ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3524/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a VII-a contencios

administrativ și fiscal, la 6 februarie 2007, reclamantul V.N.D. a chemat în

judecată pe șeful Biroului de Relații cu Publicul din cadrul S.R.I. și

funcționarul organului financiar din cadrul S.R.I., solicitând anularea actului

administrativ nr. 77623 din 24 iulie 2006 și recunoașterea dreptului său

constând în eliberarea unei adeverințe care să cuprindă cuantumul soldelor de

1760 lei pe perioada 1 august - 31 octombrie 1963 și a drepturilor bănești

primite periodic între 1 august 1963 și 30 aprilie 1969, potrivit Ordinului 50,

cu obligarea pârâților în solidar la repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat

că, urmare a mai multor petiții adresate, șeful Biroului de Relații cu Publicul

din cadrul S.R.I. a emis adresa nr. 77623 din 24 iulie 2006, prin care a arătat

că nu deține statele de plată din perioada solicitată, situație în care,

potrivit prevederilor legale, la determinarea punctajului mediu anual pentru

calculul pensiei se utilizează salariile minime pe țară, nerăspunzând

solicitării privitoare la Ordinul 50.

A susținut reclamantul că prin actul

administrativ atacat i s-a cauzat o vătămare prin diminuarea punctajului de

pensie care îi este recunoscut de lege, iar refuzul rezolvării cererii este

nejustificat și discreționar.

Prin precizarea cererii, reclamantul a arătat

că înțelege să cheme în judecată pe pârâții T.G. - șeful Biroului de Relații cu

Publicul din cadrul S.R.I. și pe pârâta S.S.

În cauză S.R.I. a formulat cerere de

intervenție în interesul ambilor pârâți.

Prin sentința civilă nr. 3313 din 22 mai 2007

a Tribunalul București, secția a VIII -a conflicte de muncă, asigurări sociale,

contencios, administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței

materiale, excepție invocată de pârâți prin întâmpinare și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția

a VII-a contencios administrativ și fiscal, avându-se în vedere dispozițiile art.

10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 1 din Legea nr. 14/1992. Cauza

a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a contencios

administrativ și fiscal, iar, prin sentința civilă nr. 2933 din 20 noiembrie

2007, cererea formulată de reclamantul V.N.D. a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

a reținut că potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 82/1991, modificată

și republicată, statele de salarii se păstrează în arhiva persoanelor prevăzute

la art. 1 timp de 50 de ani, iar că în conformitate cu dispozițiile art. 45 alin.

(3) din Legea nr. 14/1992, S.R.I. a preluat spre conservare și folosință

fondurile de arhivă ce privesc siguranța națională ale fostelor organe de

informații cu competența pe teritoriul României.

Judecătorul fondului a apreciat că

autoritatea a utilizat în mod corect la determinarea punctajului mediu anual

salariul minim pe țară din anul pensionării reclamantului, avându-se în vedere

prevederile art. 1 din O.G. nr. 33/2002, precum și faptul că în fondul

arhivistic preluat obligatoriu de către autoritatea pârâtă nu sunt menționate

statele de salarii, acestea neregăsindu-se în arhiva instituției.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs

reclamantul care s-a raportat generic la prevederile art. 209-316 C. proc. civ.

și a susținut, în esență, că hotărârea instanței de fond este nelegală și

netemeinică.

Astfel, susține reclamantul, hotărârea

instanței de fond cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii,

iar susținerile sale și probele depuse în cauză au fost înlăturate nemotivat,

instanța de fond însușindu-și punctul de vedere al autorității, deși a

demonstrat logic că, dacă statele de plată din perioada 1 august - 31 octombrie

1963 au existat pentru cei doi colegi menționați în plângerea prealabilă,

acestea trebuie să existe și pentru informațiile cerute el.

Mai susține că instanța a ignorat memoriul nr.

78732 din 25 octombrie 2006 și adresa M.A.I. nr. 548081 din 25 iulie 2005 din

care rezultă că statele de plată au fost preluate de către autoritatea

intervenientă, care refuză nejustificat, prin cei doi salariați chemați în

judecată să-i furnizeze datele necesare calculării pensiei legale.

S.R.I., precum și pârâții T.G. și S.S. au

depus întâmpinări prin care au susținut că soluția instanței de fond este

legală și temeinică, cerând respingerea recursului formulat, în cauză nefiind

vorba de un refuz nejustificat, necomunicarea datelor solicitate fiind urmarea

unei situații obiective: lipsa statelor de plată din perioada 1 august - 1

noiembrie 1963.

Recursul este întemeiat.

Este necontestat că recurentul-reclamant, în

perioada în discuție, a fost ofițer în cadrul Departamentului Securității

Statului, astfel că are dreptul să i se elibereze o adeverință în sensul

solicitărilor sale.

Din adeverința nr. 548081 din 25 iulie 2005

eliberată de fostul Ministru al Administrației și Internelor rezultă că

documentele referitoare la veniturile salariale din perioada 1963 - 1969 sunt

în răspunderea Secretariatului General al S.R.I., Sectorul Arhivă.

Că este așa, rezultă și din susținerea

recurentului-reclamant, necombătută de către autoritatea intervenientă,

potrivit căreia foștii săi colegi S.G. și M.N. au beneficiat de astfel de

adeverințe salariale.

De altfel, chiar autoritatea intervenientă a

comunicat recurentului-reclamant, cu adresa nr. 71563 din 2 februarie 2006, că

organul financiar al instituției îi va trimite răspuns la solicitarea

referitoare la eliberarea unei adeverințe cuprinzând cuantumul soldelor lunare

din perioada 1 august - 31 octombrie 1963.

Astfel fiind, soluția instanței de fond este

nelegală și netemeinică, urmând ca recursul să fie admis, cu consecința casării

sentinței atacate.

Rejudecând cauza, pentru considerentele de

mai sus, acțiunea formulată și precizată va fi admisă iar autoritatea

intervenientă în interesul pârâților și pârâții vor fi obligați să comunice

recurentului-reclamant date din care să rezulte cuantumul veniturilor salariale

pe lună, din perioada 1 august - 31 octombrie 1963.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de V.N.D. împotriva

sentinței civile nr. 2933 din 20 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția

a VII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată iar pe fondul

cauzei, admite acțiunea și obligă pârâții să comunice recurentului-reclamant

datele solicitate cu privire la perioada 1 august - 31 octombrie 1963.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

octombrie 2008.