ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3461/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3461/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Sesizarea instanței de fond

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal la 10 decembrie 2009, reclamanta V.M. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, A.N.R.P. și

Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea pârâților la plata

primei tranșe de 250.000 RON din suma de 500.000 RON stabilită prin decizia nr.

1859 din 1 noiembrie 2007 emisă în baza Legii 247/2005, sumă actualizată în

raport de indicele de inflație, începând cu 1 noiembrie 2008.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că urmare a dispoziției din 8 noiembrie 2006 a Primarului Municipiului

București, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis prin decizia

nr. 1859 din 01 noiembrie 2007, în favoarea reclamantei, titlul de despăgubire pentru

suma de 559.605,43 RON.

În vederea efectuării

plății reclamanta a deschis un cont corect la Banca T., ulterior solicitând în numeroase

rânduri îndeplinirea obligației prevăzută de art. 3 lit. h) Capitolul I din Titlul

VII al Legii 247/2005 de către pârâți.

A mai arătat reclamanta

că potrivit dispozițiilor legale amintite, pârâților le revenea obligația de a plăti

prima tranșă din suma acordată prin titlul de despăgubire în termen de un an de

la emiterea titlului de despăgubire, astfel încât prin trecerea acestui termen pârâtele

se află de drept în întârziere.

Prin întâmpinări Statul

Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Ministerul Finanțelor

Publice au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția inadmisibilității

acțiunii, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate.

La termenul de judecată

de la 18 mai 2010 reclamanta și-a restrâns acțiunea arătând că înțelege să renunțe

la judecata în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, astfel încât instanța, luând act de cererea

de renunțare la judecată formulată de către reclamantă față de acești pârâți, nu

a mai analizat excepțiile invocate.

La termenul de judecată

de la 1 iunie 2010 s-a dispus introducerea în cauză a Direcției pentru Acordarea

Despăgubirilor în Numerar, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii

de la acel termen.

fond

Prin sentința nr. 3842

din 12 octombrie 2010 Curtea de Apel București a luat act de cererea reclamantei

de renunțare la judecarea cauzei în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice

și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a admis acțiunea formulată

de reclamanta V.M., în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P. și Direcția Pentru Acordarea

Despăgubirilor în Numerar și a obligat pârâtele să achite reclamantei prima tranșă

de 250.000 RON din suma totală de 500.000 RON stabilită prin Decizia nr. 1859 din

1 noiembrie 2007, actualizată în raport cu indicele de inflație începând cu 1

noiembrie 2008 la data plății efective.

Pentru a pronunța această

hotărâre Curtea a reținut în esență următoarele:

În prezenta cauză reclamanta

a solicitat obligarea pârâtelor A.N.R.P. și a Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor

în Numerar la plata despăgubirilor stabilite prin decizia nr. 1859 din 1 noiembrie

2007 în cuantum total de 559.605,43 RON, respectiv plata primei tranșe din această

sumă actualizată în raport cu indicele de inflație.

Potrivit dispozițiilor

art. 18 alin. (1) din Titlul VII al Legii 247/2005, după emiterea titlurilor de

despăgubire aferente, A.N.R.P. va emite pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor

îndreptățite, un titlu de conversie sau un titlu de plată. Titlul de conversie va

fi înaintat Depozitarului Central în termen de 30 de zile calendaristice calculate

de la data emiterii, în vederea conversiei în acțiuni, iar titlurile de plată vor

fi remise Direcției pentru acordarea Despăgubirilor în Numerar în vederea efectuării

operațiunilor de plată.

Potrivit art. 18

1

alin. (2) din Titlul VII al Legii 247/2005, dacă titlul de despăgubire individual

este emis pentru o sumă de maxim 500.000 RON, titularul acestuia are posibilitatea

să solicite fie realizarea conversiei acesteia în acțiuni emise de Fondul P., fie

acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acțiuni, parte în numerar.

