ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2908/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 873 din 22

decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția comercială și de contencios

administrativ, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta D.G.F.P.J. Vâlcea

cu sediul social în municipiul Râmnicu Vâlcea, Județul Vâlcea împotriva

pârâtelor B.C.R., sucursala Gorj și B.C.R., Agenția Novaci, în sensul că a

obligat pârâtele la plata sumei de 74.280.649 lei reprezentând TVA,

actualizări, dobânzi și penalități. De asemenea, a admis cererea de intervenție

în interesul reclamantei formulată de SC T.P.S.U.T. SA BERBEȘTI – VÂLCEA cu

sediul social în oraș Berbești, Județul Vâlcea și a obligat pârâtele la

5.000.000 lei cheltuieli de judecată către SC T.P.S.U.T. SA BERBEȘTI

reprezentând onorariu expert.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că în speță există prejudiciu cauzat ca urmare a

neîndeplinirii culpabile a atribuțiilor legale ce-i reveneau băncii în temeiul

O.G. nr. 11/1996 și O.G. nr. 61/2002 și că există legătură de cauzalitate între

neîndeplinirea atribuțiilor și prejudiciul cauzat. Astfel, odată cu primirea

adreselor de înființare a popririlor la 26 noiembrie 2001 și 31 ianuarie 2003,

B.C.R. Gorj avea cadrul legal oferit de actele normative O.G. nr. 11/1996 și O.G.

nr. 61/2002 pentru a reține sumele aflate în contul debitorului poprit SC

T.P.S.U.T. SA Berbești.

De altfel, nici pârâtele nu

au contestat că au încălcat obligația legală ce le revenea ca terț poprit de a

reține din contul debitoarei sumele poprite de D.G.F.P. Vâlcea, căreia nu i-au

comunicat niciodată că debitorul nu ar avea disponibil în cont. Ambele adrese

de înființare poprire au fost înregistrate și B.C.R. nu le-a dat curs,

rezultând că B.C.R. – Agenția Novaci a refuzat în mod repetat să efectueze

vreun act prin care poprirea asupra contului bancar al SC T.P.S.U.T. SA să se

concretizeze în reținerea sumelor poprite și respectiv virarea lor. Reaua

credință rezultă cu atât mai mult cu cât B.C.R. a efectuat plăți din contul

debit SC T.P.S.U.T. SA Berbești către terții aflați pe ordinea de prioritate

după bugetul statului și în sume foarte mari, respectiv de 1105 milioane lei.

Atât acțiunea principală cât

și cererea de intervenție au fost găsite întemeiate atâta timp cât reclamanta a

înființat poprirea iar terțul poprit în temeiul art. 65 din O.G. nr. 61/2002

era obligată să facă de îndată reținerile prevăzute de lege și să vireze sumele

în contul indicat de D.G.F.P. Vâlcea.

Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, prin decizia nr. 156/27 aprilie 2005, a respins excepția lipsei

calității procesuale active a apelantei B.C.R. SA. De asemenea, a fost admis

apelul formulat de pârâta B.C.R. SA București în nume propriu și pentru sucursala

Județeană Gorj și Agenția Novaci împotriva sentinței nr. 873 din 22 decembrie

2004 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția comercială și de contencios administrativ,

a fost schimbată sentința în sensul că a respins acțiunea, ca nefondată, și pe

cale de consecință a respins și cererea de intervenție accesorie.

În fundamentarea acestei

soluții, instanța de apel a stabilit, că la data de 11 aprilie 2005, intimata

D.G.F.P. Vâlcea a formulat întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității

procesuale a B.C.R. SA în apel, motivat de faptul că la fond au stat în cauză,

ca pârâte, sucursala Gorj și Agenția Novaci.

Excepția lipsei calității

procesuale active a B.C.R. SA în apel a fost găsită nefondată, prin aceea că

sucursala județeană și agenția sânt unități operaționale fără personalitate

juridică, ce efectuează unele dintre activitățile băncii, dar nu au capacitate de

a sta singure în proces. De altfel, chiar în cererea introductivă D.G.F.P.

Vâlcea nu a chemat în judecată cele două subunități în nume propriu, ci prin

persoana juridică B.C.R. SA.

