ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1802/2012

Ședința publică de la 29 martie 2012 Asupra recursurilor de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC T.P.S.U.T.

SA Berbești prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj a solicitat ca în contradictoriu cu BCR, sucursala Gorj, să se constate nulitatea absolută a contractelor de garanție mobiliară și imobiliară nr. 515 din 18 aprilie 2002 a localității Berbești, contractul de cauțiune din 18 aprilie 2002, contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 516 din 18 aprilie 2002 a localității Copăceni, contractul de cauțiune din 18 aprilie 2002, contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 366 din 12 martie 2003 cu privire la actul adițional nr. 530 A din 24 martie 2003, contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 366 din 12 martie 2003 cu privire la actul adițional 759/F din 4 aprilie 2003, contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 517 din 18 aprilie 2002 al localității Alunu, contractul de cauțiune nr. 241/2002, contractul de cesiune nr. 241/2002, contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 365 din 12 martie 2003, contractul de cauțiune încheiat la data de 11 martie 2003, contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 364 din 12 martie 2003 al localității Berbești, contractul de cauțiune încheiat la 11 martie 2003 și a tuturor actelor subsecvente, încheiate de pârâtă cu garantul, prin fraudă la lege, având o cauză ilicită și imorală.

Prin sentința nr. 83 din 19 aprilie 2006, Tribunalul Gorj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins cererea de suspendare formulată de pârâta BCR, sucursala Gorj, și a respins acțiunea comercială formulată de reclamanta SC T.P.S.U.T. SA Berbești prin lichidator judiciar U.I. Apelurile formulate de reclamanta SC T.P.S.U.T. SA Berbești prin administrator judiciar U.I. și intervenienta D.G.F.P. Vâlcea, au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 209 din 25 octombrie 2006. Împotriva acestei decizii, reclamanta SC T.P.S.U.T. SA prin lichidator judiciar U.I. și intervenienta D.G.F.P. Vâlcea au declarat recursuri. Recursul reclamantei SC T.P.S.U.T.

SA prin lichidator U.I. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctul 9 C. proc. civ. Recursul intervenientei D.G.F.P. Vâlcea a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctele 8 și 9 C. proc. civ. în susținerea cărora a arătat că fiind un terț prejudiciat în raportul juridic dintre BCR, sucursala Gorj, și T.P.S.U.T. SA și neavând la dispoziție un exemplar al contractului încheiat între acestea, au solicitat atât la instanța de apel cât și la instanța de fond ca pârâta să fie obligată să depună contractele încheiate cu SC T.P.S.U.T. SA și întreaga argumentație privind aceste contracte. La termenul din 29 martie 2012 cu ocazia dezbaterilor în fond, Înalta Curte a luat în discuție excepția lipsei capacității de folosință a recurentei reclamante, invocată de intimata BCR SA prin notele scrise, și excepția nulității recursului intervenientei D.G.F.P.

Vâlcea, invocată din oficiu, rămânând în pronunțare asupra acestora. Recursul reclamantei SC T.P.S.U.T. SA prin lichidator U.I. va fi respins ca fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de folosință, pentru următoarele considerente. Având în vedere dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. ce consacra ordinea de soluționare a excepțiilor, Înalta Curte va cerceta cu prioritate excepția lipsei capacității de folosință a recurentei reclamante, caracterul fondat al acesteia făcând de prisos analiza oricărei alte cereri. Capacitatea procesuala de folosință constă în aptitudinea persoanei de a avea drepturi si obligații în plan procesual, aceasta încetând la data încetării persoanei juridice însăși.

Codul de procedură civilă - Cartea II procedura contencioasă - Titlul I - Părțile - art. 41 prevede că „orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată”. Per a contrario, persoanele care nu au folosința drepturilor civile nu pot sta în judecata si nici nu pot exercita vreun drept la acțiune. Persoanele juridice dobândesc capacitatea de folosință în momentul înregistrării lor și o pierd odată cu dizolvarea si radierea (art. 40 1 Decretul nr. 31/1954).

Efectul esențial al dizolvării este lichidarea persoanei juridice, la finalizarea căreia persoana juridică a încetat, moment în care încetează atât capacitatea de folosință, cât și capacitatea de exercițiu, însă, pe durata lichidării, persoana juridică are o capacitate de folosință limitată la aptitudinea de a avea drepturile si obligațiile necesare realizării activului și plății pasivului, iar capacitatea de exercițiu, a persoanei juridice aflată în lichidare, se realizează prin intermediul lichidatorilor. Capacitatea procesuală de exercițiu constă în aptitudinea persoanei juridice de a-și valorifica singură drepturile procedurale și de a-și îndeplini singură obligațiile procedurale, deci de a sta în judecată.

În speța de față, recurenta reclamantă a fost radiată din Registrul Comerțului la data de 17 ianuarie 2011, dată de la care și-a încetat existența cu consecința pierderii folosinței - și subsecvent exercițiului - oricăror drepturi, inclusiv cele procesuale. În acest context, se constată că, recurenta reclamantă - dizolvată și lichidată judiciar - este lipsită de capacitate procesuală de folosință, neputând sta în judecată în nume propriu. Recursul intervenientei D.G.F.P. Vâlcea. Din expunerea criticilor aduse deciziei, rezultă că deși au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 punctele 8 și 9 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, fără a fi dezvoltate în fapt.

Prin urmare, în recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă, instanței nu-i revine obligația să examineze legalitatea și temeinicia deciziei atacate, dacă motivele nu au fost invocate și argumentate, indicându-se încălcările de lege care atrag nelegalitatea. Chiar dacă în cuprinsul cererii de recurs s-au indicat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 punctele 8 și 9 C. proc. civ., în condițiile în care argumentele aduse nu se pot încadra în motivele indicate, instanța de recurs nu-și poate exercita rolul de control judiciar al deciziei atacate cât timp, modificarea sau casarea acesteia se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ. Simpla nemulțumire a părții, cu privire la aspectele care au format convingerea instanței de apel, fără precizarea relevanței pe care acestea le au față de fondul pricinii, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, în raport de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului. Constatând că recurenta nu s-a conformat obligației prevăzută de art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte va aplica cererii de recurs sancțiunea nulității. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta SC T.P.S.U.T.

SA prin lichidator U.I. ca fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de folosință, și va constata nulitatea cererii de recurs formulată de intervenienta D.G.F.P. Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC T.P.S.U.T. SA prin lichidator judiciar U.I. împotriva deciziei nr. 209 din 25 octombrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de folosință. Constată nulitatea cererii de recurs formulată de intervenienta D.G.F.P. Vâlcea împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2012.