ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1857/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul N.Ș. a chemat în judecată M.A.N., solicitând instanței ca în contradictoriu cu acesta să dispună obligarea pârâtului să-i elibereze adeverințe doveditoare ale salariilor obținute în perioada în care a fost militar activ. Totodată a solicitat și obligarea pârâtului la daune morale în cuantum de 3.000 RON și la cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost militar activ și că la calcularea pensiei pentru limită de vârstă nu au fost avute în vedere veniturile obținute în perioadele octombrie 1958 - mai 1960 și iunie 1961 - februarie 1964, întrucât pârâtul prin unitățile sale specializate nu i-a emis adeverințele solicitate sau i-a trimis adeverințe incomplete.

Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 118 din 11 octombrie 2006 a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, dispunând obligarea pârâtului să-i elibereze adeverința de venituri pentru perioadele octombrie 1958 - mai 1960 și iunie 1961 - februarie 1964, cât a fost cadru militar activ. Totodată a dispus respingerea capătului de cerere privitor la obligarea pârâtului la plata daunelor morale. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, deși procurarea de înscrisuri în sistemul M.A.N. este mai dificilă datorită deținerii acestora în diverse fonduri arhivistice, aceasta nu are totuși caracter insurmontabil autoritatea pârâtă fiind obligată că-i remită reclamantului informațiile utile recalculării pensiei.

Cât privește plata daunelor morale s-a reținut că reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului moral încercat prin nefurnizarea adeverințelor solicitate. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs M.A.N. Recurentul a susținut că hotărârea atacată este nelegală, deoarece a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și s-a acordat mai mult decât s-a cerut. Astfel, instanța de fond a obligat pârâtul să elibereze adeverințe de venit și pentru perioada noiembrie-decembrie 1958, deși prin cererea de chemare în judecată nu s-a menționat această perioadă. Soluția instanței de fond este nelegală, întrucât chiar obligarea pârâtului să elibereze o adeverință cu date pe care nu le-a identificat în arhive, este contrară legii.

Pe de altă parte, lipsa acestor date nu privează reclamantul de dreptul la recalcularea pensiei, aceasta putându-se efectua în ipoteza lipsei dovezilor privind nivelul veniturilor, pe baza salariului minim pe țară, brut sau net, după caz (art. 15 alin. (2) din anexa 1 a H.G. nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public și art. 7 din Instrucțiunile privind reglementarea eliberării de adeverințe). Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: În fapt, reclamantul a chemat în judecată M.A.N.

pentru eliberarea unei adeverințe de venituri salariale și sporurile prevăzute de lege pentru perioada cât a fost ofițer activ, respectiv perioada octombrie 1958, ianuarie 1959-mai 1960 și iunie 1961-februarie 1964, necesară în vederea recalculării pensiilor în sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, în condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 4/1995 privind recalcularea pensiilor din sistemul public. Prin sentința civilă nr. 118 din 11 octombrie 2006 M.A.N.

a fost obligat să-i elibereze reclamantului adeverințe de venituri pentru perioadele octombrie 1958 - mai 1960 și iunie 1961 - februarie 1964. Având în vedere că instanța de fond a obligat pârâtul să elibereze adeverință și pentru perioada noiembrie-decembrie 1958, deși acesta nu solicitase acest lucru, recursul va fi admis și modificată sentința atacată în sensul înlăturării obligației de eliberare a adeverinței pentru lunile noiembrie și decembrie 1958. Celelalte dispoziții ale sentinței vor fi menținute. Astfel, instanța de fond retine în mod corect că reclamantul a făcut dovada existenței dreptului de recalculare a pensiei și a interesului de a-i fi înmânate documentele ce trebuie să se afle în deținerea pârâtei.

Chiar dacă descoperirea înscrisurilor aflate în diverse fonduri arhivistice presupune un volum mare de muncă pârâtul este obligat să-i pună la dispoziție reclamantului actele necesare recalculării pensiei.

Faptul că în recurs se face vorbire de existența adeverinței din 5 mai 2005 și a adeverinței din 17 iunie 2005, privind veniturile realizate de reclamant în luna noiembrie 1958 respectiv iulie 1965, conduce la concluzia existenței documentelor chiar dacă procurarea lor este mai anevoioasă astfel că, nu se poate susține că recalcularea pensiei reclamantului ar trebui realizată la „salariile minime pe țară, brute sau nete, după caz". Cât privește obligarea intimatului-pârât la plata daunelor morale, corect a reținut instanța de fond că atâta vreme cât reclamantul nu a făcut dovada acestora, iar refuzul furnizării adeverințelor nu s-a datorat unui abuz al pârâtului, ci dificultăților manifestate în sistemul arhivistic al M.A.N., acest capăt de cerere nu poate fi admis.

În consecință, recursul fiind întemeiat conform celor expuse, va fi admis, se va modifica sentința atacată în sensul înlăturării obligației eliberării adeverințelor pentru lunile noiembrie și decembrie 1958 și se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.A.N., împotriva sentinței civile nr. 118 din 11 octombrie 2006 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul înlăturării obligației de eliberare a adeverinței pentru lunile noiembrie și decembrie 1958. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2007.