S-a mai stabilit că, în

speță creditor fiind D.G.F.P. Vâlcea își găsesc aplicarea dispozițiile speciale

referitoare la executarea creanțelor bugetare ale O.G. nr. 11/1996 și respectiv

O.G. nr. 61/2002, în raport de momentul emiterii adreselor de înființare a

popririi. Ambele acte normative reglementează obligația terțului poprit de a

face reținerile și de a vărsa sumele reținute către creditorul bugetar, precum

și sancțiunea în cazul în care terțul poprit nu respectă această obligație –

amendă civilă [(art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 11/1996 și respectiv art. 151 alin.

(1) lit. c) și alin. (2) lit. b) din O.G. nr. 61/2002)].

Creditorul a mai avut la

dispoziție, în realizarea creanței sale și calea prevăzută de normele dreptului

comun, adică sesizarea instanței de executare în vederea validării popririi,

potrivit art. 460 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Independent de atitudinea

culpabilă a terțului poprit ori a creditorului, raportul juridic intervenit în

etapa executării silite, în temeiul căruia terțul poprit face plăți directe

către creditor, nu se substituie și nici nu se confundă cu raportul juridic

fiscal existent numai între creditor și debitor, astfel încât nu se pune

problema înlocuirii obligației debitorului printr-o obligație directă a

terțului poprit. În aceste condiții calculele efectuate de experții contabili

sânt lipsite de orice relevanță, fiind imputabile exclusiv debitorului bugetar.

A fost găsită justificată și

apărarea apelantei pârâte B.C.R. SA referitoare la lipsa de temei a cererii de

despăgubire în împrejurările în care la data de 12 noiembrie 2003, curând după

înregistrarea acțiunii în justiție, între intimatele D.G.F.P. Vâlcea și SC

T.P.S.U.T. SA Berbești a intervenit o convenție de eșalonare a datoriilor și de

scutire la plată a dobânzilor și penalităților, ce și-a produs efecte până la

26 aprilie 2004.

Împotriva decizie nr. 156

din 27 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a

promovat recurs reclamanta D.G.F.P.J. Vâlcea și intervenienta SC T.P.S.U.T. SA

Berbești, care au criticat aceiași hotărâre judecătorească pentru nelegalitate

și netemeinicie, după cum urmează.

Recurenta D.G.F.P. Vâlcea a

criticat hotărârea recurată în esență sub aspectele că în mod greșit în faza

procesuală a apelului nu s-a reținut că, de la data de 23 aprilie 2003, a

suferit un prejudiciu în sumă de 74.280.649.896 lei prin comportamentul

culpabil al intimatei pârâte care nu și-a respectat obligația legală prevăzută

de normele speciale în materie fiscală și anume de a reține și vira din

conturile debitoarei sumele de bani datorate, fiind invocat ca temei de drept

al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.

La rândul său recurenta

intervenientă SC T.P.S.U.T. SA Berbești a criticat aceiași decizie sub

aspectele că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel

formulate de reclamanta B.C.R. SA, nu a motivat de ce în speță nu sânt

aplicabile dispozițiile art. 998 și 999 C. civ., și mai mult, nu s-a pronunțat

asupra unei dovezi administrate de către intimate, respectiv ordinul de plată,

prin care apelanta, înainte chiar de redactarea sentinței instanței de fond, a

efectuat plata integrală a sumei la care fusese obligată, în contul bugetului

de stat, recunoscând astfel prejudiciul cauzat. A fost indicat ca temei de

drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.

Intimata pârâtă B.C.R. SA

București a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a cerut

respingerea recursurilor.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în

cererile de recurs, constată că recursul reclamantei D.G.M.C. București urmează

a fi respins, ca nefondat, iar recursul declarat de intervenienta SC T.P.S.U.T.

SA Berbești prin lichidator U.I., anulat ca netimbrat, pentru următoarele

considerente.

Este de necontestat că

reclamanta D.G.F.P.J. Vâlcea, prin cererea de chemare în judecată a solicitat

obligarea pârâtei B.C.R. – Agenția Novaci și a pârâtei B.C.R., sucursala Gorj

obligarea în solidar la plata sumei de 74.280.649.596 lei compusă din

27.222.266.868 lei reprezentând TVA, 38.667.820.104 lei reprezentând majorări

și dobânzi TVA, 1.706.473.949 lei penalități TVA și 6.684.088.675 lei cu titlu

de actualizări, dobânzi și penalități, prejudiciul cauzat prin faptele

săvârșite de prepușii pârâtelor care în baza adreselor de înființare a

popririlor nr. 26865 din 26 noiembrie 2001 și 2824 din 30 ianuarie 2003, nu au

procedat la reținerea în vigoarea sumelor în contul indicat de organul de

executare.

