ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2737/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 1488 din 9 decembrie 2003, Judecătoria sectorului 5 București, a încuviințat executarea silită prin înființarea popririi până la concurența sumei de 5 miliarde lei, plus dobânzile datorate până la data plății, în mâinile terțului poprit B.P. SA, sumă pe care debitorul SC A. SA o datorează creditorului B.C.R., agenția Novaci, în baza biletului la ordin emis la 21 noiembrie 2002 cu scadență la 28 iulie 2003. La pronunțarea acestei hotărâri instanța de fond a reținut că cererea formulată de C.E.B. B.C.R. SA de încuviințare a executării silite este justificată față de prevederile titlului executoriu.

Debitoarea SC A. SA Târgu Jiu a declarat apel împotriva încheierii de mai sus, susținând că prin contractul de cesiune de creanță T.P.S.U.T. Berbești în calitate de cedent s-a obligat să-i cedeze creanța asupra debitorului cedat C.N.L. O. Târgu Jiu, această creanță fiind garantată cu biletul la ordin în litigiu. A susținut de asemenea că neîndeplinirea clauzelor stipulate în contractul de cesiune de creanță, nu o îndreptățea pe societatea cedentă T.P.S.U.T. Berbești să gireze biletul la ordin în favoarea SC D. SRL, care la rândul său l-a scontat la B.C.R., agenția Novaci. Prin decizia comercială nr. 151 din 20 aprilie 2004, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul debitoarei, reținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre corectă.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, debitoarea SC A. SA Târgu Jiu a declarat recurs și a solicitat casarea hotărârii recurate susținând că: - instanța de apel nu a soluționat excepția de necompetență teritorială a instanței de fond privind încuviințarea executării silite. A susținut că încuviințarea executării silite era de competența judecătoriei de la locul de plată al biletului la ordin sau a judecătoriei unde își are sediul cel ce se obligă la plată; - a formulat acțiune în constatarea nulității operațiunilor de girare și scontate a biletelor la ordin scadente la 28 iunie 2003 și 28 iulie 2003 și repunerea părților în situația anterioară acestor operațiuni, iar contractul de scont din 29 noiembrie 2002 a fost încheiat în împrejurarea în care B.C.R., filiala Novaci, se afla în interdicție de acordare de credite.

Recursul debitoarei este nefondat. Excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 5 de a încuviința executarea silită a fost analizată în hotărârea recurată, reținându-se corect că procedura încuviințării executării silite fiind o procedură necontencioasă, în care părțile nu pot pune în discuție interese contradictorii, instanța investită cu atare cerere are obligația de a verifica existența titlului de ordin emis de debitoare la 21 noiembrie 2002, cu scadență la data de 28 iulie 2003 și l-a investit cu formulă executorie. Din prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., rezultă faptul că în speță, atâta vreme cât terțul poprit ales de creditor are sediul în București, sector 5, competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite este Judecătoria sectorului 5, cum corect a fost investită, soluție menținută în apel.

În ce privește a doua critică din recurs, constatarea care se impune este aceea că și pe aspectele respective instanța de apel s-a pronunțat, ocazie cu care corect a reținut că având în vedere natura specială a biletului la ordin ca titlu executoriu și față de dispozițiile art. 399 alin. (3) C. proc. civ., această critică, ce constituie de fapt apărare de fond, nu poate forma obiect de analiză în cadrul căii de atac. Cum recursul debitoarei nu se încadrează în nici una dintre situațiile prevăzute la punctele 1 – 10 al art. 304 C. proc. civ., care să presupună casarea /modificarea hotărârii recurate, cererea de recurs este nefondată se va respinge cu această mențiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de debitoarea SC A. SA Târgu Jiu, împotriva deciziei nr. 151 din 20 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 mai 2005.