ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3908/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta P.D. a chemat în judecată S.R.I., solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună desființarea ca nelegală a Hotărârii nr. 241321/2007 a C.S.C. precum și a Hotărârii nr. 38/2007 a C.J.I. și drept consecință, să se constate nulitatea deciziei de imputare nr. 2469369 din 31 iulie 2007 emisă de comandantul UM 0472 București cu referire la suma de 17.595 lei. Reclamanta a mai solicitat să se constate drepturile oferite funcției de instructor specialist principal și să se dispună restituirea tuturor sumelor reținute în baza deciziei de impunere și respectiv diminuarea pensiei și a cheltuielilor de judecată.

Precizându-și acțiunea, la data de 12 iunie 2008, reclamanta a solicitat instanței ca în urma judecării cauzei să dispună suspendarea actului intitulat „Extras din decizia de impunere nr. 2469369 din 31 iulie 2007 emisă de UM 0472 din cadrul S.R.I.”, până la soluționarea cauzei, anularea actului administrativ intitulat „Extras din decizia de impunere nr. 2469369 din 31 iulie 2007 emis de Comandantul UM 0472 și anularea tuturor actelor subsecvente actului administrativ principal contestate Extras din decizia de impunere nr. 2469369 din 31 iulie 2007. Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei să o repună în funcția deținută anterior și să-i acorde drepturile bănești inițiale.

De asemenea, a cerut obligarea pârâtei la menținerea deciziei de pensie nr. 88012 din 17 noiembrie 2006 și a fișei de pensie nr. 2248745 din 31 octombrie 2006, cu toate drepturile bănești aferente funcției susmenționate precum și obligarea pârâtei să dispună modificările corespunzătoare în dosarul de personal și în fișa personală, prin înscrierea în paranteză a sintagmei „șef catedră, în dreptul funcției, conform fișei de pensie nr. 224878745/31.X.2006, partea I – partea a IV-a, obligarea pârâtei la plata indemnizației de comandă și restituirea tuturor sumelor reținute în baza actului administrativ contestat, respectiv, sumele poprite din pensia diminuată prin retragerea indemnizației de comandă pentru imputarea a 17.595 RON.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că actul administrativ „Extras” din decizia de impunere nr. 2469369 din 31 iulie 2007 este lovit de nulitate absolută, pentru că este nemotivat în fapt, contrar dispozițiilor art. 25 alin. (5) din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, raportat la art. 35 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea S.R.I. Actul administrativ contestat arată reclamanta, are în principal, ca bază legală O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, dispoziții care nu sunt aplicabile în cauză, deoarece la data când s-a constatat încasarea pretins nelegală a sumelor de bani, reclamanta nu mai avea calitatea de militar activ, ci de militar în rezervă (pensionar).

Prin precizarea de acțiune depusă la termenul din 12 iunie 2008 reclamanta P.D. a arătat că renunță la judecarea anumitor petite, precum cele cuprinse la pct. 3 lit. b), c), d), g) și h) și la pct. 5. Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 147/ F din 16 noiembrie 2009, a luat act de renunțarea reclamantei la petitele menționate în precizarea de acțiune depusă la termenul din 12 iunie 2008, a admis în parte acțiunea reclamantei având ca obiect anulare acte administrative și în consecință a anulat Hotărârea nr. 2481321/2007 emisă de C.S.C. din cadrul Direcției Financiare UM 0472 București și Hotărârea nr. 38/2007 a C.J.I. UM 0198 București – S.R.I.

De asemenea, a obligat pârâta S.R.I. – C.J.I. și C.S.C. să soluționeze contestația reclamantei în conformitate cu prevederile cuprinse în Capitolul 4 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, respingând restul pretențiilor reclamantei. Totodată, a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta C.P. a S.R.I. – UM 0198 și a obligat în solidar pârâții S.R.I. C.J.I. și C.S.C. la plata către reclamantă a sumei de 1045 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, întrucât din C.S.C. a făcut parte și M.I.E., soția șefului D.A. a S.R.I. care a formulat actul de sesizare și imputare a sumelor considerate a fi fost plătite necuvenit, urmează a se relua judecata administrativă, cu respectarea prevederilor legale în materia obținerii și recuzării, verificând totodată existența unor eventuale norme speciale privind gradul militar al membrilor C.J., respectiv a C.S.C.

