ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 712/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 17 ianuarie 2003, reclamantul D.D. a chemat în judecată Arhivele Naționale, solicitând obligarea acestuia să-i răspundă la cererile adresate la 11 octombrie 2002 și 21 noiembrie 2002 și să-i elibereze un certificat din care să rezulte că a efectuat stagiul militar în detașament de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii; să-i comunice numele funcționarilor vinovați pentru neformularea în timp a răspunsului; să fie obligați pârâții, la plata de daune materiale, morale și la cheltuieli de judecată. În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, deși a formulat mai multe cereri pentru eliberarea certificatului, din care să reiasă că a satisfăcut stagiul militar, în cadrul unui detașament de muncă, pârâții nu s-au conformat dispozițiilor Legii nr. 29/1990 și nu i-au răspuns în termen de 30 de zile de la solicitare.

Prin sentința civilă nr. 1425 din 24 septembrie 2003, Curtea de Apel București a respins acțiunea, reținând că autoritatea pârâtă a răspuns petiției reclamantului și i-a eliberat certificatul solicitat, după ce acesta, în urma numeroaselor corespondențe, i-a comunicat datele necesare, în vederea identificării. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul D.D., care în esență, a susținut că pârâta nu i-a răspuns în termen legal, deși deținea toate informațiile necesare. Recursul nu este fondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente: Recurentul-reclamant s-a adresat Arhivelor Naționale, cu cererea înregistrată sub nr. 110236/2002, solicitând eliberarea unui certificat din care să rezulte că a efectuat stagiul militar în detașament de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Cu răspunsul purtând același număr din 7 februarie 2003 i s-au solicitat datele necesare identificării, respectiv: data încorporării și denumirea detașamentului de muncă; mutațiile survenite în timpul stagiului militar, cu indicarea perioadelor și denumirii detașamentelor și data lăsării la vatră, cu denumirea detașamentului. La data de 12 decembrie 2002, reclamantul a revenit cu o nouă cerere, înregistrată sub nr. 111958, fără a comunica, însă, nici una din relațiile solicitate. Din nou, Arhivele Naționale, cu adresa din 14 februarie 2003, i-a solicitat comunicarea acestor relații. Abia în luna martie 2003, cu cererea nr. 51669, reclamantul face cunoscute datele menționate și în urma cărora i s-a eliberat certificatul nr. 51669/2003.

Astfel fiind, este evident că în cauză nu s-a făcut dovada acelui refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, așa cum este reglementat de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, autoritatea administrativă pârâtă nefiind în culpă pentru necomunicarea relațiilor solicitate în termenul legal. Prin urmare, legal și temeinic, Curtea de Apel București a apreciat, ca nefiind îndeplinite, cerințele art. 11-13 din același act normativ, funcționarii pârâtei stăruind în obținerea datelor necesare pentru identificarea reclamantului și eliberarea certificatului solicitat. Văzând și dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.D., împotriva sentinței civile nr. 1425 din 24 septembrie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2005.