ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1592/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința atacată cu recurs,

sentința civilă nr. 105, pronunțată la data de 17 februarie 2004, în dosarul nr.

511/2004, Curtea de Apel București, secția comercială și de contencios

administrativ, judecând după declinarea competenței de către Tribunalul Bacău,

a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G.C., împotriva Ministerului

Administrației și Internelor și Arhivelor Naționale, în sensul obligării lor la

plata sumei de 2.865.000 lei, cu titlu de daune.

Totodată, a respins primul capăt al

acțiunii, vizând obligarea pârâților la eliberarea actului solicitat, ca fiind

rămasă fără obiect.

Pentru a pronunța această soluție, curtea

de apel a reținut că reclamantul, la data de 15 ianuarie 2003, a cerut

Arhivelor Naționale să-i comunice un act privind stagiul militar efectuat în

perioada 18 august 1953 - 28 decembrie 1955, astfel că la data de 6 octombrie

2003 s-a adresat Tribunalului Bacău, pentru obligarea acestei autorități la

emiterea actului respectiv și obligarea la plata unor daune materiale, pe care

le-a precizat ulterior, la 6.300.000 lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că actul cerut Arhivelor Naționale îi era necesar pentru completarea

dosarului, în vederea obținerii drepturilor recunoscute prin Legea nr. 309/2002,

pentru perioada în care și-a satisfăcut stagiul militar, iar lipsa actului

respectiv l-a împiedicat să obțină drepturile legale într-un termen

corespunzător.

Pentru a respinge primul capăt de

acțiune, instanța de fond a reținut că autoritatea pârâtă i-a comunicat

reclamantului, la data de 6 octombrie 2003, certificatul nr. 43593 din octombrie

2003, cuprinzând datele referitoare la satisfacerea stagiului militar, în

perioada 1 ianuarie 1954 - 28 decembrie 1955, în Detașamentul de muncă Afumați.

Admițând al doilea capăt de acțiune,

instanța de fond a reținut că reclamantul a suferit un prejudiciu de 2.856.000

lei, calculat în funcție de indemnizația stabilită prin H.G. nr. 1000/2003 și

durata întârzierii răspunsului solicitat de reclamant, apreciind că autoritatea

pârâtă a refuzat în mod nejustificat să-i răspundă în termenul legal de 30 de

zile.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs, Ministerul Administrației și Internelor, invocând prevederile art. 304 pct.

9 și 304

1

C. proc. civ. și susținând în esență că:

- instanța de fond a încălcat art. 11

alin. (2) din Legea nr. 29/1990, pentru că, deși a respins capătul principal de

acțiune, a admis capătul de cerere privind daunele;

- în mod greșit a reținut instanța

de fond, că întârzierea în transmiterea răspunsului solicitat, ar constitui un refuz

nejustificat, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Recursul este întemeiat, pentru

motivele care vor fi prezentate în continuare.

Prin acțiunea formulată, reclamantul

a cerut ca autoritățile pârâte să fie obligate să-i transmită datele cerute

privind situația sa militară, susținând că acestea au refuzat în mod

nejustificat să-i răspundă în termenul legal.

Instanța de fond reținând că, la

data când reclamantul s-a adresat tribunalului, autoritatea competentă îi

transmisese răspunsul cerut, a respins primul capăt al acțiunii, deși în

considerentele soluției reține că a existat un refuz nejustificat de a răspunde

în termenul legal, ceea ce reprezintă motive contradictorii, în raport cu

dispozitivul hotărârii, prin care nu se constatase acest lucru.

În ceea ce privește al doilea capăt

al acțiunii, acesta a fost admis, fără ca la dosar să existe dovezi în legătură

cu daunele suferite de reclamant, deși instanța de fond era datoare să verifice

dacă acestuia i-au fost acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, în

ce cuantum și începând cu ce dată.

Având în vedere considerentele de

mai sus, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, iar cauza va fi

trimisă, pentru rejudecare, aceleiași instanțe, care va verifica drept apărări

de fond, și celelalte susțineri ale recurentului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 105 din

17 februarie 2004, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 martie 2005.