Dispozițiile art. 14

1

alin. (3) prevăd ca atribuție principală a Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor

în Numerar acordarea de despăgubiri persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis

titluri de plată, în limita unei sume de maxim 500.000 RON, cu respectarea termenelor

și a limitărilor prevăzute la art. 3 lit. h), stabilind totodată modalitatea de

plată a sumelor înscrise în titlurile de plată, respectiv într-o singură tranșă

în cazul despăgubirilor în numerar de maxim 250.000 RON și în două tranșe pe o perioadă

de doi ani în cazul despăgubirilor în numerar în cuantum de peste 250.000 RON.

Curtea a apreciat că apărarea

pârâtelor în sensul că dosarul de opțiune al reclamantei înregistrat în baza de

date va fi analizat în situația în care A.N.R.P. - Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor

în Numerar va dispune de lichidități financiare și cea referitoare la incidența

în cauză a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2010, potrivit cărora

pe o perioadă de doi ani de la data intrării în vigoare a acesteia se suspendă emiterea

titlurilor de plată este neîntemeiată, pe de o parte, întrucât titlul de plată al

reclamantei era eliberat la data intrării în vigoare a acestor dispoziții legale,

iar pe de altă parte având în vedere dispozițiile art. 18

2

alin. (1)

lit. a) din H.G. nr. 128/2008 care impun doar plata despăgubirilor bănești în numerar

în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare, nu și emiterea

titlului de plată care se face imediat după depunerea cererii de opțiuni.

Împotriva sentinței pronunțată

de Curtea de Apel București, a declarat recurs A.N.R.P., solicitând ca în temeiul

art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. să fie casată sentința ca

fiind lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.

Se arată, în motivele

de recurs, că emiterea titlurilor de plată și plata despăgubirilor se va face în

ordinea înregistrării cererilor de opțiune, în termen de 15 zile de la data existenței

disponibilităților bănești în contul A.N.R.P., în conformitate cu art. 18

2

lit. a) din Titlul VII și art. 18

2

pct. 1 din H.G.nr. 128/2008.

Cererea reclamantei este

înregistrată sub nr. 04679 din 17 iunie 2008, iar plata a fost efectuată în limita

disponibilităților bănești până la cererea de opțiune înregistrată sub nr. 03967

din 29 aprilie 2008.

În ceea ce privește termenul

de 15 zile pentru emiterea titlului de plată, recurenta arată că emiterea titlului

de plată se face în ordinea cererilor de opțiune în termen de 15 zile de la data

existenței disponibilităților financiar și s-a stabilit și un criteriu obiectiv

- cel al ordinii cronologice în care au fost înregistrate opțiunile asigurându-se

egalitatea de tratament a persoanelor aflate în aceeași situație.

Chiar jurisprudența CEDO

a statuat că trebuie să existe un just echilibru între exigențele intereselor generale

ale comunității și imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului.

Tocmai având în vedere

impactul semnificativ asupra bugetului de stat s-a adoptat O.U.G. nr. 62/2010 care

a suspendat emiterea titlurilor de plată pe o perioadă de 2 ani.

Referitor la actualizarea

sumei în raport cu indicele de inflație începând 1 noiembrie 2008 se invocă faptul

că actele normative nu prevăd actualizarea sumelor de bani stabilite prin de decizii

emise de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

S-a solicitat admiterea

recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

recurs

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și

Justiție va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:

Reclamanta a solicitat

instanței de fond obligarea A.N.R.P.- Direcția pentru Plata Despăgubirilor în Numerar

la plata primei tranșe de 250.000 RON din suma de 500.000 RON stabilită prin decizia

nr. 1859 din 1 noiembrie 2007 emisă în baza Legii nr. 247/2005.

Prin decizia nr. 1859

din 1 noiembrie 2007 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

i-au fost acordate reclamantei V.M. despăgubiri în sumă de 559.605,43 RON.

Pentru că era depășită

suma de 500.000 RON a formulat cerere de opțiune înregistrată la A.N.R.P. din 17

iunie 2008 și a optat pentru titluri de plată de 500.000 RON și titluri de conversie

pentru 59.605,43 RON.

