ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 624/2007

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 4 iulie 2003, M.E. a solicitat, în contradictoriu cu R.N.P. prin Direcția Silvică Arad, anularea deciziei nr. 113 din 2 iunie 2003 emisă de pârâtă, ca netemeinică și nelegală, constatarea trecerii abuzive în proprietatea statului, fără titlu valabil a imobilelor înscrise în: C.F. 1922 Nadas top 500-501.502-503/d - cota de 3/6, C.F. 361 Nadas top 1884, C.F. 362 Nadas top 1886, C.F. 364 Nadas top 1891, C.F. 371 Nadas top 1892, C.F. 445 Nadas top 1887, 1890, 1888/a, C.F. 360 Nadas top 1889, C.F. 359 Nadas top 1888, C.F. 354 Nadas, C.F. 349 Nadas, C.F.

268 Nadas top 782, 1026, 1545, C.F. 97 Nadas top 847 (1362, 1363) și restituirea în natură, în favoarea reclamantei, a cotei de 56,25% din imobilele menționate. Ulterior, reclamanta a depus o precizare de acțiune prin care a arătat că își rezumă pretențiile față de pârâtă la restituirea în natură a cotei de 56,25% din toate terenurile cu vegetație forestieră preluate abuziv de la autoarea sa, respectiv din imobilul înscris în C.F. 354 Nadas: parcela cu nr.topografic 1288 (de sub A-l-21) -constând în Pădure la Dumbrava, inclusiv cabana Tesa amplasată pe acest teren, parcela cu nr.topografic 1367 (de sub A-l-28), constând în Pădure la Debelagora, inclusiv cabana Debelagora amplasată pe acest teren și parcela cu nr.topografic 1494/a.2.2.d.3 (rezultată în urma dezmembrării imobilului de sub A-l-139) - constând în Pădure în Valea Slatina, acestea fiind singurele dintre imobilele revendicate care se află în prezent în administrarea pârâtei.

A arătat că renunță a mai revendica imobilele înscrise în C.F. 361, 362, 364, 371, 445, 360, 359, 349, 268, 97 Nadas precum și în C.F. 354 Nadas, pozițiile care nu au fost menționate, acestea fiind deținute de Primăria comunei Taut. Tribunalul Arad, secția civilă, prin sentința nr. 750 din 13 noiembrie 2003 a admis acțiunea exercitată și precizată de reclamantă împotriva pârâtei R.N.P. prin Direcția Silvică Arad și, în consecință, a anulat decizia nr. 113 din 2 iunie 2003 emisă de pârâtă ca netemeinică și nelegală. A constatat trecerea abuzivă în favoarea (proprietatea) statului, fără titlu valabil, a următoarelor imobile: din imobilul înscris în C.F.

354 Nadăș: parcela cu nr.top.1288 (de sub A 1-21) constând în Pădure la Dumbrava, inclusiv Cabana TESA amplasată pe acest teren și care, de asemenea, a fost preluată abuziv de la autoarea reclamantei, parcela cu nr.top 1367 (de sub A 1-28) constând în pădure de la Debelagora, inclusiv cabana Debelegora amplasată pe acest teren și care, de asemenea, a fost preluată abuziv de la autoarea reclamantei și parcela cu nr.top 1494/a.2.2.d.3 (rezultată în urma dezmembrării imobilului de sub A-1-139) constând în pădure în Valea Slatina. A dispus restituirea în natură în favoarea reclamantei a cotei de 56,25% din aceste imobile. Apelul declarat de pârâta R.N.P. prin Direcția Silvică Arad împotriva hotărârii tribunalului a fost admis de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 974 din 12 mai 2004. A fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că a fost admisă în parte contestația formulată de M.E.

și, în consecință: a fost anulată decizia nr. 113 din 2 iunie 2003 emisă de pârâtă și a fost obligată aceasta să emită o nouă decizie pentru măsuri reparatorii în echivalent pentru 660 acțiuni din totalul de 4440 acțiuni. S-a păstrat în rest sentința atacată. S-a reținut că potrivit tabelului acționarilor societății Forestiera Nadăș SAR Arad, care au luat parte la Adunarea Generală Ordinară din 14 aprilie 1948, autoarea reclamantei, G.E. a deținut un număr de 660 acțiuni din totalul de 4460 acțiuni. Întrucât respectivul înscris poartă data cea mai apropiată de cea a naționalizării, curtea a apreciat că se impune a fi avut în vedere pentru determinarea, atât a calității de persoană îndreptățită a reclamantei, cât și a întinderii dreptului la măsuri reparatorii a acesteia.

Așa cum prevede art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent între altele și în ipoteza în care persoana îndreptățită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor și a activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu excepția cazului în care persoana îndreptățită era asociat unic ori persoanele îndreptățite asociate erau membrii aceleiași familii, astfel încât, față de interdicția expresă de restituire în natură a imobilelor, instanța de apel a apreciat că în mod greșit prima instanță a dispus restituirea în natură. Împotriva deciziei pronunțată în apel au declarat recursuri reclamanta M.E. și pârâta R.N.P., R. prin Direcția Silvică Arad.

Prin motivele de recurs, reclamanta a considerat eronată modificarea sentinței tribunalului de către instanța de apel, considerând că s-a interpretat simplist natura juridică a dreptului acționarilor asupra patrimoniului societății ale cărei acțiuni le dețin. Nu e vorba de o creanță obișnuită, care nu poate avea asupra patrimoniului societății decât dreptul de a încasa suma respectivă și eventual unele garanții, acționarul având „un drept de creanță împotriva societății, de o natură specială, cu caracter social (dreptul de a participa la luarea deciziilor în adunarea generală, dreptul de beneficii și la împărțirea activului social în caz de lichidare)", motiv pentru care e firesc să se dea prioritate opțiunii asociaților de a primi bunurile în natură de la stat, care a desființat abuziv societatea și i-a preluat patrimoniul fără titlu legal.

