ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 261/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 261/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 23
aprilie 2004, dată în camera de consiliu în dosar nr. 6597/2004 al Judecătoriei
Sectorului I București a fost respinsă cererea creditoarei B.C.R. - Agenția
Novaci, județul Gorj, privind încuviințarea executării silite a debitoarei SC A.
SRL din comuna Urdari, județul Gorj în temeiul celor 26 bilete la ordin, a câte
1.000.000.000 lei fiecare, emise de debitoare la 22 aprilie 2003, prin poprire
în mâinile terțului poprit H.V.B.B. România SA, întrucât nu s-a dovedit cesiunea
lor și girarea în favoarea B.C.R. SA.
Apelul declarat împotriva
acestei încheieri a fost respins prin sentința comercială nr. 317 din 16 iunie
2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
Instanța de apel a reținut
că din contractul de cesiune nr. 76/2003, invocat de creditoare, nu rezultă că
cele 26 bilete la ordin emise la 22 aprilie 2003, fiecare în valoare de
1.000.000.000 ROL ar fi fost cesionate de SC R. SRL debitoarei băncii, SC A.
SRL, acesteia fiindu-i cesionate doar cele emise la 14 aprilie 2003.
De asemenea, protestul de
neplată, invocat de creditoare, s-a apreciat de instanța de apel a nu-i conferi
acesteia dreptul de a porni executarea silită, deoarece prin dresarea
protestului de neplată nu s-a consfințit decât că trasul (B.C.R. Târgu Jiu) a
refuzat plata biletelor la ordin pentru lipsă de disponibil în contul
emitentului acestor bilete.
Nici investirea cu formulă
executorie a biletelor la ordin nu conferă calitatea de cesionar și posesor
legal al cambiei, deoarece în cadrul procedurii de investire competența
instanței este limitată doar la verificarea titlului cu privire la respectarea
cerințelor legale care stabilesc condițiile în care un asemenea titlu poate fi
investit.
Ori câtă vreme apelanta nu a
dovedit calitatea sa de creditor al debitoarei SC A. SRL, nedovedindu-se că
biletele la ordin au fost girate în favoarea sa, biletele la ordin neconținând
semnătura girantului, numele său și ștampila, instanța de apel a apreciat că
instanța de executare i-a respins corect încuviințarea executării silite.
Nemulțumită de această
decizie B.C.R. SA, Agenția Novaci, a declarat recurs solicitând modificarea ei
pentru nelegalitate.
În dezvoltarea criticilor,
întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta
apreciază că decizia recurată este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 49 din
Legea nr. 58/1934 privind cambia și biletul la ordin, modificată prin Legea nr.
83/1994 în sensul că greșit nu a reținut că dreptul de regres al băncii
cesionare a fost conservat, refuzul de plată al biletelor la ordin fiind
constatat prin actul executorului bancar care constituie act autentic.
De asemenea, instanța de
apel greșit a apreciat că investirea cu formulă executorie a respectivelor
bilete la ordin și dresarea protestului nu-i conferă calitatea de creditor al
debitoarei SC A. SRL, iar debitorul cedat era decăzut din dreptul de a mai
formula excepții sau obiecțiuni, nefiind invocate la primul termen de
înfățișare.
În consecință, recurenta
apreciază că raporturile cambiale au fost irevocabil stabilite în faza
investirii cu formulă executorie iar instanțele nu mai aveau căderea a analiza
titlurile executorii decât sub aspectul condițiilor de formă, procedura
încuviințării executării silite fiind o procedură necontencioasă.
La termenul din 31 martie
2005 recurenta a făcut dovada că prin sentința comercială nr. 277 din 14 iulie
2004 a Tribunalului Gorj, secția comercială și de contencios administrativ, s-a
deschis față de intimata debitoare SC A. SRL Urdari procedura prevăzută de Legea
nr. 64/1995 și a solicitat suspendarea judecății, admisă de Curte în temeiul
dispozițiilor art. 42 din Legea nr. 64/1995 (conform numerotării textelor la
acea dată) prin încheierea de la aceeași dată.
Ulterior, cauza a fost
repusă pe rol în vederea verificării menținerii condițiilor ce au condus la
suspendarea judecății, menținându-se măsura dispusă prin încheierea din 14
decembrie 2006.
La 18 iunie 2007 cauza a
fost repusă pe rol iar cursul judecății a fost reluat dovedindu-se de către
B.C.R. SA București că Agenția Novaci a fost desființată iar patrimoniul său și
activitatea au fost preluate de Sucursala Județeană Gorj, depunându-se acte în
susținerea celor afirmate.
De asemenea, Tribunalul Gorj
a înaintat curții copiile hotărârilor judecătorești din care rezultă că la 13
iulie 2005, prin sentința nr. 677 a Tribunalului Gorj (irevocabilă prin
anularea recursului ca netimbrat) s-a deschis procedura falimentului față de SC
A. SRL, că s-a numit lichidator judiciar, iar la cererea acestuia, prin
sentința nr. 133 din 20 februarie 2006 a Tribunalului Gorj, irevocabilă prin
decizia nr. 1102 din 5 septembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, a fost
antrenată răspunderea personală a administratorului social A.C.
