ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3292/2006

Asupra contestației în

anulare de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

sub nr. 10470/1/2006 pe rolul acestei instanțe contestatoarea SC A. SA a

formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2148 din 13 iunie 2006

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 14423/2/2005,

solicitând ca în contradictoriu cu intimații Ministerul Agriculturii, Pădurilor

și Dezvoltării Rurale, Ministerul Finanțelor Publice și Guvernul României, prin

Secretariatul General să se anuleze decizia și să se rejudece recursul declarat

împotriva deciziei nr. 35 din 26 ianuarie 2006 a Curții de Apel București.

Motivând cererea,

contestatoarea arată că prin decizia menționată s-a anulat, ca netimbrat,

recursul pe care l-a formulat împotriva deciziei nr. 35 din 26 ianuarie 2006 a

Curții de Apel București, iar dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale.

Se susține că s-a procedat

la soluționarea cauzei fără a se fi observat cererea de amânare la care era

anexată taxa judiciară de timbru în sumă de 20 RON și timbrul judiciar în

valoare de 0,3 RON care au fost depuse prin serviciul de registratură în ziua

termenului de judecată.

Contestatoarea consideră că

neobservând cererea de amânare și dovezile de plată anexate Înalta Curte de

Casație și Justiție nu a procedat conform art. 156 alin. (1) sau (2) C. proc.

civ. și a anulat recursul său ca netimbrat, cu toate că dovezile de plată a

timbrului existau depuse la dosar.

Contestația în anulare este

nefondată.

Examinând actele și

lucrările din dosarul de recurs, Înalta Curte constată că susținerile

contestatoarei nu se confirmă.

La dosar se află

înregistrată o cerere de amânare din partea SC A. SA însă, potrivit rezoluției

a fost primită după terminarea dezbaterilor, respectiv după terminarea

ședinței.

Că este așa, o dovedește și

ora menționată pe chitanța anexată nr. 502525, oră la care a fost achitată taxa

judiciară de timbru la Direcția Regională de Poștă – Oficiul 37 București.

Aceste acte nu au putut fi

avute în vedere de către instanță la pronunțarea deciziei pentru simplul motiv

că nu au fost depuse la dosar în timp util astfel că nu se poate reține

incidența dispozițiilor art. 318 C. proc. civ.

În cauză nu se poate reține

că hotărârea dată în recurs a fost rezultatul unei greșeli materiale în sensul

reglementat de art. 318 C. proc. civ., ci de culpa recurentei care nu s-a

conformat obligațiilor procesuale ce-i reveneau potrivit Legii nr. 146/1997.

Conform considerentelor

expuse urmează ca Înalta Curte să respingă, ca nefondată, contestația în

anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de contestatoarea SC A. SA Constanța împotriva deciziei nr. 2148

din 13 iunie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, în dosarul nr. 14423/2/2005, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2006 .