ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2265/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 12401/2004

pe rolul Tribunalului București, reclamanta A.V.A.S. București a solicitat ca,

în contradictoriu cu pârâta Asociația F. P.A.S. – Toplița să se dispună

obligarea acesteia la plata sumei de 2.189.314.064 lei cu titlu de daune –

interese, a sumei de 1.656.109.064 lei reprezentând dobânda aferentă ratei nr. 1-3

și a sumei de 533.205.000 lei, reprezentând penalități aferente ratelor nr. 1-3.

La data de 9 martie 2005, pârâta a

formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei, pe

calea acțiunii în garanție pentru evicțiune, la restituirea prețului plătit în

temeiul contractului de vânzare – cumpărare pe acțiuni, actualizat și cu plata

dobânzii legale pentru perioada scursă între momentul plății și momentul restituirii

efective.

Prin sentința nr. 2029 din 5 mai

2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr.

12401/2004, s-a admis excepția de netimbrare a cererii reconvenționale, s-a

anulat, ca netimbrată, cererea reconvențională a pârâtei reclamante și s-a

disjuns cererea principală, acordându-se termen cu citarea părților.

Pentru a se pronunța astfel instanța

a avut în vedere că dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 32/1995 și art. 9 și 20

din Legea nr. 146/1997 conform cărora cererile de chemare în judecată se

timbrează cu timbru judiciar și respectiv taxă judiciară de timbru, în mod

anticipat, iar sancțiunea în cazul neconformării prevederilor menționate este

aceea a anulării cererii.

S-a mai reținut că, pârâtei i s-a

pus în vedere, la termenul din 7 aprilie 2005, să achite taxa de timbru în

cuantum de 56.021.663 lei și timbru judiciar în cuantum de 56.021.663 lei și

timbru judiciar de 50.000 lei, obligație pe care aceasta nu și-a executat-o.

Apelul formulat de Asociația P.A.S.

F. Toplița a fost admis de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

prin decizia nr. 827 din 14 decembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 3386/2005.

Prin aceeași decizie, sentința

atacată a fost desființată, trimițându-se cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe, Tribunalul București, secția a VI-a comercială.

Instanța de apel a reținut că, la

data de 3 mai 2005, potrivit recipisei poștale anexate cererii de apel, pârâta

reclamantă a expediat prin scrisoare recomandată o cerere de asistență judiciară

prin care a solicitat, în principal, scutirea de plata taxei de timbru, iar în

subsidiar reducerea și eșalonarea acesteia, precum și o cerere prin care a fost

invocată excepția de neconstituționalitate a textului legal care permite

reclamantei A.V.A.S. să nu plătească taxele de timbru.

Această cerere a fost transmisă

anterior soluționării cauzei însă nu a putut fi analizată deoarece a fost

înregistrată la 9 mai 2005, după soluționarea excepției astfel că, s-a

considerat, dată fiind competența primei instanțe în soluționarea ei, că apelul

este întemeiat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta A.V.A.S. București care, în esență, critică faptul că

instanța de apel a procedat în mod eronat atunci când a apreciat că dovada

depusă de pârâta reclamantă, respectiv recipisa din 03 mai 2005, este

suficientă pentru a desființa sentința instanței de fond.

Consideră că nu se poate imputa o

greșeală instanței de fond, care s-a pronunțat numai pe baza documentelor

aflate la dosarul cauzei, însă se poate reține o eventuală o lipsă de diligență

a pârâtei – reclamante care a transmis cererea de asistență judiciară cu doar 2

zile înainte de termenul stabilit de instanță.

În drept, recurenta a invocat

dispozițiile art. 299 – art. 316 C. proc. civ.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

La termenul de judecată, din data de

7 aprilie 2005, instanța de fond a dispus citarea pârâtei reclamante cu

mențiunea de achita taxa judiciară de timbru, în valoare de 56.021.663 lei și

timbrul judiciar de 50.000, taxe calculate la valoarea pretențiilor solicitate

prin cererea reconvențională, stabilind termen în acest sens la data de 5 mai

2005, sub sancțiunea anulării cererii.

Este adevărat că la data

soluționării excepției, instanța de fond a hotărât pe baza actelor aflate la

dosar însă, tot atât de adevărat este și faptul că pârâta – reclamantă a făcut

dovada că a transmis cele două cereri înainte de termenul de 5 mai 2005

stabilit de instanță.

Pe de o parte, nu se poate imputa

instanței de fond soluția pronunțată, iar sub acest aspect Curtea de Apel

București, în considerentele deciziei atacate, a statuat corect.

Pe de altă parte, nu se poate imputa

nici pârâtei reclamante faptul că deși a depus la poștă cele două cereri, la 3

mai 2005, au ajuns cu întârziere la dosar, după data soluționării.

În mod corect, instanța apelului a

statuat că, pârâta reclamantă a făcut dovada transmiterii cererilor înainte de

termenul stabilit de instanță.

De altfel, analizând motivele de

recurs, se constată că recurenta nu și-a încadrat criticile formulate în

motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., și nici dezvoltarea lor nu face

posibilă o atare încadrare atâta timp cât se invocă numai aspecte de apreciere

ale instanței de apel și nu de nelegalitate a hotărârii atacate.

Textul anterior menționat prevede

că, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de

nelegalitate și numai în cazurile expres și limitativ prevăzute la pct. 1 - 9.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge

recursul declarat, ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată cu recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 827 din 14

decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 iunie 2006.