ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 261/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 23 aprilie 2004, dată în camera de consiliu în dosar nr. 6597/2004 al Judecătoriei Sectorului I București a fost respinsă cererea creditoarei B.C.R. - Agenția Novaci, județul Gorj, privind încuviințarea executării silite a debitoarei SC A. SRL din comuna Urdari, județul Gorj în temeiul celor 26 bilete la ordin, a câte 1.000.000.000 lei fiecare, emise de debitoare la 22 aprilie 2003, prin poprire în mâinile terțului poprit H.V.B.B. România SA, întrucât nu s-a dovedit cesiunea lor și girarea în favoarea B.C.R. SA. Apelul declarat împotriva acestei încheieri a fost respins prin sentința comercială nr. 317 din 16 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Instanța de apel a reținut că din contractul de cesiune nr. 76/2003, invocat de creditoare, nu rezultă că cele 26 bilete la ordin emise la 22 aprilie 2003, fiecare în valoare de 1.000.000.000 ROL ar fi fost cesionate de SC R. SRL debitoarei băncii, SC A. SRL, acesteia fiindu-i cesionate doar cele emise la 14 aprilie 2003. De asemenea, protestul de neplată, invocat de creditoare, s-a apreciat de instanța de apel a nu-i conferi acesteia dreptul de a porni executarea silită, deoarece prin dresarea protestului de neplată nu s-a consfințit decât că trasul (B.C.R. Târgu Jiu) a refuzat plata biletelor la ordin pentru lipsă de disponibil în contul emitentului acestor bilete.

Nici investirea cu formulă executorie a biletelor la ordin nu conferă calitatea de cesionar și posesor legal al cambiei, deoarece în cadrul procedurii de investire competența instanței este limitată doar la verificarea titlului cu privire la respectarea cerințelor legale care stabilesc condițiile în care un asemenea titlu poate fi investit. Ori câtă vreme apelanta nu a dovedit calitatea sa de creditor al debitoarei SC A. SRL, nedovedindu-se că biletele la ordin au fost girate în favoarea sa, biletele la ordin neconținând semnătura girantului, numele său și ștampila, instanța de apel a apreciat că instanța de executare i-a respins corect încuviințarea executării silite. Nemulțumită de această decizie B.C.R.

SA, Agenția Novaci, a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate. În dezvoltarea criticilor, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta apreciază că decizia recurată este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 58/1934 privind cambia și biletul la ordin, modificată prin Legea nr. 83/1994 în sensul că greșit nu a reținut că dreptul de regres al băncii cesionare a fost conservat, refuzul de plată al biletelor la ordin fiind constatat prin actul executorului bancar care constituie act autentic. De asemenea, instanța de apel greșit a apreciat că investirea cu formulă executorie a respectivelor bilete la ordin și dresarea protestului nu-i conferă calitatea de creditor al debitoarei SC A. SRL, iar debitorul cedat era decăzut din dreptul de a mai formula excepții sau obiecțiuni, nefiind invocate la primul termen de înfățișare.

În consecință, recurenta apreciază că raporturile cambiale au fost irevocabil stabilite în faza investirii cu formulă executorie iar instanțele nu mai aveau căderea a analiza titlurile executorii decât sub aspectul condițiilor de formă, procedura încuviințării executării silite fiind o procedură necontencioasă. La termenul din 31 martie 2005 recurenta a făcut dovada că prin sentința comercială nr. 277 din 14 iulie 2004 a Tribunalului Gorj, secția comercială și de contencios administrativ, s-a deschis față de intimata debitoare SC A. SRL Urdari procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 și a solicitat suspendarea judecății, admisă de Curte în temeiul dispozițiilor art. 42 din Legea nr. 64/1995 (conform numerotării textelor la acea dată) prin încheierea de la aceeași dată.

Ulterior, cauza a fost repusă pe rol în vederea verificării menținerii condițiilor ce au condus la suspendarea judecății, menținându-se măsura dispusă prin încheierea din 14 decembrie 2006. La 18 iunie 2007 cauza a fost repusă pe rol iar cursul judecății a fost reluat dovedindu-se de către B.C.R. SA București că Agenția Novaci a fost desființată iar patrimoniul său și activitatea au fost preluate de Sucursala Județeană Gorj, depunându-se acte în susținerea celor afirmate.