Conform O.G. nr. 11/1996

modificată prin O.G. nr. 113/1999, creanțele constând în impozite, taxe,

contribuții, amenzi și alte sume ce reprezintă surse financiare publice,

potrivit legii, sânt creanțe bugetare care se execută potrivit dispozițiilor

prezentei ordonanțe. De asemenea O.G. nr. 61/2002 privind colectarea constă în

exercitarea funcției administrative care conduce la stingerea creanțelor

bugetare și a creanțelor debitorului, iar stingerea creanțelor bugetare se

realizează prin plata voluntară efectuată de către debitor, prin executarea

silită ori prin alte modalități întreprinse de către creditorul bugetar

potrivit prevederilor prezentei ordonanțe.

Organul de colectare a

creanțelor bugetare D.G.F.P. Vâlcea a transmis adresele cu nr. 26865 din 26

noiembrie 2001 și nr. 2824 din 31 ianuarie 2003 de înființare a popririi asupra

disponibilului din contul bancar al SC T.P.S.U.T. SA Berbești deschis la B.C.R.

– Agenția Novaci.

Amplu documentat și bine

argumentat, instanța de apel a evocat regimul sancționator care se aplică

atunci când terțul poprit nu respectă obligațiile ce-i revin, de a face

reținerile și de a vărsa sumele reținute către creditorul bugetar. Reclamanta

nu a valorificat în realizarea creanței împotriva debitorului calea prevăzută

de art. 460 C. proc. civ., și anume că dacă terțul poprit nu-și îndeplinește

obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, creditorul, debitorul sau

organul de executare, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării

popririi.

Printr-o integrală și

completă apreciere a probelor a fost stabilită o corectă situație de fapt și de

drept în faza procesuală a apelului, cu o riguroasă stabilire și a cadrului

legal aplicabil litigiului de natură comercială, fiind dată relevanță tezei

conform căreia, deși creditoarea a invocat o pagubă, susținând că statul a fost

obligat să se îndatoreze prin împrumuturi concretizate în certificate de

trezorerie la care a plătit dobânzi, cerere care este perfect justificată de

principiu, aceasta nu a fost dovedită nici ca existență, și nici ca întindere.

S-a dispus, prin încheierea

din 17 noiembrie 2005, scoaterea din cauză a recurentei-reclamante D.G.F.P.J.

Vâlcea și introducerea în cauză în calitatea de recurentă D.G.A. cu sediul în

București, conform H.G. nr. 343/2005 care a aprobat acest transfer. Întrucât prin

sentința nr. 457 din 5 septembrie 2005, Tribunalul Vâlcea a declarat în stare

de reorganizare judiciară pe SC T.P.S.U.T. SA Berbești și a numit ca

administrator judiciar pe U.I., a fost introdus în cauză lichidatorul recurentei

interveniente.

Se constată că deși

recurenta intervenientă SC T.P.S.U.T. SA Berbești prin lichidator U.I. a fost

citată în mod legal, atât pentru termenul din 1 iunie 2006 cât și pentru

termenul din 12 octombrie 2006 cu mențiunea depunerii taxei judiciare de timbru

în cuantum de 386,43 lei noi (3.864.300 lei vechi) conform dispozițiilor art. 2

alin. 1 lit. d raportat la art. 11 alin. (1) teza 2 din Legea nr. 146/1997

modificată și a timbrului judiciar în valoare de 5 lei noi (50.000 lei vechi)

stabilit conform art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, aceasta nu a îndeplinit

obligația timbrării.

Pentru aceste rațiuni

juridice urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta D.G.M.C.

București împotriva deciziei nr. 156 din 27 aprilie 2005 pronunțată de Secția

Comercială a Curții de Apel Craiova, nefiind îndeplinită nici una din cerințele

art. 304 C. proc. civ., și va anula, ca netimbrat, recursul declarat de

intervenienta SC T.P.S.U.T. SA Berbești prin lichidator U.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta D.G.M.C. București, împotriva deciziei nr. 156 din 27 aprilie

2005 a Curții de Apel Craiova, ca nefondat.

Anulează, ca netimbrat,

recursul declarat de intervenienta SC T.P.S.U.T. SA Berbești prin lichidator U.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 12 octombrie 2006.