ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3908/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta P.D. a chemat în judecată

S.R.I., solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună

desființarea ca nelegală a Hotărârii nr. 241321/2007 a C.S.C. precum și a

Hotărârii nr. 38/2007 a C.J.I. și drept consecință, să se constate nulitatea

deciziei de imputare nr. 2469369 din 31 iulie 2007 emisă de comandantul UM 0472

București cu referire la suma de 17.595 lei.

Reclamanta a mai solicitat să se

constate drepturile oferite funcției de instructor specialist principal și să se

dispună restituirea tuturor sumelor reținute în baza deciziei de impunere și

respectiv diminuarea pensiei și a cheltuielilor de judecată.

Precizându-și acțiunea, la data de

12 iunie 2008, reclamanta a solicitat instanței ca în urma judecării cauzei să dispună

suspendarea actului intitulat „Extras din decizia de impunere nr. 2469369 din 31

iulie 2007 emisă de UM 0472 din cadrul S.R.I.”, până la soluționarea cauzei,

anularea actului administrativ intitulat „Extras din decizia de impunere nr. 2469369

din 31 iulie 2007 emis de Comandantul UM 0472 și anularea tuturor actelor

subsecvente actului administrativ principal contestate Extras din decizia de

impunere nr. 2469369 din 31 iulie 2007.

Reclamanta a mai solicitat obligarea

pârâtei să o repună în funcția deținută anterior și să-i acorde drepturile

bănești inițiale.

De asemenea, a cerut obligarea

pârâtei la menținerea deciziei de pensie nr. 88012 din 17 noiembrie 2006 și a

fișei de pensie nr. 2248745 din 31 octombrie 2006, cu toate drepturile bănești

aferente funcției susmenționate precum și obligarea pârâtei să dispună

modificările corespunzătoare în dosarul de personal și în fișa personală, prin

înscrierea în paranteză a sintagmei „șef catedră, în dreptul funcției, conform

fișei de pensie nr. 224878745/31.X.2006, partea I – partea a IV-a, obligarea

pârâtei la plata indemnizației de comandă și restituirea tuturor sumelor

reținute în baza actului administrativ contestat, respectiv, sumele poprite din

pensia diminuată prin retragerea indemnizației de comandă pentru imputarea a

17.595 RON.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că actul administrativ „Extras” din decizia de impunere nr. 2469369 din

31 iulie 2007 este lovit de nulitate absolută, pentru că este nemotivat în

fapt, contrar dispozițiilor art. 25 alin. (5) din O.G. nr. 121/1998 privind

răspunderea materială a militarilor, raportat la art. 35 din Legea nr. 14/1992

privind organizarea și funcționarea S.R.I.

Actul administrativ contestat arată

reclamanta, are în principal, ca bază legală O.G. nr. 121/1998 privind

răspunderea materială a militarilor, dispoziții care nu sunt aplicabile în

cauză, deoarece la data când s-a constatat încasarea pretins nelegală a sumelor

de bani, reclamanta nu mai avea calitatea de militar activ, ci de militar în

rezervă (pensionar).

Prin precizarea de acțiune depusă la

termenul din 12 iunie 2008 reclamanta P.D. a arătat că renunță la judecarea

anumitor petite, precum cele cuprinse la pct. 3 lit. b), c), d), g) și h) și la

pct. 5.

Curtea de Apel Brașov, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 147/ F din 16

noiembrie 2009, a luat act de renunțarea reclamantei la petitele menționate în

precizarea de acțiune depusă la termenul din 12 iunie 2008, a admis în parte acțiunea reclamantei având ca obiect anulare acte administrative și în

consecință a anulat Hotărârea nr. 2481321/2007 emisă de C.S.C. din cadrul

Direcției Financiare UM 0472 București și Hotărârea nr. 38/2007 a C.J.I. UM 0198

București – S.R.I.

De asemenea, a obligat pârâta S.R.I.

– C.J.I. și C.S.C. să soluționeze contestația reclamantei în conformitate cu

prevederile cuprinse în Capitolul 4 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială

a militarilor, respingând restul pretențiilor reclamantei.

Totodată, a respins acțiunea

reclamantei în contradictoriu cu pârâta C.P. a S.R.I. – UM 0198 și a obligat în

solidar pârâții S.R.I. C.J.I. și C.S.C. la plata către reclamantă a sumei de

1045 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că, întrucât din C.S.C. a făcut parte și M.I.E., soția

șefului D.A. a S.R.I. care a formulat actul de sesizare și imputare a sumelor

considerate a fi fost plătite necuvenit, urmează a se relua judecata

administrativă, cu respectarea prevederilor legale în materia obținerii și

recuzării, verificând totodată existența unor eventuale norme speciale privind

gradul militar al membrilor C.J., respectiv a C.S.C.

S-a mai reținut și faptul că

verificarea C.S.C. trebuie să cuprindă și eventualele asimilări a funcției

ocupate de reclamantă, în perioada de referință cu funcții de conducere ori

control, cu scopul de a verifica dacă reclamantei i se cuveneau drepturi

salariale specifice unei funcții de conducere, prin raportare la fișa postului

și atribuțiile exercitate efectiv de reclamantă în această perioadă.

