ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 712/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

17 ianuarie 2003, reclamantul D.D. a chemat în judecată Arhivele Naționale,

solicitând obligarea acestuia să-i răspundă la cererile adresate la 11

octombrie 2002 și 21 noiembrie 2002 și să-i elibereze un certificat din care să

rezulte că a efectuat stagiul militar în detașament de muncă aparținând

Direcției Generale a Serviciului Muncii; să-i comunice numele funcționarilor

vinovați pentru neformularea în timp a răspunsului; să fie obligați pârâții, la

plata de daune materiale, morale și la cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale,

reclamantul a arătat că, deși a formulat mai multe cereri pentru eliberarea

certificatului, din care să reiasă că a satisfăcut stagiul militar, în cadrul

unui detașament de muncă, pârâții nu s-au conformat dispozițiilor Legii nr. 29/1990

și nu i-au răspuns în termen de 30 de zile de la solicitare.

Prin sentința civilă nr. 1425

din 24 septembrie 2003, Curtea de Apel București a respins acțiunea, reținând

că autoritatea pârâtă a răspuns petiției reclamantului și i-a eliberat

certificatul solicitat, după ce acesta, în urma numeroaselor corespondențe, i-a

comunicat datele necesare, în vederea identificării.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul D.D., care în esență, a susținut că pârâta nu i-a

răspuns în termen legal, deși deținea toate informațiile necesare.

Recursul nu este fondat și

urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:

Recurentul-reclamant s-a

adresat Arhivelor Naționale, cu cererea înregistrată sub nr. 110236/2002,

solicitând eliberarea unui certificat din care să rezulte că a efectuat stagiul

militar în detașament de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului

Muncii.

Cu răspunsul purtând același

număr din 7 februarie 2003 i s-au solicitat datele necesare identificării,

respectiv: data încorporării și denumirea detașamentului de muncă; mutațiile

survenite în timpul stagiului militar, cu indicarea perioadelor și denumirii

detașamentelor și data lăsării la vatră, cu denumirea detașamentului.

La data de 12 decembrie 2002,

reclamantul a revenit cu o nouă cerere, înregistrată sub nr. 111958, fără a

comunica, însă, nici una din relațiile solicitate.

Din nou, Arhivele Naționale,

cu adresa din 14 februarie 2003, i-a solicitat comunicarea acestor relații.

Abia în luna martie 2003, cu cererea nr. 51669, reclamantul face cunoscute

datele menționate și în urma cărora i s-a eliberat certificatul nr. 51669/2003.

Astfel fiind, este evident

că în cauză nu s-a făcut dovada acelui refuz nejustificat de rezolvare a unei

cereri, așa cum este reglementat de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 29/1990,

autoritatea administrativă pârâtă nefiind în culpă pentru necomunicarea

relațiilor solicitate în termenul legal.

Prin urmare, legal și

temeinic, Curtea de Apel București a apreciat, ca nefiind îndeplinite,

cerințele art. 11-13 din același act normativ, funcționarii pârâtei stăruind în

obținerea datelor necesare pentru identificarea reclamantului și eliberarea

certificatului solicitat.

Văzând și dispozițiile art. 312

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.D., împotriva sentinței civile nr. 1425 din 24 septembrie 2003, a Curții

de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2005.