ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2374/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2084

din 13 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul L.S., în contradictoriu

cu Casa de Pensii a municipiului București și a dispus modificarea, în parte, a

hotărârii nr. 5167/3750 din 4 decembrie 2003, emisă de pârâtă, pe care a

obligat-o să îi recunoască și să îi acorde reclamantului, drepturile prevăzute

de Legea nr. 309/2002, și pentru perioada 11 august 1952 - 9 februarie 1953, cu

începere de la data de 1 ianuarie 2003.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că, prin hotărârea comisiei i-au fost acordate

reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 10

februarie 1953 - 1 septembrie 1955, nu însă și pentru perioada 11 august 1952 -

9 septembrie 1953, motivându-se că pentru acest interval de timp nu s-a dovedit

efectuarea stagiului militar într-un detașament de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii.

Totodată, a mai reținut

instanța că în carnetul de muncă al reclamantului, s-a înscris în baza livretului

său militar, perioada de încorporare, 11 august 1952 - 1 septembrie 1955, ca

militar constructor la Detașamentul de Muncă nr. 3 Bacău - D.R.M. 3, astfel că

din înscrisurile prezentate și față de declarația de martor, a rezultat că

acesta a efectuat întreaga perioadă de stagiu militar, în cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o ca

nelegală, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a

susținut cu privire la perioada 11 august 1952 - 9 februarie 1953, că nu s-a făcut

conform dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002 și art. 6 din

Normele aprobate prin H.G. nr. 1114/2002, dovada efectuării stagiului militar

din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor cauzei

se constată că pe toata durata efectuării serviciului militar, reclamantul s-a aflat

în situația prevăzută de art. 1 din Legea nr. 309/2002, atestată ca atare, prin

certificatul emis de Arhivele Naționale, în care se menționează că acesta a

fost lăsat la vatră, „cu stagiul militar îndeplinit - 1095 zile, conform

Ordinului Ministrului Construcții nr. 29800/55 c.f. 159 - Detașamentul de muncă

Bacău B”.

În consecință, sentința

pronunțată în cauză fiind legală, urmează a se respinge prezentul recurs, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței nr. 2084 din 13

octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 aprilie 2005.