ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2334/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 29 ianuarie

2007, reclamantul B.G. a chemat în judecată Secretariatul General al Camerei

Deputaților, solicitând recunoașterea dreptului său la eliberarea adeverinței

necesare recalculării pensiei și obligarea acestuia la repararea pagubei

cauzate.

În motivarea acțiunii reclamantul arată

că, prin cererea înregistrată sub nr. 6017 din 19 decembrie 2006 a solicitat

pârâtului eliberarea adeverinței necesare recalculării pensiei, cerere care a

fost precedată de alte două cereri, fără ca acestea să fie soluționate în

termen legal.

Atitudinea pârâtului, susține reclamantul,

i-a cauzat un prejudiciu, întrucât pensia nu i-a fost actualizată de la data de

1 septembrie 2006.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1477 din 30 mai

2007 a respins acțiunea reclamantului, apreciind că nu se poate reține refuzul

de soluționare a cererii, întrucât la data de 31 ianuarie 2007 i s-a eliberat

reclamantului adeverința de la dosar, iar la 15 februarie 2007 adeverința de la

fila 22 din dosar.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs reclamantul B.G., susținând în esență că ambele, adeverințe sunt eronate

și contestate de el, fiind eliberate cu încălcarea termenului de răspuns.

Sub un alt aspect recurentul arată că, în

mod greșit instanța nu a reținut refuzul întocmirii de către pârât a

adeverințelor care a ținut de managementul subiectiv/precar al fostului

secretar general al Camerei Deputaților, G.I.

Recursul este nefondat.

Prin acțiunea sa, recurentul reclamant a

solicitat eliberarea unei adeverințe necesare recalculării pensiei de serviciu,

în conformitate cu prevederile art. 72 alin. (7) din Legea nr. 7/2006 privind

Statutul funcționarului public parlamentar, cu modificările și completările

ulterioare.

Dispozițiile art. 72 alin. (7) din Legea

nr. 7/2006, prevăd că, pensiile pentru limita de vârstă și vechime integrală

ale celor care au ocupat, cel puțin 4 ani, funcții corespunzătoare

funcționarului public parlamentar în structurile de specialitate ale

Parlamentului se recalculează și se actualizează în acord cu dispozițiile alin.

(3) și (5), avându-se în vedere venitul brut lunar al funcționarul public

parlamentar în activitate, corespunzător funcției avute la data pensionării.

Așadar, una din condițiile aplicării

acestui text este legată de existența în structura Camerei Deputaților a

categoriei profesionale a „funcționarului public parlamentar”.

Ori, așa cum corect a reținut instanța de

fond aplicarea prevederilor Legii nr. 7/2006 a necesitat parcurgerea mai mult

etape, printre care și aceea de numire a funcționarilor publici parlamentari,

care a avut loc la data de 10 noiembrie 2006.

Numai după această dată s-a putut

îndeplini cerința prevederilor art. 72 alin. (7) al Legii, respectiv

posibilitatea echivalării funcțiilor avute de pensionari la data pensionării,

cu aceea a unui funcționar public parlamentar în activitate și pe această bază

stabilirea elementelor de recalculare și actualizare a pensiilor.

Totodată, instanța de fond a constatat că

în vederea aplicării unitare a prevederilor Legii au fost elaborate reglementării

comune ale Parlamentului, Consiliului Legislativ și Casa Națională de Pensii,

care au fost definitivate la data de 17 ianuarie 2007.

Așa fiind, nu se poate reține refuzul

nejustificat al pârâtei de a elibera adeverința solicitată și nici întârzierea

în trimiterea răspunsului.

Hotărârea instanței de fond fiind legală

și temeinică, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat B.G. împotriva sentinței civile nr. 1477 din

30 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5

mai 2009.