Totodată, s-a arătat că întrucât imobilele au fost preluate de stat fără titlu valabil, se consideră că acestea nu au ieșit niciodată din patrimoniul persoanei juridice care Ie-a deținut. Pârâta, în raport de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că în materia terenurilor forestiere există reglementări speciale, respectiv Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, care instituie o adevărată incapacitate juridică de a dobândi pe calea retrocedării o suprafață de pădure mai mare de 10 ha. A arătat totodată că din actele existente la dosarul cauzei nu rezultă că la momentul deposedării, autoarea reclamantei ar fi deținut acțiuni la S.F.N.

SAR, impunându-se admiterea excepției lipsei calității procesuale active. în ceea ce privește imobilele clădiri, s-a precizat că reclamanta nu a depus nici o probă din care să rezulte că acestea au fost vreodată proprietatea S.F.N.SAR. Urmare a decesului recurentei-reclamante M.E., demersul judiciar a fost continuat de moștenitorii acesteia, respectiv C.M.A. și C.V.A., potrivit certificatului de calitate de legatar nr. 7 din 14 ianuarie 2005. Recursul declarat de pârâta R.N.P., R. prin Direcția Silvică Arad urmează a se admite, pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Prin concluziile scrise depuse pentru termenul din 10 ianuarie 2007, C.M.A. și C.V.A. au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei apelate, în sensul admiterii apelului declarat de pârâta R.N.P.

prin Direcția Silvică Arad împotriva sentinței tribunalului și schimbarea în tot a acesteia în sensul respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect. Au arătat că acțiunea din dosarul nr. 457/2006 al Judecătoriei Ineu vizează imobile care se regăsesc și în obiectul cererii de chemare în judecată din dosarul nr. 5618/2003 al Tribunalului Arad, aflat în recurs pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție în dosar nr. 39427/1/2004 (nr.vechi 16843/2004). Astfel, prin sentința civilă nr. 750 din 13 noiembrie 2003 s-a admis acțiunea cu privire la parcelele înscrise în C.F.

nr. 354 Nadăș cu nr.top.1228 (Pădure la Dumbravă, inclusiv cabana Tesa amplasată pe acest teren), nr.top 1367 (Pădure la Debelagora, inclusiv cabana cu același nume amplasată pe acest teren) și nr.top.1494/a.2.2.d.3 (pădure în Valea Slatina), iar prin sentința civilă nr.657 din 30 martie 2006, pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr. 457/2006, s-a admis în mod irevocabil acțiunea cu privire la terenurile împădurite și la construcțiile aflate pe ele, printre care se află și cele trei parcele cu cabanele Tesa și Debelagora, situate pe două dintre ele, înscrise în C.F. nr. 354 Nadăș cu nr.top.1228, 1367 și 1494/a.2.2.d.3, vizate de sentința nr.750 din 13 noiembrie 2003 a Tribunalului Arad, secția civilă.

Cum în procesul soluționat în mod irevocabil prin sentința civilă nr.657/2006 a Judecătoriei Ineu, instanța s-a pronunțat cu privire la o cerere identică cu aceea din prezentul dosar, aflat în faza recursului, s-a solicitat a se reține că acțiunea din dosarul de față a rămas fără obiect. în dovedirea celor afirmate, recurenții-reclamanți C.M.A. și C.V.A. au depus sentința civilă nr. 657 din 30 martie 2006 pronunțată de Judecătoria Ineu, purtând mențiunea definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 718/R/2006 a Tribunalului Arad. În același sens, sunt și concluziile scrise depuse de recurenții-reclamanți C.M.A. și C.V.A.

la data de 18 ianuarie 2007, prin care au arătat că după adoptarea Legii nr. 247/2005 au formulat cerere adresată Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 1/2000 de pe lângă Primăria comunei Tauț, județul Arad, prin care au solicitat în temeiul Legii nr. 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate, în calitate de legatari universali ai lui M.E., cu privire la terenurile împădurite pe care statul comunist Ie-a preluat de la autoarea acesteia G.E., ceea ce a dus la existența a două dosare, cu acțiuni identice, judecate între aceleași părți, dintre care într-un cererea a fost soluționată în mod irevocabil. Pentru aceste motive, recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei din apel și schimbarea soluției primei instanțe în sensul: respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect, respingerii acțiunii ca lipsită de interes sau respingerii acțiunii ca urmare a admiterii excepției autorității lucrului judecat.

Pentru cele ce preced, urmează a se admite recursul declarat de R.N.P., R. prin Direcția Silvică Arad, a se modifica decizia atacată în sensul admiterii apelului aceleiași pârâte și schimbării în tot a sentinței tribunalului și a se respinge contestația formulată de reclamanta M.E. împotriva deciziei emisă de pârâtă. Pe cale de consecință, se va respinge recursul declarat de reclamanta M.E. și continuat de C.M.A. și C.V.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de pârâta R.N.P., R. prin Direcția Silvică Arad împotriva deciziei nr. 974 din 12 mai 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul aceleiași pârâte și schimbă în tot sentința nr. 750 din 13 noiembrie 2003 a Tribunalului Arad, secția civilă, și respinge contestația formulată de M.E. împotriva deciziei nr. 113 din 23 mai 2003 emisă de pârâtă. Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.E. și continuat de C.M.A. și C.V.A. împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. P ronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2007.