ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2374/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2084 din 13 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul L.S., în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București și a dispus modificarea, în parte, a hotărârii nr. 5167/3750 din 4 decembrie 2003, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să îi recunoască și să îi acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, și pentru perioada 11 august 1952 - 9 februarie 1953, cu începere de la data de 1 ianuarie 2003. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin hotărârea comisiei i-au fost acordate reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 10 februarie 1953 - 1 septembrie 1955, nu însă și pentru perioada 11 august 1952 - 9 septembrie 1953, motivându-se că pentru acest interval de timp nu s-a dovedit efectuarea stagiului militar într-un detașament de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Totodată, a mai reținut instanța că în carnetul de muncă al reclamantului, s-a înscris în baza livretului său militar, perioada de încorporare, 11 august 1952 - 1 septembrie 1955, ca militar constructor la Detașamentul de Muncă nr. 3 Bacău - D.R.M. 3, astfel că din înscrisurile prezentate și față de declarația de martor, a rezultat că acesta a efectuat întreaga perioadă de stagiu militar, în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o ca nelegală, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a susținut cu privire la perioada 11 august 1952 - 9 februarie 1953, că nu s-a făcut conform dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002 și art. 6 din Normele aprobate prin H.G.

nr. 1114/2002, dovada efectuării stagiului militar din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din analiza actelor cauzei se constată că pe toata durata efectuării serviciului militar, reclamantul s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 din Legea nr. 309/2002, atestată ca atare, prin certificatul emis de Arhivele Naționale, în care se menționează că acesta a fost lăsat la vatră, „cu stagiul militar îndeplinit - 1095 zile, conform Ordinului Ministrului Construcții nr. 29800/55 c.f. 159 - Detașamentul de muncă Bacău B”. În consecință, sentința pronunțată în cauză fiind legală, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței nr. 2084 din 13 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2005.