ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.03.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1859/2007

HOTĂRÂRE
29.03.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1859/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul Ș.N. a

chemat în judecată M.E.C., solicitând instanței ca în contradictoriu cu acesta

să dispună obligarea la eliberarea unei adeverințe cu salariul avut în perioada

în care a lucrat ca profesor în străinătate, în vederea recalculării

drepturilor de pensie.

În motivarea

acțiunii reclamantul a arătat că prin cererea din 15 septembrie 2005 a solicitat pârâtului să-i elibereze o adeverință cu salariul avut în perioada 1 decembrie 1964

- 1 octombrie 1967, perioadă în care a lucrat ca profesor în Republica Guineea

- Africa și că, deși a făcut toate demersurile în vederea eliberării unei

astfel de adeverințe, pârâtul nu i-a comunicat nici un răspuns.

Curtea de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 647

din 6 iulie 2006 a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând obligarea

pârâtului să-i comunice răspuns la memoriile adresate și înregistrate la 15

septembrie 2005 și 27 decembrie 2005.

Pentru a

pronunța această hotărâre instanța a reținut că pârâtul nu a făcut dovada că ar

fi comunicat reclamantului vreun răspuns la memoriile înregistrate la data de

15 septembrie 2005 și 27 decembrie 2005, deși era obligat să-i răspundă

petentului în termen de 30 de zile.

Împotriva

acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs M.E.C.

Recurentul a

susținut, în esență, că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât între el și

reclamant nu a existat nici un fel de raporturi juridice de muncă pe perioada

cât a fost detașat în interesul învățământului în Republica Guineea - Africa.

A mai susținut

că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect, deoarece reclamantul a

primit răspuns la memoriile înregistrate la M.E.C.

Recursul este

nefondat.

În dreptul

procesual civil, calitatea procesuală este o condiție pe care o persoană

trebuie să o îndeplinească pentru a putea fi parte în proces.

Astfel,

calitatea procesuală pasivă se analizează de regulă, în cerința existenței unei

identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic.

Potrivit

dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul

administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său

ori într-un interes legitim, de către o autoritatea publică, printr-un act

administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, se

poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și

recuperarea pagubei ce i-a fost cauzată.

În speță reclamantul,

fost cadru didactic în Slatina, a fost solicitat și trimis în Republica Guineea

de către M.Î. (actualul M.E.C.) astfel că nu se poate pune în discuție

inexistența raportului juridic avut de acesta cu structurile aflate în

subordinea M.Î. și pe cale de consecință lipsa calității procesuale pasive a M.E.C.

Cât privește

susținerea potrivit căreia M.E.C. ar fi răspuns cererilor reclamantului,

urmează a se constata că răspunsul înregistrat sub nr. 36692/2006 a fost

într-adevăr comunicat reclamantului, însă, după pronunțarea hotărârii atacate,

respectiv la data de 7 august 2006, (așa cum rezultă din data poștei) în

recurs.

La

soluționarea în fond a cauzei însă, pârâtul nu a făcut dovada comunicării

vreunui răspuns către reclamant, privitor la memoriile înregistrate la data de

15 septembrie 2005 și 27 decembrie 2005 astfel că, în mod corect instanța a dispus

admiterea acțiunii, obligându-l să comunice reclamantului răspuns, la memoriile

înregistrate la 15 septembrie 2005 și 27 decembrie 2005.

Examinând și din

oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și

neconstatându-se existenta vreunui motiv de casare, recursul declarat de M.E.C.

va fi respins ca nefondat.

Respinge recursul declarat de M.E.C.,

împotriva sentinței civile nr. 647 din 6 iulie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 martie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-03-29
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1857/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul N.Ș. a chemat în judecată M.A.N., solicitând instanței ca în contradictoriu cu acesta să dispună obligarea pârâtului să-i elibereze adeverințe
ÎCCJ 2007-01-23
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 385/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 7 septembrie 2005, reclamanta S.E. a chemat în judecată M.E.C. solicitând recunoașterea dreptului său constând în stabi
ÎCCJ 2007-05-22
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2602/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 23 mai 2006, reclamantul G.F. a solicitat obligarea M.E.C. la eliberarea adeverinței tip prevăzută la pct. 14 din Norme
ÎCCJ 2009-05-05
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2334/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 29 ianuarie 2007, reclamantul B.G. a chemat în judecată Secretariatul General al Camerei Deputaților, solicitând recunoașter
ÎCCJ 2007-02-14
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 928/2007
cția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a obligat pârâtul să elibereze în favoarea reclamantului adeverință tip prevăzută la pct. 14 din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 36/2003 aprobată prin Legea nr. 595/2003,
Sursă