Instanța de fond a respins

apărările recurentei-pârâte referitoare la incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 62/2010

deoarece titlul de plată al reclamantei ar fi fost eliberat la data intrării în

vigoare a acestor dispoziții legale, însă din probele aflate la dosar nu rezultă

că s-ar fi emis titlu de plată în favoarea reclamantei pentru suma de 250.000 RON,

la plata căreia a fost obligată recurenta-pârâtă prin sentința recurată în prezenta

cauză.

În cadrul procedurii prevăzute

de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu trebuie confundat titlu de despăgubire cu

titlu de plată.

Titlul de despăgubire

este emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în baza deciziilor/dispozițiilor

unităților deținătoare și în urma evaluării, potrivit art. 16 alin. (7) din Titlul

VII al Legii nr. 247/2005 sau art. 16 alin. (8) din același act normativ.

Potrivit art. 18

1

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, titlurile de despăgubire pot fi valorificate

de deținătorii lor în funcție de valoarea despăgubirilor.

Dacă titlul de despăgubire

este emis pentru o sumă maximă de 500.000 RON se poate solicita, potrivit art. 18

1

alin. (2), fie realizarea conversiei despăgubirilor în acțiuni emise de Fondul P.,

fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acțiuni, parte în numerar.

Dacă titlu de despăgubiri

este emis pentru o sumă mai mare de 500.000 RON, potrivit art. 18

1

alin. (3), persoana beneficiară poate opta între:

- primirea de acțiuni

la Fondul „P.” sau

- emiterea titlurilor

de plată, în condițiile art. 14

1

și, până la concurența despăgubirilor

totale acordate, acțiuni emise de Fondul P..

Reclamantei i-a fost emis

titlu de despăgubire (decizia nr. 1859 din 1 noiembrie 2007 emisă de Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor), pentru suma de 559.605,43 RON, a formulat cererea

de opțiune, prin care a solicitat plata în numerar a sumei de 500.000 RON și pentru

diferența de 59.605,43 RON a solicitat conversia în acțiuni la Fondul P..

A fost emis și titlul

de conversie (decizia nr. 416 din 20 iunie 2008 emisă de A.N.R.P.), dar nu i-a fost

emis titlu de plată pentru prima tranșă de 250.000 RON.

Potrivit art. 18

2

lit. c) din Titlu VII al Legii nr. 247/2005, dacă se optează pentru acțiuni emise

de Fondul P. și primirea de despăgubiri în numerar, se eliberează un titlu de plată

pentru suma solicitată de persoana despăgubită și un titlu de conversie, pentru

diferența dintre valoarea înscrisă în titlu de despăgubire și titlu de plată.

Titlu de plată se va emite

în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților bănești,

potrivit art. 18

1

alin. (1) lit. a) din Titlul VII, iar titlurile de

plată se emit și în ordinea înregistrării cererilor de opțiune a persoanelor îndreptățite

a primi despăgubiri, în conformitate cu pct. 18

2

.4 din Normele metodologice

aprobate prin H.G. nr. 128/2008.

Însă, în speță, reclamanta

a solicitat obligarea la plata primei tranșe dar nu a solicitat și obligarea la

emiterea titlului de plată, în lipsa acestuia nu se poate achita suma de 250.000

RON aferentă primei tranșe.

De fapt, prin O.U.G. nr.

62/2010 s-a dispus suspendarea emiterii titlurilor de plată pe o durată de 2 ani,

or, în cauză, cum reclamantei nu i-a fost emis un asemenea titlu până la adoptarea

actului normativ, susținerile instanței de fond sunt greșite.

Soluția instanței de fond

a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., pentru că nu se poate solicita plata sumei de 250.000 RON

înainte de emiterea titlului de plată pentru această sumă, astfel că cererea reclamantei

este prematur formulată.

De aceea, în baza

art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul,

va fi modificată sentința atacată în sensul respingerii cererii reclamantei ca prematur

formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de A.N.R.P. împotriva sentinței nr. 3842 din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge

acțiunea ca prematur formulată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 iunie

2011.