ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1802/2012

Ședința publică de la 29 martie 2012

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta SC T.P.S.U.T.

SA Berbești prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj a solicitat

ca în contradictoriu cu BCR, sucursala Gorj, să se constate nulitatea absolută

a contractelor de garanție mobiliară și imobiliară nr. 515 din 18 aprilie 2002

a localității Berbești, contractul de cauțiune din 18 aprilie 2002, contractul

de garanție imobiliară autentificat sub nr. 516 din 18 aprilie 2002 a

localității Copăceni, contractul de cauțiune din 18 aprilie 2002, contractul de

garanție imobiliară autentificat sub nr. 366 din 12 martie 2003 cu privire la

actul adițional nr. 530 A din 24 martie 2003, contractul de garanție imobiliară

autentificat sub nr. 366 din 12 martie 2003 cu privire la actul adițional 759/F

din 4 aprilie 2003, contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 517

din 18 aprilie 2002 al localității Alunu, contractul de cauțiune nr. 241/2002,

contractul de cesiune nr. 241/2002, contractul de garanție imobiliară

autentificat sub nr. 365 din 12 martie 2003, contractul de cauțiune încheiat la

data de 11 martie 2003, contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr.

364 din 12 martie 2003 al localității Berbești, contractul de cauțiune încheiat

la 11 martie 2003 și a tuturor actelor subsecvente, încheiate de pârâtă cu

garantul, prin fraudă la lege, având o cauză ilicită și imorală.

Prin sentința nr. 83 din

19 aprilie 2006, Tribunalul Gorj, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins cererea de suspendare formulată de pârâta BCR, sucursala Gorj, și a

respins acțiunea comercială formulată de reclamanta SC T.P.S.U.T. SA Berbești

prin lichidator judiciar U.I.

Apelurile formulate

de reclamanta SC T.P.S.U.T. SA Berbești prin administrator judiciar U.I. și

intervenienta D.G.F.P. Vâlcea, au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel

Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 209 din 25 octombrie 2006.

Împotriva acestei

decizii, reclamanta SC T.P.S.U.T. SA prin lichidator judiciar U.I. și

intervenienta D.G.F.P. Vâlcea au declarat recursuri.

Recursul reclamantei

SC T.P.S.U.T. SA prin lichidator U.I. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304

punctul 9 C. proc. civ.

Recursul

intervenientei D.G.F.P. Vâlcea a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304

punctele 8 și 9 C. proc. civ. în susținerea cărora a arătat că fiind un terț

prejudiciat în raportul juridic dintre BCR, sucursala Gorj, și T.P.S.U.T. SA și

neavând la dispoziție un exemplar al contractului încheiat între acestea, au

solicitat atât la instanța de apel cât și la instanța de fond ca pârâta să fie

obligată să depună contractele încheiate cu SC T.P.S.U.T. SA și întreaga

argumentație privind aceste contracte.

La termenul din 29

martie 2012 cu ocazia dezbaterilor în fond, Înalta Curte a luat în discuție

excepția lipsei capacității de folosință a recurentei reclamante, invocată de

intimata BCR SA prin notele scrise, și excepția nulității recursului

intervenientei D.G.F.P. Vâlcea, invocată din oficiu, rămânând în pronunțare

asupra acestora.

Recursul reclamantei

SC T.P.S.U.T. SA prin lichidator U.I. va fi respins ca fiind formulat de o

persoană fără capacitate procesuală de folosință, pentru următoarele

considerente.

Având în vedere

dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. ce consacra ordinea de

soluționare a excepțiilor, Înalta Curte va cerceta cu prioritate excepția lipsei

capacității de folosință a recurentei reclamante, caracterul fondat al acesteia

făcând de prisos analiza oricărei alte cereri.

Capacitatea

procesuala de folosință constă în aptitudinea persoanei de a avea drepturi si

obligații în plan procesual, aceasta încetând la data încetării persoanei

juridice însăși. Codul de procedură civilă - Cartea II procedura contencioasă -

Titlul I - Părțile - art. 41 prevede că „orice persoană care are folosința

drepturilor civile poate să fie parte în judecată”.

Per a contrario,

persoanele care nu au folosința drepturilor civile nu pot sta în judecata si

nici nu pot exercita vreun drept la acțiune. Persoanele juridice dobândesc

capacitatea de folosință în momentul înregistrării lor și o pierd odată cu

dizolvarea si radierea (art. 40

1

Decretul nr. 31/1954).

Efectul esențial al

dizolvării este lichidarea persoanei juridice, la finalizarea căreia persoana

juridică a încetat, moment în care încetează atât capacitatea de folosință, cât

și capacitatea de exercițiu, însă, pe durata lichidării, persoana juridică are

o capacitate de folosință limitată la aptitudinea de a avea drepturile si

obligațiile necesare realizării activului și plății pasivului, iar capacitatea

de exercițiu, a persoanei juridice aflată în lichidare, se realizează prin

intermediul lichidatorilor.

Capacitatea

procesuală de exercițiu constă în aptitudinea persoanei juridice de a-și

valorifica singură drepturile procedurale și de a-și îndeplini singură

obligațiile procedurale, deci de a sta în judecată.

În speța de față,

recurenta reclamantă a fost radiată din Registrul Comerțului la data de 17

ianuarie 2011, dată de la care și-a încetat existența cu consecința pierderii

folosinței - și subsecvent exercițiului - oricăror drepturi, inclusiv cele

procesuale.

În acest context, se

constată că, recurenta reclamantă - dizolvată și lichidată judiciar - este

lipsită de capacitate procesuală de folosință, neputând sta în judecată în nume

propriu.

Recursul

intervenientei D.G.F.P. Vâlcea.

Din expunerea

criticilor aduse deciziei, rezultă că deși au fost invocate motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 punctele 8 și 9 C. proc. civ., criticile la

adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte și afirmații,

nestructurate din punct de vedere juridic, fără a fi dezvoltate în fapt. Prin

urmare, în recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă, instanței nu-i

revine obligația să examineze legalitatea și temeinicia deciziei atacate, dacă

motivele nu au fost invocate și argumentate, indicându-se încălcările de lege

care atrag nelegalitatea.

Chiar dacă în

cuprinsul cererii de recurs s-au indicat motivele de nelegalitate prevăzute de

art. 304 punctele 8 și 9 C. proc. civ., în condițiile în care argumentele aduse

nu se pot încadra în motivele indicate, instanța de recurs nu-și poate exercita

rolul de control judiciar al deciziei atacate cât timp, modificarea sau casarea

acesteia se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ

prevăzute la art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Simpla nemulțumire a

părții, cu privire la aspectele care au format convingerea instanței de apel,

fără precizarea relevanței pe care acestea le au față de fondul pricinii, nu

pot face obiectul analizei instanței de recurs, în raport de dispozițiile art. 304

C. proc. civ. și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care

statuează asupra obiectului recursului.

Constatând că

recurenta nu s-a conformat obligației prevăzută de art. 302

1

alin. (1)

lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub

sancțiunea nulității motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte

va aplica cererii de recurs sancțiunea nulității.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta SC T.P.S.U.T.

SA prin lichidator U.I. ca fiind formulat de o persoană fără capacitate

procesuală de folosință, și va constata nulitatea cererii de recurs formulată

de intervenienta D.G.F.P. Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D

E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC T.P.S.U.T. SA prin lichidator judiciar U.I.

împotriva deciziei

nr. 209 din 25 octombrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca

fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

Constată nulitatea

cererii de recurs formulată de intervenienta D.G.F.P. Vâlcea împotriva

aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 29

martie 2012.