ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1857/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Reclamantul N.Ș. a chemat în

judecată M.A.N., solicitând instanței ca în contradictoriu cu acesta să dispună

obligarea pârâtului să-i elibereze adeverințe doveditoare ale salariilor

obținute în perioada în care a fost militar activ. Totodată a solicitat și

obligarea pârâtului la daune morale în cuantum de 3.000 RON și la cheltuieli de

judecată.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că a fost militar activ și că la calcularea pensiei pentru

limită de vârstă nu au fost avute în vedere veniturile obținute în perioadele

octombrie 1958 - mai 1960 și iunie 1961 - februarie 1964, întrucât pârâtul prin

unitățile sale specializate nu i-a emis adeverințele solicitate sau i-a trimis

adeverințe incomplete.

Curtea de Apel Galați, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 118 din 11 octombrie 2006 a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, dispunând obligarea pârâtului să-i elibereze

adeverința de venituri pentru perioadele octombrie 1958 - mai 1960 și iunie

1961 - februarie 1964, cât a fost cadru militar activ.

Totodată a dispus respingerea

capătului de cerere privitor la obligarea pârâtului la plata daunelor morale.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut că, deși procurarea de înscrisuri în sistemul M.A.N.

este mai dificilă datorită deținerii acestora în diverse fonduri arhivistice,

aceasta nu are totuși caracter insurmontabil autoritatea pârâtă fiind obligată

că-i remită reclamantului informațiile utile recalculării pensiei.

Cât privește plata daunelor

morale s-a reținut că reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului moral

încercat prin nefurnizarea adeverințelor solicitate.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs M.A.N.

Recurentul a susținut că

hotărârea atacată este nelegală, deoarece a fost dată cu încălcarea și

aplicarea greșită a legii și s-a acordat mai mult decât s-a cerut.

Astfel, instanța de fond a

obligat pârâtul să elibereze adeverințe de venit și pentru perioada

noiembrie-decembrie 1958, deși prin cererea de chemare în judecată nu s-a

menționat această perioadă.

Soluția instanței de fond este

nelegală, întrucât chiar obligarea pârâtului să elibereze o adeverință cu date

pe care nu le-a identificat în arhive, este contrară legii. Pe de altă parte,

lipsa acestor date nu privează reclamantul de dreptul la recalcularea pensiei,

aceasta putându-se efectua în ipoteza lipsei dovezilor privind nivelul

veniturilor, pe baza salariului minim pe țară, brut sau net, după caz (art. 15 alin.

(2) din anexa 1 a H.G. nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de

evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public și art. 7 din

Instrucțiunile privind reglementarea eliberării de adeverințe).

Recursul este fondat, urmând a

fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

În fapt, reclamantul a chemat în

judecată M.A.N. pentru eliberarea unei adeverințe de venituri salariale și

sporurile prevăzute de lege pentru perioada cât a fost ofițer activ, respectiv

perioada octombrie 1958, ianuarie 1959-mai 1960 și iunie 1961-februarie 1964,

necesară în vederea recalculării pensiilor în sistemul public provenite din

fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, în condițiile prevăzute de

O.U.G. nr. 4/1995 privind recalcularea pensiilor din sistemul public.

Prin sentința civilă nr. 118 din

11 octombrie 2006 M.A.N. a fost obligat să-i elibereze reclamantului adeverințe

de venituri pentru perioadele octombrie 1958 - mai 1960 și iunie 1961 - februarie

1964.

Având în vedere că instanța de

fond a obligat pârâtul să elibereze adeverință și pentru perioada

noiembrie-decembrie 1958, deși acesta nu solicitase acest lucru, recursul va fi

admis și modificată sentința atacată în sensul înlăturării obligației de

eliberare a adeverinței pentru lunile noiembrie și decembrie 1958.

Celelalte dispoziții ale

sentinței vor fi menținute.

Astfel, instanța de fond retine

în mod corect că reclamantul a făcut dovada existenței dreptului de recalculare

a pensiei și a interesului de a-i fi înmânate documentele ce trebuie să se afle

în deținerea pârâtei. Chiar dacă descoperirea înscrisurilor aflate în diverse

fonduri arhivistice presupune un volum mare de muncă pârâtul este obligat să-i

pună la dispoziție reclamantului actele necesare recalculării pensiei.

Faptul că în recurs se face

vorbire de existența adeverinței din 5 mai 2005 și a adeverinței din 17 iunie

2005, privind veniturile realizate de reclamant în luna noiembrie 1958

respectiv iulie 1965, conduce la concluzia existenței documentelor chiar dacă

procurarea lor este mai anevoioasă astfel că, nu se poate susține că

recalcularea pensiei reclamantului ar trebui realizată la „salariile minime pe

țară, brute sau nete, după caz".

Cât privește obligarea

intimatului-pârât la plata daunelor morale, corect a reținut instanța de fond

că atâta vreme cât reclamantul nu a făcut dovada acestora, iar refuzul

furnizării adeverințelor nu s-a datorat unui abuz al pârâtului, ci

dificultăților manifestate în sistemul arhivistic al M.A.N., acest capăt de

cerere nu poate fi admis.

În consecință, recursul fiind

întemeiat conform celor expuse, va fi admis, se va modifica sentința atacată în

sensul înlăturării obligației eliberării adeverințelor pentru lunile noiembrie

și decembrie 1958 și se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.A.N., împotriva

sentinței civile nr. 118 din 11 octombrie 2006 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul înlăturării

obligației de eliberare a adeverinței pentru lunile noiembrie și decembrie

1958.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2007.