Față de faptul că litigiul a fost

trimis spre rejudecare prealabilă administrativă la C.S.C. instanța a respins

cererile reclamantei privind fondul cauzei.

De asemenea, instanța a respins

acțiunea reclamantei în contradictoriu cu C.P. S.R.I. având în vedere

precizarea de acțiune a reclamantei, în sensul renunțării acesteia la judecarea

mai multor petite, ce vizau măsuri de ordin reparator ce ar fi trebuit luate de

către C.P. a S.R.I. în cazul admiterii acțiunii reclamantei.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs P.D., pentru nelegalitate

și netemeinicie, conform art. 304

1

C. proc. civ., motivele de recurs

fiind întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Se solicită admiterea recursului și

pe fond modificarea în parte a sentinței atacate și în urma rejudecării

admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată.

În recursul declarat se solicită să

se constate că recurentei - reclamante nu-i sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr.

121/1998 privind răspunderea militară a militarilor pe motiv că nu sunt

îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 7 și 12 din O.G. nr. 121/1998

și pe cale de consecință să fie soluționate de către instanța de recurs prin

admiterea recursului capetele de acțiune nesoluționate pe fondul cauzei astfel

cum au fost precizate în acțiune având ca obiect anularea deciziei de imputare nr.

2469369 din 31 iulie 2007, acordare drepturilor bănești solicitate inclusiv

indemnizația de comandă acordate în perioada august 2003 - iulie 2007 și

obligarea la restituirea tuturor sumelor reținute în baza actului administrativ

contestat.

Se arată că soluția dispusă de

instanța de fond, prin trimiterea cauzei pentru soluționarea contestației la

autoritatea administrativă, respectiv reluarea judecății administrative la C.S.C.

nu este legală, Curtea de Apel Brașov deși a administrat probatoriul necesar nu

a soluționat pe fond cererea de chemare în judecată astfel cum a fost

precizată.

La dosar intimata S.R.I. formulat

întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta - reclamantă a depus la

dosar concluzii scrise și practică judiciară.

Analizând recursul declarat, în

raport de motivele de recurs și de dispozițiile art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea îl apreciază ca fondat, pentru următoarele considerente, în cauză

fiind îndeplinite condițiile de casare prevăzute de art. 312 alin. (5) C. proc.

civ.

Prin sentința recurată instanța de

fond a admis în parte acțiunea recurentei și analizând hotărârile administrativ

jurisdicționale emise prin care a fost respinsă contestația recurentei

formulate împotriva deciziei de imputare a dispus să se rejudece contestația

tot de către C.S.C. conform dispozițiilor cap. 4 din O.G. nr. 121/1998 privind

răspunderea materială a nulităților.

S-a respins restul pretențiilor

recurentei.

Această soluție a fost justificată

de instanța de fond prin faptul că a contestat existența unui caz de recuzare

prevăzut de art. 27 C. proc. civ., în ceea ce privește un membru din C.S.C. și

pe cale de consecință nu a fost soluționată cauza pe fond.

În raport de această soluție, Curtea

apreciază că instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului,

soluția fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.

În primul rând instanța de fond a

retrimis contestația recurentei pentru a fi soluționată de aceeași autoritate

administrativă C.S.C. deși avea obligația, în baza plemtitudinii de competență

a soluționa pe fond acțiunea recurentei astfel cum a fost formulată și

precizată la data de 12 iunie 2008.

Constatarea imparțialității unui

membru al C.S.C. nu justifică nesoluționarea contestației de către instanța de

contencios administrativ, legal investită în condițiile în care în cauză nu

erau aplicabile în faza administrativă art. 27 C. proc. civ., iar pe de altă

parte pe fondul contestației au fost administrate probe acte și interogatoriu.

În consecință, soluția recurată este

nelegală și echivalează cu necercetarea fondului contestației, urmează ca în

baza art. 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Curtea să admită recursul pentru

considerentele menționate și să caseze sentința atacată trimițând cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării instanța de

fond urmează a verifica acțiunea precizată sub toate aspectele, inclusiv pe

aspectele menționate în recurs și care au legătură cu fondul cauzei respectiv

aplicabilitatea sau nu a dispozițiilor O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea

militară a militarilor și a verificării și stabilirii condițiilor și

cuantumului prejudiciului menționat în decizia de impunere în raport de

pretențiile concrete ale recurentei privind indemnizația de comandă și alte

drepturi bănești și de pensie care formează obiectul contestației

administrative.

Curtea nu va reține susținerile din

recurs privind pe fond pretențiile recurentei în condițiile în care acestea nu

pot forma obiectul verificărilor în recurs, în condițiile în care aceste cereri

și acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată nu a fost soluționată pe

fond prin sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de P.D. împotriva sentinței civile nr. 147/ F din 16

noiembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 septembrie 2010.