ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1296/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 10 aprilie 2008, R.D. a solicitat ca în contradictoriu cu M.A.N., Guvernul României și C.N.C.D. să se constate refuzul acestor autorități publice de a soluționa cererea sa și respectiv, de a-și exercita atribuțiile conferite de O.G. nr. 137/2000. De asemenea, a cerut să se constate discriminarea la care este supus de prevederile Legii nr. 164/2001, ca fost pilot militar și instructor de zbor, prin neaplicarea de către pârâtul Ministerul Apărării Naționale a prevederilor art. 48 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 479/2003 și a celor cuprinse în Legea nr. 90/2007, „discriminare rezultată comparativ cu beneficiarii legilor speciale privind pe magistrați și personalul aeronautic civil, navigant profesionist din aviația civilă română”.

În sfârșit, reclamantul a cerut obligarea aceluiași pârât să-l despăgubească cu suma de 152.000 lei, echivalentă sumei rezultate din neaplicarea Legii nr. 479/2003 și să-i plătească daune morale pentru stresul cauzat în cei 6 ani de procese cu M.A.N., declanșate pentru recunoașterea dreptului său la pensie militară. Prin sentința nr. 59 din 27 mai 2008, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca efect al constatării că în cauză operează excepția de autoritate de lucru judecat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în alte două dosare au fost soluționate anterior, acțiuni identice ale reclamantului R.D. având aceleași părți și obiect, adică cererea de recalculare a pensiei sale militare.

Că, prin sentința nr. 90 din 31 august 2007, Curtea de Apel Galați, Secția de contencios administrativ și fiscal a mai respins o acțiune identică și tot ca urmare a constatării existenței autorității de lucru de judecat, împrejurare confirmată de reclamant la termenul din 27 mai 2008. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul R.D. Recurentul a susținut că instanța de fond nu a fost alcătuită cu respectarea normelor legale în vigoare la data judecății și prin hotărârea pronunțată a depășit atribuțiile puterii judecătorești. Pe de altă parte, interpretând în mod greșit actul juridic dedus judecății, curtea de apel a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

În sfârșit, recurentul a arătat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și în opinia lui, acțiunea trebuia admisă astfel cum a fost formulată. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată prin Legea nr. 262/2007 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ – fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Completul de judecată este format din 2 judecători. Textul legal mai sus enunțat a fost modificat însă, ulterior prin Legea nr. 97/2008, care nu a mai prevăzut alcătuirea completului de judecată cu 2 judecători. Prin urmare, la data de 27 mai 2008 când Curtea de Apel Galați, Secția de contencios administrativ și fiscal a pronunțat sentința nr. 59 în litigiul de față, completul de judecată a fost format dintr-un singur judecător, conform art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în versiunea actualizată. În conformitate cu dispozițiile acestui articol, cauzele date, potrivit legii, în competența de primă instanță a judecătoriei, tribunalului și curții de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel.

Contrar susținerilor din recurs, curtea de apel s-a pronunțat asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamant, în limitele competenței atribuită de lege și a admis în mod justificat excepția de autoritate a lucrului judecat, din moment ce prin hotărâri judecătorești anterioare, devenite irevocabile, acțiuni având același obiect și formulate în contradictoriu cu aceleași autorități publice, au fost respinse de către Curtea de Apel Galați prin Decizia nr. 201 din 14 martie 2007 și respectiv, prin sentința nr. 90 din 31 august 2007 (filele nr. 47-53 ale dosarului curții de apel). Rezolvarea dată excepției invocate în cauză de pârâtul Ministerul Apărării Naționale a făcut de prisos cercetarea în fond a pricinii, conform art. 137 C. proc.

civ. Este semnificativă de altfel, precizarea făcută de R.D. la termenul din 27 mai 2008, potrivit căreia, introducerea noii acțiuni vizând tot recalcularea pensiei sale militare a fost determinată de răspunsul primit din partea C.N.C.D. Având în vedere aceste considerente și inexistența în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se dispune respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul R.D. împotriva sentinței nr. 59 din 27 mai 2008 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 martie 2009.