ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2239/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 10 februarie 2003, reclamantul U.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, recalcularea pensiei, ca urmare a efectuării stagiului militar la Direcția Generală a Serviciului Muncii, în perioada 15 mai 1953 - 24 decembrie 1955 și anularea hotărârii nr. 959/980 din 20 ianuarie 2003. În motivarea cererii, reclamantul a susținut că a efectuat stagiul militar la Detașamentul de muncă Medgidia Oraș Nou.

Prin sentința civilă nr. 705 din 19 aprilie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul U.I., a anulat hotărârea nr. 959/980 din 20 ianuarie 2003, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să recunoască reclamantului, perioada 15 mai 1953 - 24 decembrie 1955, ca încadrându-se în dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002 și să acorde reclamantului, drepturile corespunzătoare, începând cu data de 1 septembrie 2002. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a dovedit împrejurarea că a satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă, așa cum prevede Legea nr. 309/2002 și că poate beneficia de drepturile recunoscute de acest act normativ.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, invocând dispozițiile art. 303, art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea recursului a susținut că reclamantul, în perioada 15 mai 1953 - 24 decembrie 1955, a satisfăcut stagiul militar la M.F.A. Construcții, fără să se regăsească înregistrat la Arhivele Naționale, sub nr. 66253 din 16 septembrie 2002, în „Tabelul cu evidența Detașamentelor și Unităților de Muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, 1950 - 1961”. Recursul este nefondat. Prin certificatul nr. 46.101 din februarie 2004, emis de Arhivele Naționale și prin livretul militar se atestă că reclamantul, în perioada 14 septembrie 1953 - 24 decembrie 1955, a efectuat stagiul militar la Detașamentul de muncă Medgidia Oraș Nou.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă, în perioada 1950 - 1961. Or, câtă vreme este dovedită împrejurarea că reclamantul a prestat muncă în timpul stagiului militar, într-un detașament organizat în acest scop, nu există nici un temei de a-l excepta de la recunoașterea drepturilor sale.

Faptul că se contestă de către recurentă, apartenența detașamentelor de muncă la Direcția Generală a Serviciului Muncii, invocându-se tutela Ministerului Forțelor Armate, nu prezintă importanță în soluționarea cauzei, deoarece s-ar ajunge la nesocotirea scopului reparator al legii, și anume, acela de a recompensa persoanele care au fost obligate să presteze o muncă ordonată de regimul acelei epoci, pe anumite criterii, în perioada în care reclamantul trebuia să efectueze stagiul militar. Curtea constată că instanța de fond a stabilit o corectă situație de fapt și a interpretat în mod judicios prevederile legii, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 705 din data de 19 aprilie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2005.