ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2493/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 15 martie 2004, reclamantul B.C. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale - Arhivele Naționale București, solicitând obligarea pârâtului să-i elibereze un certificat din care să reiasă perioada și detașamentul în care a satisfăcut stagiul militar în termen, justificarea motivului pentru care nu i s-a răspuns la cele trei intervenții și obligarea la daune materiale în valoare de 500.000 lei și daune morale de 2.000.000 lei. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că certificatul îi este necesar pentru a fi prezentat Comisiei pentru recunoașterea și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Pentru obținerea certificatului s-a adresat pârâtului, cu scrisorile recomandate nr. 4105 din 24 aprilie 2003, nr. 6038 din 23 iulie 2003 și nr. 150 din 19 februarie 2004, la care nu a primit nici un răspuns. Curtea de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 80 din 14 iunie 2004, a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Pentru a soluționa astfel, instanța a reținut că pârâta a făcut dovada că a răspuns reclamantului, prin adresa nr. 63378/75990 din 31 martie 2004, că nu i se poate elibera certificatul solicitat, deoarece nu figurează în evidențele pe care le au Arhivele Naționale din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, la care s-au expediat memoriile.

Pentru acest motiv, instanța de fond a respins toate capetele de cerere formulate, deoarece reclamantul nu a făcut dovada încălcării vreunui drept recunoscut de lege. Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs, B.D., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs s-a arătat, în esență, că instanța a apreciat eronat probele dosarului și a aplicat greșit legea. S-a susținut că răspunsul la cerere s-a făcut cu întârziere, apreciind că pentru acest motiv, instanța trebuia să îi acorde daune materiale, în valoare de 500.000 lei și daune morale, în valoare de 2.000.000 lei. Criticile sunt neîntemeiate.

Recurentul-reclamant s-a adresat Ministerului Administrației și Internelor - Arhivele Naționale, solicitând eliberarea unui certificat care să ateste că a efectuat stagiul militar la Direcția Generală a Serviciului Muncii, în perioada 1953 - 1955. Deși intimatul-pârât a răspuns cererilor formulate, cu adresele nr. 63378/75990 din 31 martie 2004 și nr. 1042790 din 28 aprilie 2004, reclamantul s-a adresat instanței, în temeiul art. 1 din Legea nr. 29/1990, pentru că nu i s-a răspuns la cele trei intervenții și pentru obligarea pârâtului să-i elibereze certificatul din care să reiasă perioada și detașamentul în care a satisfăcut stagiul militar. Prin adresele de răspuns i s-a comunicat reclamantului, că Arhivele Naționale nu dețin actele U.M.

04706 Constanța și Regiunea a II-a Militară - Secția București. Față de cele ce preced, se constată că prima instanță a dat o soluție corectă, constatând că acțiunea reclamantului este nefondată. În ce privește daunele materiale și morale pretinse, reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului suferit sau vreun alt mijloc de probă care să demonstreze că i-a fost afectată onorarea sau demnitatea. În consecință, motivele de casare fiind nefondate, recursul urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.C. împotriva sentinței civile nr. 80 din 14 iunie 2004 a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2005.