ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3488/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 5 ianuarie 2006, reclamantul I.F. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, să se dispună anularea Ordinului nr. 01609/1973 și a Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 524/1973 și pe cale de consecință, să fie obligat pârâtul să emită un act administrativ privind reabilitarea sa militară. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin actele administrative contestate i s-a retras în mod nelegal gradul de locotenent major și a fost trecut în gradul de soldat, iar ulterior a fost trecut în rezervă.

Prin sentința nr. 35 din 20 februarie 2006, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, ca tardiv formulată, reținând că reclamantul a luat cunoștință de conținutul actelor a căror anulare a solicitat-o la data de 11 mai 1973 și cererea sa de chemare în judecată s-a depus la 5 ianuarie 2006, după împlinirea termenului prevăzut de art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, pentru sesizarea instanței de contencios administrativ. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul, solicitând modificarea hotărârii atacate în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul admiterii acțiunii și anulării actelor administrative de trecere a sa în rezervă.

Recurentul a susținut că instanța de fond a admis greșit excepția de tardivitate a acțiunii prin aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, deși cererea sa a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut în alin. (4) al aceluiași text de lege, față de împrejurarea că actele administrative contestate nu i-au fost comunicate, având caracter secret. Recurentul a invocat nelegalitatea hotărârii atacate și pentru necercetarea fondului pricinii, arătând că instanța de fond nu a stabilit situația de fapt pe baza înscrisurilor depuse la dosar, prin care a dovedit caracterul nelegal și abuziv al actelor administrative întocmite cu privire la cariera sa militară. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Instanța de fond a constatat tardivitatea acțiunii formulate de reclamant, prin interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, față de natura juridică și data emiterii actelor administrative contestate prin cererea de anulare. Potrivit acestor dispoziții legale, cererile prin care se solicită anularea unui act individual administrativ se pot introduce în termen de 6 luni de la primirea răspunsului la plângerea prealabilă sau de la data refuzului de soluționare a cererii, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului, în cazul existenței unor motive temeinice.

Actele administrative deduse judecății au caracter individual, fiind întocmite cu privire la cariera militară a recurentului-reclamant. Astfel, se reține că, prin Ordinul nr. 01609/1973 al ministrului de interne s-a dispus trecerea în rezervă a recurentului-reclamant, iar în conformitate cu Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 524/1973, i-a fost retras gradul de locotenent major în rezervă și a fost trecut în evidența rezerviștilor cu gradul de soldat. În raport cu data emiterii celor două acte administrative și cu data sesizării instanței de contencios administrativ, prin hotărârea atacată a fost corect admisă excepția de tardivitate a acțiunii, pentru soluționarea căreia este lipsită de relevanță apărarea recurentului privind necomunicarea actelor.

Recurentul a invocat neîntemeiat dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu privire la posibilitatea de a contesta oricând în justiție nelegalitatea unui act administrativ cu caracter normativ, pentru că actele contestate prin acțiune nu au acest caracter. Pe de altă parte, se reține că Legea nr. 554/2004 nu poate fi aplicată retroactiv, iar actele contestate de recurent nu erau supuse controlului judecătoresc prevăzut în legea anterioară a contenciosului administrativ, Legea nr. 29/1990, dat fiind că au fost emise anterior datei de intrare în vigoare a legii. Susținerile formulate în recurs cu privire la fondul pricinii, nu pot fi examinate, întrucât litigiul a fost soluționat prin admiterea unei excepții de procedură, fără a se judeca acțiunea pe fond.

În consecință, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, recursul declarat de I.F. va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.F. împotriva sentinței civile nr. 35 din 20 februarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2006.