ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 391/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 391/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 6
octombrie 2003, la Tribunalul Neamț, reclamantul G.C. a chemat în judecată
Arhivele Naționale, solicitând obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe
din care să rezulte situația sa militară pentru perioada 18 august 1953 - 28
decembrie 1955.
În motivarea acțiunii, reclamantul a
arătat că a efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului
Muncii și, pentru a putea beneficia de prevederile Legii nr. 309/2002, a
solicitat Arhivelor Naționale, la 15 ianuarie 2003 și, ulterior, la 8 aprilie
2003 și 20 august 2003, eliberarea unei adeverințe care să ateste acest fapt.
Considerând că refuzul pârâtei de a-i elibera documentul este nejustificat, a
solicitat ca aceasta să fie obligată să-i elibereze adeverința, precum și la
plata daunelor materiale și a daunelor morale pentru întârzierea răspunsului.
La data de 3 noiembrie 2003 instanța
sesizată a dispus introducerea în cauză a pârâtului Ministerului Administrației
și Internelor, iar prin sentința civilă nr. 139/CA din 8 decembrie 2003 s-a
admis excepția invocată de acesta și s-a declinat competența în favoarea Curții
de Apel Bacău.
Prin sentința civilă nr. 105 din 17
februarie 2004, această instanță a admis în parte acțiunea, respingând, ca
rămasă fără obiect, acțiunea privind primul capăt de cerere, iar pârâta a fost
obligată să plătească reclamantului, suma de 2.856.000 lei.
Înalta Curte de Casație și Justiție,
prin decizia nr. 1592 din 11 martie 2005, a admis recursul Ministerului Administrației
și Internelor și a casat sentința, cu trimitere spre rejudecare.
Curtea de Apel Bacău, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 82 din 10
iunie 2005, a admis în parte acțiunea reclamantului, respingând, ca rămasă fără
obiect, acțiunea privind primul capăt de cerere și obligând pârâta Arhivele
Naționale, la plata sumei de 2.856.000 lei drept daune.
Pentru a pronunța o asemenea
hotărâre, instanța a reținut că, pentru realizarea drepturilor prevăzute de
Legea nr. 309/2002, reclamantul a solicitat pârâtei Arhivele Naționale,
eliberarea unei adeverințe din care să rezulte situația sa militară.
Deși pârâta avea obligația legală să
răspundă reclamantului, în 30 de zile, aceasta a comunicat soluția cererii
formulate, mult mai târziu, după sesizarea organelor de judecată.
Instanța a apreciat ca fiind pe
deplin dovedit că reclamantul a fost păgubit în drepturile sale prin refuzul
autorității administrative de a-i soluționa cererea, în sensul art. 1 alin. (2)
din Legea nr. 29/190, în vigoare la acea dată, deschizându-se posibilitatea
dezdăunării reclamantului, potrivit dispozițiilor aceluiași act normativ.
Drept criteriu de cuantificare a
daunelor, instanța a avut în vedere data de la care ar fi curs drepturile
reclamantului și întinderea acestora, în raport cu perioada cât reclamantul a
efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, și
anume, 1 ianuarie 1954 - 28 decembrie 1955, după cum rezultă din înscrisurile
eliberate de pârâtă.
Împotriva sentinței pronunțate de
instanța de fond a declarat recurs, pârâta Arhivele Statului, susținând că
hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii și cu nesocotirea
dispozițiilor cuprinse în art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
Recurenta susține că instanța de
fond nu s-a conformat indicațiilor date de instanța de recurs, prin decizia nr.
1592 din 11 martie 2005, în legătură cu necesitatea de a se lămuri anumite
împrejurări, precum și în ceea ce privește administrarea probelor, indicații,
obligații pentru instanța care rejudecă fondul.
Totodată, recurenta critică soluția
pronunțată de instanța de fond, considerând că trebuia să se constate o
imposibilitate obiectivă de eliberare a adeverinței în termenul prevăzut de
lege, întrucât datele furnizate de reclamant au fost insuficiente pentru
eliberarea documentului.
Recursul este fondat, pentru
următoarele considerente:
Reclamantul G.C., prin acțiunea
înregistrată la 6 octombrie 2003, a solicitat Tribunalului Neamț, obligarea
Arhivelor Naționale, la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte situația
sa militară pentru perioada 18 august 1953 - 28 decembrie 1955, precum și
daune.
În fapt, în anul 2003, reclamantul a
solicitat Arhivelor Naționale, eliberarea unei adeverințe care să ateste că a
efectuat stagiul militar la Detașamentul de muncă Afumați - Măneasca.
Întrucât în livretul militar al
celui în cauză era menționată că a efectuat stagiul militar la U.M. 03555 Aiud,
au fost necesare verificări suplimentare la alte puncte de lucru, existând o
imposibilitate obiectivă de eliberare a documentului în termenul prevăzut de
lege.
În plus, prin hotărârea nr. 9288 din
29 noiembrie 2003, Casa Județeană de Pensii Neamț a admis cererea formulată de
G.C. și a stabilit că acesta beneficiază pe perioada 1 ianuarie 1954 - 28
decembrie 1955, de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, cu începere de
la 1 decembrie 2003.
În întâmpinarea formulată, G.C.
confirmă faptul că beneficiază de aceste drepturi, însă contestă data de la
care i-au fost acordate.
Pentru aceasta ar fi trebuit să se
judece cu Casa Județeană de Pensii Neamț.
Având în vedere cele mai sus expuse,
se va admite recursul declarat și se va modifica sentința atacată și în fond,
se va respinge acțiunea reclamantului, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Arhivele
Naționale împotriva sentinței civile nr. 82 din 10 iunie 2005 a Curții de Apel
Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.
Modifică sentința atacată și în
fond, respinge acțiunea, ca nefondată.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 7 februarie 2006.