ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 698/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 10275 din 2 septembrie 2004 Tribunalul București, secția a V-a comercială, a anulat ca netimbrată cererea formulată de reclamanta SC I. SCA București în contradictoriu cu pârâta SC R.I. SA București, obligând reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă în cuantum de 30.000.000 lei, onorariu avocat. Instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 modificată, taxele de timbru se plătesc anticipat. Reclamanta nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 43.223.857 lei și timbru judiciar în sumă de 50.000 lei, stabilită potrivit Legii nr. 146/1997 privind taxele de timbru, deși a fost citată cu această mențiune.

Tribunalul a apreciat că nici o altă cerere a reclamantei nu putea fi pusă în discuție, cu referire la cererea de suspendare a cauzei potrivit art. 244 pct. 2 C. proc. civ., depusă la 25 august 2004, atâta timp cât reclamanta nu a satisfăcut obligația timbrajului. Cu privire la cheltuielile de judecată, acestea sunt datorate pârâtei potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. Sentința a fost confirmată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, care, prin decizia comercială nr. 106 din 14 februarie 2005 a respins ca nefondat apelul reclamantei SC I. SCA București, obligând reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10 milioane lei către pârâtă.

Instanța de apel a analizat criticile aduse sentinței de fond care vizau motivarea contradictorie a sentinței în sensul că, deși instanța nu putea examina orice altă cerere, în același timp a pronunța asupra cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată, cerere ce ar fi trebuit soluționată pe cale separată. În considerentele deciziei astfel pronunțate s-a reținut, în esență, că în mod corect instanța de fond a anulat cererea de chemare în judecată ca netimbrată, problema achitării taxei de timbru fiind prioritară discutării oricăror alte cereri. Cu privire la cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, în mod corect instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., reclamanta aflându-se în culpă procesuală și cauzând pârâtei cheltuieli de judecată cu prilejul chemării acesteia în fața instanței de fond. În fine, s-a reținut că taxa de timbru achitată că taxa de timbru achitată la data de 14 octombrie 2004 în cuantum de 2.445.000 lei a fost achitată mult după pronunțarea sentinței de fond, astfel încât nu poate fi reținută la taxa de timbru parțial achitată pentru acțiunea de fond. Cheltuielile de judecată în apel sunt datorate pârâtei în temeiul art. 274 C. proc. civ. Împotriva deciziei din apel a declarat recurs reclamanta SC I. SCA București invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și a solicitat, ca în fond, după admiterea recursului, respingerea cererii pârâtului privind plata cheltuielilor de judecată și admiterea cererii reclamantei de suspendare a cauzei în temeiul art. 244 pct. 2 C. proc.

civ. Recurenta a susținut că în mod nelegal ambele instanțe au respins cererea privind suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 244 C. proc. civ., deși s-a dovedit faptul că împotriva fostului director general s-a început urmărirea penală. În mod greșit instanța de apel a interpretat dispozițiile art. 274 C. proc. civ., cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, și a reținut culpa procesuală a reclamantei, în condițiile în care cererea de suspendare a fost respinsă, ceea ce echivalează cu lipsa culpei. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. În ceea ce privește prima critică referitoare la respingerea cererii de suspendare a judecării cauzei formulate de reclamant în temeiul art. 244 C. proc.

civ., atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel, aceasta este esențial nefondată întrucât instanțele nu s-au pronunțat asupra cererii și nici nu aveau posibilitatea să o facă. Prima instanță nu era legal investită cu o astfel de cerere, prioritară fiind cerința timbrajului, ori în cauză s-a stabilit că reclamanta nu a satisfăcut această cerință, astfel că, în mod corect instanța de fond a anulat cererea de chemare în judecată ca netimbrată. Instanța de apel nu putea lua act de cererea reclamantei privind suspendarea judecății în temeiul art. 244 pct. 2 C. proc. civ., având în vedere soluția pronunțată. Și critica privind greșita interpretare a dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ. se constată a fi nefondată. Dispozițiile articolului sus menționat prevăd în mod expres ca partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Din considerentele expuse în examinarea primului motiv de recurs a rezultat că instanțele nu s-au pronunțat asupra cererii reclamantei privind suspendarea judecării cauzei, astfel că interpretarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. dată de către recurentă este nesusținută. În realitate, cererea de chemare în judecată a fost anulată ca netimbrată, soluție ce stabilește culpa procesuală a reclamantei, în condițiile în care aceasta nu s-a conformat obligației privitoare a timbrajului. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a provocat un control al autorității judecătorești și, în același timp a cauzat pârâtei cheltuieli cu prilejul chemării sale în judecată, fapt ce a determinat pârâta să își angajeze apărător.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. și, în consecință, va respinge ca nefondat recursul. Văzând și dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta reclamantă la plata cheltuielilor de judecată către intimată în cuantum de 1.000 RON onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC I. SCA București, împotriva deciziei nr. 106 din 14 februarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 1.000 lei noi către intimata pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 17 februarie 2006.