De asemenea, Tribunalul Gorj a înaintat curții copiile hotărârilor judecătorești din care rezultă că la 13 iulie 2005, prin sentința nr. 677 a Tribunalului Gorj (irevocabilă prin anularea recursului ca netimbrat) s-a deschis procedura falimentului față de SC A. SRL, că s-a numit lichidator judiciar, iar la cererea acestuia, prin sentința nr. 133 din 20 februarie 2006 a Tribunalului Gorj, irevocabilă prin decizia nr. 1102 din 5 septembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, a fost antrenată răspunderea personală a administratorului social A.C. Având în vedere că hotărârea recurată a fost pronunțată la 16 iunie 2004 că recursul de față a fost declarat la 2 august 2004, Curtea urmează să analizeze criticile invocate, conform dispozițiilor art. 725 alin. (2) și (3) C. proc.

civ., prin prisma căilor de atac și competenței soluționării lor așa cum ele erau reglementate la acea dată, știut fiind că dispozițiile codului de procedură civilă au suferit modificări prin O.U.G. 65/2004, Legea nr. 219/2005 și Legea nr. 459/2006, ulterior promovării recursului, inclusiv dispozițiile art. 373 1 C. proc. civ. Recursul este nefondat pentru considerentele următoare: Deși recurenta și-a întemeiat criticile din recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., curtea apreciază, în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., că ele pot fi încadrate numai în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ele vizând greșita aplicare și interpretare a legii, critica de nelegalitate reglementată în art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., neregăsindu-se în argumentarea recursului. Din actele dosarului rezultă că recurenta de față a solicitat executarea prin poprire a 26 bilete la ordin în valoare totală de 26.000.000.000 ROL emise la 22 aprilie 2004 de SC A. SRL în favoarea SC R. SRL care le-a cesionat băncii prin contractul de cesiune 76/2003. Instanța de apel, ca și cea de fond, a reținut că din cuprinsul respectivului contract nu rezultă că SC R. SRL ar fi cesionat băncii și aceste 26 bilete la ordin emise la 22 aprilie 2003, ci alte 98 bilete la ordin emise la 14 aprilie 2003, situație corect reținută în raport de conținutul contractului de cesiune, cât și de notificarea cesiunii debitorului cedat. Noile apărări ale petentei făcute în dovedirea și susținerea calității sale de creditor al SC A. SRL întemeiate pe dispozițiile art. 49 din Legea nr. 58/1934 și ale Nomelor – cadru nr. 6/1994 ale B.N.R., nu au fost primite de instanța de apel.

Critica recurentei privind neinvocarea apărărilor debitoarei până la primul termen de înfățișare, așa cum prevăd cele reglementate la pct. 331 din Normele – cadru nu pot fi primite de curte, întrucât la fond, potrivit art. 373 1 C. proc. civ., așa cum erau în vigoare la data soluționării cererii, debitoarea nici nu a fost citată, cererea fiind înregistrată la 21 aprilie 2004 și soluționată la 23 aprilie 2004, așa încât în cauză nici nu se punea problema decăderii debitorului din dreptul de a formula excepții sau apărări, el nefiind prezent la fond și nici în apel. Ori în atare situație, recurenta nu poate imputa instanței pronunțarea asupra petitului cu care a fost sesizată și analizarea cererii în raport de probele dosarului, fiind în atributul și competența judecătorului investit să aplice corect legea, chiar dacă partea împotriva căreia se formulează cererea nu se prezintă sau nu-și face apărări.

De asemenea, recurenta susține fără temei că instanța de apel a făcut o aplicare și interpretare greșită a dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 58/1934 referitoare la protestul de neplată al biletelor la ordin, deoarece protestul de neplată nu probează decât refuzul de plată din partea obligatului principal și nicidecum posesia legitimă a respectivelor bilete la ordin de către recurentă. Cum respectivele bilete la ordin nu au fost girate în favoarea recurentei, ele neavând completate rubricile respective în cuprinsul biletelor la ordin, astfel cum prevăd cele inserate în pct. 86 din Normele – cadru nr. 6/1994, iar recurenta nu a făcut nici dovada notificării cesiunii celor 26 de bilete la ordin, astfel cum prevăd dispozițiile pct. 83 din aceleași Norme ea nu poate invoca cele stipulate în art. 49 din Legea nr. 58/1934, nedovedindu-și, în speță, calitatea de creditor al SC A SRL.

Existența formulei executorii pe respectivele bilete la ordin nu probează, așa cum susține recurenta, stabilirea irevocabilă a raporturilor cambiale cu debitoarea câtă vreme nu rezultă cine a solicitat și când a solicitat investirea lor, așa încât și sub acest aspect criticile sunt nefondate. În consecință, curtea apreciază recursul ca nefondat, motiv pentru care îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de creditoarea B.C.R. SA, sucursala Județeană Gorj –Târgu Jiu (fostă Agenția Novaci) împotriva sentinței nr. 317 din 16 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2008.