S-a mai reținut și faptul că verificarea C.S.C. trebuie să cuprindă și eventualele asimilări a funcției ocupate de reclamantă, în perioada de referință cu funcții de conducere ori control, cu scopul de a verifica dacă reclamantei i se cuveneau drepturi salariale specifice unei funcții de conducere, prin raportare la fișa postului și atribuțiile exercitate efectiv de reclamantă în această perioadă. Față de faptul că litigiul a fost trimis spre rejudecare prealabilă administrativă la C.S.C. instanța a respins cererile reclamantei privind fondul cauzei. De asemenea, instanța a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu C.P. S.R.I. având în vedere precizarea de acțiune a reclamantei, în sensul renunțării acesteia la judecarea mai multor petite, ce vizau măsuri de ordin reparator ce ar fi trebuit luate de către C.P.

a S.R.I. în cazul admiterii acțiunii reclamantei. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs P.D., pentru nelegalitate și netemeinicie, conform art. 304 1 C. proc. civ., motivele de recurs fiind întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Se solicită admiterea recursului și pe fond modificarea în parte a sentinței atacate și în urma rejudecării admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată. În recursul declarat se solicită să se constate că recurentei - reclamante nu-i sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea militară a militarilor pe motiv că nu sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 7 și 12 din O.G.

nr. 121/1998 și pe cale de consecință să fie soluționate de către instanța de recurs prin admiterea recursului capetele de acțiune nesoluționate pe fondul cauzei astfel cum au fost precizate în acțiune având ca obiect anularea deciziei de imputare nr. 2469369 din 31 iulie 2007, acordare drepturilor bănești solicitate inclusiv indemnizația de comandă acordate în perioada august 2003 - iulie 2007 și obligarea la restituirea tuturor sumelor reținute în baza actului administrativ contestat. Se arată că soluția dispusă de instanța de fond, prin trimiterea cauzei pentru soluționarea contestației la autoritatea administrativă, respectiv reluarea judecății administrative la C.S.C. nu este legală, Curtea de Apel Brașov deși a administrat probatoriul necesar nu a soluționat pe fond cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată.

La dosar intimata S.R.I. formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recurenta - reclamantă a depus la dosar concluzii scrise și practică judiciară. Analizând recursul declarat, în raport de motivele de recurs și de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Curtea îl apreciază ca fondat, pentru următoarele considerente, în cauză fiind îndeplinite condițiile de casare prevăzute de art. 312 alin. (5) C. proc. civ. Prin sentința recurată instanța de fond a admis în parte acțiunea recurentei și analizând hotărârile administrativ jurisdicționale emise prin care a fost respinsă contestația recurentei formulate împotriva deciziei de imputare a dispus să se rejudece contestația tot de către C.S.C.

conform dispozițiilor cap. 4 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a nulităților. S-a respins restul pretențiilor recurentei. Această soluție a fost justificată de instanța de fond prin faptul că a contestat existența unui caz de recuzare prevăzut de art. 27 C. proc. civ., în ceea ce privește un membru din C.S.C. și pe cale de consecință nu a fost soluționată cauza pe fond. În raport de această soluție, Curtea apreciază că instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, soluția fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive. În primul rând instanța de fond a retrimis contestația recurentei pentru a fi soluționată de aceeași autoritate administrativă C.S.C.

deși avea obligația, în baza plemtitudinii de competență a soluționa pe fond acțiunea recurentei astfel cum a fost formulată și precizată la data de 12 iunie 2008. Constatarea imparțialității unui membru al C.S.C. nu justifică nesoluționarea contestației de către instanța de contencios administrativ, legal investită în condițiile în care în cauză nu erau aplicabile în faza administrativă art. 27 C. proc. civ., iar pe de altă parte pe fondul contestației au fost administrate probe acte și interogatoriu. În consecință, soluția recurată este nelegală și echivalează cu necercetarea fondului contestației, urmează ca în baza art. 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Curtea să admită recursul pentru considerentele menționate și să caseze sentința atacată trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării instanța de fond urmează a verifica acțiunea precizată sub toate aspectele, inclusiv pe aspectele menționate în recurs și care au legătură cu fondul cauzei respectiv aplicabilitatea sau nu a dispozițiilor O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea militară a militarilor și a verificării și stabilirii condițiilor și cuantumului prejudiciului menționat în decizia de impunere în raport de pretențiile concrete ale recurentei privind indemnizația de comandă și alte drepturi bănești și de pensie care formează obiectul contestației administrative. Curtea nu va reține susținerile din recurs privind pe fond pretențiile recurentei în condițiile în care acestea nu pot forma obiectul verificărilor în recurs, în condițiile în care aceste cereri și acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată nu a fost soluționată pe fond prin sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.D. împotriva sentinței civile nr. 147/ F din 16 noiembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2010.