ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3488/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 5 ianuarie 2006, reclamantul I.F. a solicitat ca, în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, să se dispună anularea

Ordinului nr. 01609/1973 și a Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 524/1973 și

pe cale de consecință, să fie obligat pârâtul să emită un act administrativ

privind reabilitarea sa militară.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin actele administrative contestate i s-a retras în

mod nelegal gradul de locotenent major și a fost trecut în gradul de soldat,

iar ulterior a fost trecut în rezervă.

Prin sentința nr. 35 din 20

februarie 2006, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea, ca tardiv formulată, reținând că

reclamantul a luat cunoștință de conținutul actelor a căror anulare a

solicitat-o la data de 11 mai 1973 și cererea sa de chemare în judecată s-a

depus la 5 ianuarie 2006, după împlinirea termenului prevăzut de art. 11 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 554/2004, pentru sesizarea instanței de contencios

administrativ.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul, solicitând modificarea hotărârii atacate în baza

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul admiterii acțiunii și anulării actelor

administrative de trecere a sa în rezervă.

Recurentul a susținut că

instanța de fond a admis greșit excepția de tardivitate a acțiunii prin

aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, deși

cererea sa a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut în alin. (4) al

aceluiași text de lege, față de împrejurarea că actele administrative

contestate nu i-au fost comunicate, având caracter secret.

Recurentul a invocat

nelegalitatea hotărârii atacate și pentru necercetarea fondului pricinii,

arătând că instanța de fond nu a stabilit situația de fapt pe baza

înscrisurilor depuse la dosar, prin care a dovedit caracterul nelegal și abuziv

al actelor administrative întocmite cu privire la cariera sa militară.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru

următoarele considerente:

Instanța de fond a constatat

tardivitatea acțiunii formulate de reclamant, prin interpretarea și aplicarea

corectă a prevederilor art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, față de

natura juridică și data emiterii actelor administrative contestate prin cererea

de anulare.

Potrivit acestor dispoziții

legale, cererile prin care se solicită anularea unui act individual

administrativ se pot introduce în termen de 6 luni de la primirea răspunsului

la plângerea prealabilă sau de la data refuzului de soluționare a cererii, dar

nu mai târziu de un an de la data emiterii actului, în cazul existenței unor

motive temeinice.

Actele administrative deduse

judecății au caracter individual, fiind întocmite cu privire la cariera

militară a recurentului-reclamant. Astfel, se reține că, prin Ordinul nr.

01609/1973 al ministrului de interne s-a dispus trecerea în rezervă a

recurentului-reclamant, iar în conformitate cu Hotărârea Consiliului de

Miniștri nr. 524/1973, i-a fost retras gradul de locotenent major în rezervă și

a fost trecut în evidența rezerviștilor cu gradul de soldat.

În raport cu data emiterii

celor două acte administrative și cu data sesizării instanței de contencios

administrativ, prin hotărârea atacată a fost corect admisă excepția de

tardivitate a acțiunii, pentru soluționarea căreia este lipsită de relevanță

apărarea recurentului privind necomunicarea actelor.

Recurentul a invocat

neîntemeiat dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu privire

la posibilitatea de a contesta oricând în justiție nelegalitatea unui act

administrativ cu caracter normativ, pentru că actele contestate prin acțiune nu

au acest caracter. Pe de altă parte, se reține că Legea nr. 554/2004 nu poate

fi aplicată retroactiv, iar actele contestate de recurent nu erau supuse

controlului judecătoresc prevăzut în legea anterioară a contenciosului

administrativ, Legea nr. 29/1990, dat fiind că au fost emise anterior datei de

intrare în vigoare a legii.

Susținerile formulate în

recurs cu privire la fondul pricinii, nu pot fi examinate, întrucât litigiul a

fost soluționat prin admiterea unei excepții de procedură, fără a se judeca

acțiunea pe fond.

În consecință, nefiind

motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond,

recursul declarat de I.F. va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de I.F. împotriva sentinței civile nr. 35 din 20 februarie 2006, pronunțată de

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2006.