ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1510/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 4 decembrie 2003, sub nr. 3780/2003, reclamantul D.A. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Ilfov, solicitând anularea hotărârii nr. 4419

din 9 septembrie 2003, emis de Comisia de specialitate a pârâtei și obligarea acesteia

să recunoască reclamatului, beneficiul prevederilor Legii nr. 309/2002, pe

perioada 27 septembrie 1957 - 30 noiembrie 1959.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, a dispus prin sentința civilă nr. 293, pronunțată la

data de 16 februarie 2004, respingerea ca neîntemeiată, a acțiunii

reclamantului.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că nu sunt întrunite cerințele Legii nr. 309/2002,

întrucât din livretul militar existent la dosarul cauzei, rezultă că

reclamantul a efectuat stagiul militar în cadrul G.A.S. Dragalina și Detașamentul

Alexandria, care nu figurează în cadrul detașamentelor de muncă din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, reclamantul D.A., pe motiv că hotărârea este nelegală și

netemeinică, fiind nedreptățit și arată că a depus la Arhivele Naționale, „o cerere pentru eliberarea fișei militare”.

Examinând cauza, în raport cu

motivul invocat și având în vedere și prevederile art. 304 și 304

1

C.

proc. civ., Curtea va constata recursul, fondat, urmând a fi admis și se va casa

sentința și se va trimite cauza, spre rejudecare, în vederea completării

probelor.

Astfel, Curtea reține că

prevederile Legi nr. 309/2002, vizează acordarea unor drepturi specifice, cu

titlu de măsuri reparatorii, numai acelor persoane, care, în perioada 1950 -

1961, au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii, activitatea prestată de aceste persoane, având

un caracter discriminatoriu și înjositor și putând fi caracterizat drept „muncă

forțată”.

Având în vedere această

dispoziție care limitează acordarea drepturilor, nu se poate susține că toți

foștii militari, care au satisfăcut stagiul militar prin muncă, trebuie să se

bucure de același tratament juridic, fiind opțiunea legiuitorului de a stabili

categoria de persoane care beneficiază de prevederile legii.

Dar în cauză, nu rezultă în

mod cert dacă reclamantul și-a efectuat serviciul militar într-un detașament de

muncă din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii sale într-o unitate

militară aparținând Ministerului Apărării Naționale.

Întrucât unitatea militară

indicată în livretul militar al reclamantului, nu se regăsește, astfel cum,

corect a susținut instanța de fond, nici în tabelul cu evidența detașamentelor

de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și nici cel

cuprinzând unitățile economice din subordinea Ministerului Apărării Naționale,

este necesar să se prezinte o adeverință eliberată de U.M. 02405 Pitești,

conform prevederilor art. 6 din Legea nr. 309/2002, pentru a se putea

concluziona asupra justei soluționări.

În consecință, ținând cont

că, practic, instanța și-a fundamentat soluția pe un singur probator neconcludent

și incomplet, cenzurând legalitatea actului administrativ contestat, fără a

clarifica situația de fapt dedusă judecății și existența certă a dreptului

pretins, drept de recunoscut de lege vătămat, Curtea va admite recursul, va

casa sentința atacată și în baza art. 312 teza I și a art. 313 C. proc. civ.,

va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

D.A. împotriva sentinței civile nr. 293 din 16 februarie 2004, a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, la această instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 martie 2005.