ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1510/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 4 decembrie 2003, sub nr. 3780/2003, reclamantul D.A. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Ilfov, solicitând anularea hotărârii nr. 4419 din 9 septembrie 2003, emis de Comisia de specialitate a pârâtei și obligarea acesteia să recunoască reclamatului, beneficiul prevederilor Legii nr. 309/2002, pe perioada 27 septembrie 1957 - 30 noiembrie 1959. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a dispus prin sentința civilă nr. 293, pronunțată la data de 16 februarie 2004, respingerea ca neîntemeiată, a acțiunii reclamantului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că nu sunt întrunite cerințele Legii nr. 309/2002, întrucât din livretul militar existent la dosarul cauzei, rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar în cadrul G.A.S.

Dragalina și Detașamentul Alexandria, care nu figurează în cadrul detașamentelor de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamantul D.A., pe motiv că hotărârea este nelegală și netemeinică, fiind nedreptățit și arată că a depus la Arhivele Naționale, „o cerere pentru eliberarea fișei militare”. Examinând cauza, în raport cu motivul invocat și având în vedere și prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata recursul, fondat, urmând a fi admis și se va casa sentința și se va trimite cauza, spre rejudecare, în vederea completării probelor.

Astfel, Curtea reține că prevederile Legi nr. 309/2002, vizează acordarea unor drepturi specifice, cu titlu de măsuri reparatorii, numai acelor persoane, care, în perioada 1950 - 1961, au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, activitatea prestată de aceste persoane, având un caracter discriminatoriu și înjositor și putând fi caracterizat drept „muncă forțată”. Având în vedere această dispoziție care limitează acordarea drepturilor, nu se poate susține că toți foștii militari, care au satisfăcut stagiul militar prin muncă, trebuie să se bucure de același tratament juridic, fiind opțiunea legiuitorului de a stabili categoria de persoane care beneficiază de prevederile legii.

Dar în cauză, nu rezultă în mod cert dacă reclamantul și-a efectuat serviciul militar într-un detașament de muncă din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii sale într-o unitate militară aparținând Ministerului Apărării Naționale. Întrucât unitatea militară indicată în livretul militar al reclamantului, nu se regăsește, astfel cum, corect a susținut instanța de fond, nici în tabelul cu evidența detașamentelor de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și nici cel cuprinzând unitățile economice din subordinea Ministerului Apărării Naționale, este necesar să se prezinte o adeverință eliberată de U.M. 02405 Pitești, conform prevederilor art. 6 din Legea nr. 309/2002, pentru a se putea concluziona asupra justei soluționări.

În consecință, ținând cont că, practic, instanța și-a fundamentat soluția pe un singur probator neconcludent și incomplet, cenzurând legalitatea actului administrativ contestat, fără a clarifica situația de fapt dedusă judecății și existența certă a dreptului pretins, drept de recunoscut de lege vătămat, Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și în baza art. 312 teza I și a art. 313 C. proc. civ., va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.A. împotriva sentinței civile nr. 293 din 16 februarie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la această instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2005.