ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2885/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată,

Tribunalului Timiș, la data de 15 martie 2004, înregistrată la nr. 2278,

reclamanta SC O.I. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA solicitând ca

prin hotărâre judecătorească aceasta să fie obligată să-i plătească suma de

1.113.579.894,28 lei, reprezentând despăgubiri pentru daunele produse în urma

manifestării riscului asigurat, respectiv seceta.

Secția comercială și de

contencios administrativ a Tribunalului Timiș, prin sentința civilă nr. 880,

pronunțată la data de 5 octombrie 2005, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea

reclamantei.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost anulat, ca insuficient

timbrat, de Secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel

Timișoara, prin decizia civilă nr. 75/A/COM, pronunțată la data de 9 martie

2006, în dosarul nr. 1092/COM/2006.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța de apel a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3)

din Lega nr. 146/1997 și de art. 9 din O.G. nr. 32/1995, reținând că apelanta,

nu a îndeplinit, în totalitate, obligația timbrării cererii sale de apel cu

taxa judiciară de timbru în cuantum de 1737,18 lei RON și timbru judiciar în

valoare de 4,5 lei RON, deși a fost citată cu această mențiune.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs apelanta reclamantă invocând motivul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea acestei cereri

recurenta a arătat că instanța de apel a reținut, nejustificat, incidența art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 coroborat cu art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și a

încălcat dreptul său la apărare, față de cererea de amânare, întemeiată pe

dispozițiile art. 156 C. proc. civ. și de chitanța de plată a taxei de timbru

pe care a aplicat timbrul judiciar transmise prin fax la termenul din 9 martie

2006, critici care se circumscriu motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5, și pct.

9 C. proc. civ.

Intimata a solicitat prin

întâmpinare respingerea recursului apreciind ca fiind legală și temeinică

decizia atacată, întrucât la momentul transmiterii prin fax a cererii de

amânare și a dovezii timbrării, instanța se pronunțase în cauză iar ședința de

judecată era încheiată.

Recursul este nefondat.

Astfel, examinarea actelor

și lucrărilor dosarului relevă că, deși apelanta a fost citată la data de 21

februarie 2006 cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de

1737,18 lei și timbru judiciar în valoare de 4,5 lei, aceasta, manifestând

totală lipsă de diligență procesuală, a transmis, prin fax, la data de 9 martie

2006 orele 12,48, respectiv 12,53, o cerere de acordare a unui nou termen pentru

a-și angaja avocat și o chitanță ce atestă plata sumei de 1740 lei, cu titlu de

taxă judiciară de timbru, înscrisuri înregistrate la orele 13,00, după

încheierea ședinței de judecată, conform rezoluției de primire.

Așa fiind, în lipsa acestor

înscrisuri la dosarul cauzei la momentul pronunțării deciziei, prin care, de

altfel, nu se face și dovada aplicării timbrului judiciar în valoare de 4,5 lei,

cum greșit se susține în recurs, instanța de apel a reținut, cu justețe,

incidența art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de

timbru și art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și nu a încălcat

dreptul la apărare al apelantei, întrucât nu se poate reține nesocotirea cererii

de acordare a unui nou termen în vederea angajării unui apărător, inexistentă

la momentul pronunțării deciziei, care, chiar formulată în timp util, în lipsa

dovezii achitării, în totalitate, a timbrajului datorat, deci inclusiv a

timbrului judiciar, nu putea fi primită, deoarece pentru a putea aprecia asupra

temeiniciei sale instanța trebuia să fie legal sesizată, respectiv cererea de

apel să fie timbrată.

Așa fiind, constatând

neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ.,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC O.I. SRL S.M. împotriva deciziei nr. 75 din 9 martie 2006

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 octombrie 2006.