

și cu referire la art. 84 și 85 din Legea nr. 188/1999 și art. 169 și 170 C. muncii, Autoritatea Națională de Control și Ministerul Finanțelor Publice au stabilit prin

protocolul încheiat la 22 ianuarie 2004, ca la Garda Financiară să fie preluate, prin transfer în interesul serviciului, un număr de 1005

posturi, din totalul de 1405 de posturi specifice activității instituției,

urmând ca diferența de 400 de posturi să rămână la Ministerul Finanțelor Publice, prin încadrarea pe funcții generale sau specifice, echivalente

cu funcția deținută anterior și mutarea în cadrul altui compartiment, în

condițiile legii.

În același protocol s-a prevăzut că

lista persoanelor care vor fi mutate în alte compartimente ale Ministerului

Finanțelor Publice, va cuprinde ca element obligatoriu, și semnătura fiecărui

funcționar sau a comisarului șef de secție care a selectat personalul.

Decizia nr. 80 din 26 ianuarie 2004,

privind transferul intimatului din funcția de comisar superior, în funcția de

consilier juridic, a fost emisă de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice

a județului Gorj, fără îndeplinirea acestei cerințe legale și a fost corect

anulată de instanța de fond.

Lista cu persoanele mutate din

cadrul secției Gorj a Gărzii Financiare, la alte compartimente ale Direcției Generale

a Finanțelor Publice Gorj nu cuprinde semnătura intimatului și nici a

comisarului șef de secție.

Recurenții au susținut neîntemeiat

că nu era obligatorie exprimarea acestui acord și în cazul redistribuirii de

personal, deoarece reorganizarea instituției publice a determinat o modificare

a raporturilor de serviciu ale intimatului, prin schimbarea funcției publice pe

care o deținea. De altfel, prin decizia contestată în cauză, s-a dispus

transferul intimatului în interes de serviciu, pentru care s-a prevăzut expres

în art. 78 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicată, că este obligatoriu

acordul în scris al funcționarului public transferat.

Nefondată este și susținerea

recurenților privind legalitatea deciziei emise la 26 ianuarie 2004, față de

aplicarea sa cu începere de la data de 1 ianuarie 2004.

Invocarea de către recurenți a

actelor normative privind reorganizarea Gărzii Financiare, nu justifică

efectele retroactive ale deciziei contestate, întrucât transferul intimatului

nu a intervenit de drept, ci în baza actelor administrative de executare a

legii, după evaluarea și selectarea funcționarilor publici, conform

Protocolului încheiat la 22 ianuarie 2004, de Autoritatea Națională de Control

și de Ministerul Finanțelor Publice.

În consecință, nelegalitatea

deciziei nr. 80 din 26 ianuarie 2004 a fost corect constatată de instanța de

fond, atât în raport cu efectele retroactive ale transferului dispus, cât și

față de încălcarea dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 188/1999, republicată,

având în vedere că intimatul se afla în concediu medical, perioadă în care

raporturile de serviciu nu pot fi modificate decât din inițiativa sa.

Apărarea recurenților, că transferul

dispus nu a afectat gradul profesional și drepturile salariale ale intimatului,

a fost corect respinsă de instanța de fond, deoarece nu au fost respectate condițiile

prevăzute de lege, pentru garantarea stabilității în funcția publică deținută,

principiu care implică și natura funcției, nu numai gradul și salariul.

De asemenea, instanța de fond a

reținut corect că în cauză nu au fost administrate probe concludente privind

modul de selectare a personalului preluat la Garda Financiară. Apărările formulate de recurenți sunt neîntemeiate, pentru că nu au

prezentat înscrisuri privind modul de aplicare a criteriilor de apreciere a

personalului comunicate de Autoritatea Națională de Control, cu adresa nr. 397073

din 5 decembrie 2003, iar punctajul total acordat intimatului nu reflectă

rezultatele obținute pentru fiecare indicator din activitatea profesională,

astfel încât nu se poate verifica dacă evaluarea s-a efectuat corect.

Față de considerentele expuse,

constatând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și

temeinică, Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

Respinge recursurile declarate de

Garda Financiară, secția Gorj, Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj și

Garda Financiară - Comisariatul General împotriva sentinței civile nr. 415 din

13 octombrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 aprilie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-02-01
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 637/2007
Asupra recursurilor de față; Prin cererea înregistrată la 23 februarie 2004 reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâta D.G.F.P. Gorj, solicitând anularea Deciziei nr. 81 din 26 ianuarie 2004, repunerea în funcția de comisar superior cl
ÎCCJ 2006-01-31
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 316/2006
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 1 martie 2004, la Tribunalului Hunedoara și ulterior precizată, reclamantul P.V. a solicitat anularea deciziei nr. 20
ÎCCJ 2006-04-04
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1130/2006
., deoarece: Instanța de recurs, admițând cererea reclamantului și casând prima sentință de fond, a reținut că acesta nu a contestat procedura de reorganizare a Gărzii Financiare, ci doar modalitatea în care s-a făcut redistribuirea comisar
ÎCCJ 2004-11-23
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8452/2004
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 30 ianuarie 2004, reclamantul M.O. a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, solicitând anula
ÎCCJ 2005-02-23
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1176/2005
. 42 din 28 ianuarie 2004, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice și răspunsul aceleiași pârâte, nr. 6854 din 9 februarie 2004 și a restabilit situația anterioară, prin menținerea încadrării reclamantului în funcția de comisar supe
Sursă