Având în vedere că hotărârea
recurată a fost pronunțată la 16 iunie 2004 că recursul de față a fost declarat
la 2 august 2004, Curtea urmează să analizeze criticile invocate, conform
dispozițiilor art. 725 alin. (2) și (3) C. proc. civ., prin prisma căilor de
atac și competenței soluționării lor așa cum ele erau reglementate la acea
dată, știut fiind că dispozițiile codului de procedură civilă au suferit
modificări prin O.U.G. 65/2004, Legea nr. 219/2005 și Legea nr. 459/2006,
ulterior promovării recursului, inclusiv dispozițiile art. 373
1
C.
proc. civ.
Recursul este nefondat
pentru considerentele următoare:
Deși recurenta și-a
întemeiat criticile din recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.
civ., curtea apreciază, în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc.
civ., că ele pot fi încadrate numai în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.
9 C. proc. civ., ele vizând greșita aplicare și interpretare a legii, critica
de nelegalitate reglementată în art. 304 pct. 8 C. proc. civ., neregăsindu-se
în argumentarea recursului.
Din actele dosarului rezultă
că recurenta de față a solicitat executarea prin poprire a 26 bilete la ordin
în valoare totală de 26.000.000.000 ROL emise la 22 aprilie 2004 de SC A. SRL
în favoarea SC R. SRL care le-a cesionat băncii prin contractul de cesiune
76/2003.
Instanța de apel, ca și cea
de fond, a reținut că din cuprinsul respectivului contract nu rezultă că SC R. SRL
ar fi cesionat băncii și aceste 26 bilete la ordin emise la 22 aprilie 2003, ci
alte 98 bilete la ordin emise la 14 aprilie 2003, situație corect reținută în
raport de conținutul contractului de cesiune, cât și de notificarea cesiunii
debitorului cedat.
Noile apărări ale petentei
făcute în dovedirea și susținerea calității sale de creditor al SC A. SRL
întemeiate pe dispozițiile art. 49 din Legea nr. 58/1934 și ale Nomelor – cadru
nr. 6/1994 ale B.N.R., nu au fost primite de instanța de apel.
Critica recurentei privind
neinvocarea apărărilor debitoarei până la primul termen de înfățișare, așa cum
prevăd cele reglementate la pct. 331 din Normele – cadru nu pot fi primite de
curte, întrucât la fond, potrivit art. 373
1
C. proc. civ., așa cum
erau în vigoare la data soluționării cererii, debitoarea nici nu a fost citată,
cererea fiind înregistrată la 21 aprilie 2004 și soluționată la 23 aprilie
2004, așa încât în cauză nici nu se punea problema decăderii debitorului din
dreptul de a formula excepții sau apărări, el nefiind prezent la fond și nici
în apel.
Ori în atare situație,
recurenta nu poate imputa instanței pronunțarea asupra petitului cu care a fost
sesizată și analizarea cererii în raport de probele dosarului, fiind în
atributul și competența judecătorului investit să aplice corect legea, chiar
dacă partea împotriva căreia se formulează cererea nu se prezintă sau nu-și
face apărări.
De asemenea, recurenta susține
fără temei că instanța de apel a făcut o aplicare și interpretare greșită a
dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 58/1934 referitoare la protestul de neplată
al biletelor la ordin, deoarece protestul de neplată nu probează decât refuzul
de plată din partea obligatului principal și nicidecum posesia legitimă a
respectivelor bilete la ordin de către recurentă.
Cum respectivele bilete la
ordin nu au fost girate în favoarea recurentei, ele neavând completate
rubricile respective în cuprinsul biletelor la ordin, astfel cum prevăd cele
inserate în pct. 86 din Normele – cadru nr. 6/1994, iar recurenta nu a făcut
nici dovada notificării cesiunii celor 26 de bilete la ordin, astfel cum prevăd
dispozițiile pct. 83 din aceleași Norme ea nu poate invoca cele stipulate în art.
49 din Legea nr. 58/1934, nedovedindu-și, în speță, calitatea de creditor al SC
A SRL.
Existența formulei
executorii pe respectivele bilete la ordin nu probează, așa cum susține
recurenta, stabilirea irevocabilă a raporturilor cambiale cu debitoarea câtă
vreme nu rezultă cine a solicitat și când a solicitat investirea lor, așa încât
și sub acest aspect criticile sunt nefondate.
În consecință, curtea
apreciază recursul ca nefondat, motiv pentru care îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de creditoarea B.C.R. SA, sucursala Județeană Gorj –Târgu Jiu (fostă Agenția
Novaci) împotriva sentinței nr. 317 din 16 iunie 2004 a Curții de Apel
București, secția a VI-a comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 31 ianuarie 2008.