ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 639/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 867 din 18 septembrie 2008 a Plenului C.S.M. a fost respinsă cererea formulată de procurorii N.M., H.C., N.I., B.I., C.C.M., T.V., C.M., F.G. și M.C., prin care au solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru a pronunța această hotărâre, Plenul C.S.M. a reținut în esență că din interpretarea dispozițiilor Legii nr. 303/2004 rezultă că, în cazul judecătorilor și procurorilor, cariera profesională evoluează prin promovare în gradul profesional imediat următor numai în urma susținerii și promovării, în condițiile legii, a concursului de promovare în funcții de execuție.

S-a mai reținut că potrivit art. 65 alin. (6) din Legea privind statutul judecătorilor și procurorilor, judecătorul sau procurorul eliberat din funcție din motive neimputabile își păstrează gradul profesional dobândit în ierarhia instanțelor sau a parchetelor și că în temeiul art. 83 alin. (3) din același act normativ reîncadrarea în funcția de judecător, procuror, magistrat asistent se face fără concurs și cu avizul C.S.M. la instanțele sau, după caz, la parchetele de pe lângă acestea în cadrul cărora au funcționat până la data pensionării. A concluzionat că exceptând aceste situații de recunoaștere a gradului profesional anterior dobândit, gradul profesional corespunzător tribunalului, curții de apel, respectiv al parchetelor de pe lângă acestea sau Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se dobândește numai în urma promovării examenului sau concursului prevăzut de art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs procurorii N.M., H.C., N.I., B.I., C.C.M., T.V., C.M., F.G. și M.C., solicitând admiterea acestuia, anularea hotărârii recurate și obligarea intimatului să le recunoască gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea recursului, recurenții au arătat că prin Hotărârea nr. 867 din 18 septembrie 2008 a Plenului C.S.M. li s-a creat o discriminare în raport cu ceilalți procurori din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T., care au obținut gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca urmare a numirii în structurile specializate ale Ministerului Public prin hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate de instanța supremă.

Au mai învederat că activitatea lor profesională desfășurată în faza cercetării judecătorești este identică cu cea desfășurată în faza urmăririi penale de către procurorii de la D.I.I.C.O.T., și deci ar fi ilogic să nu li se recunoască și recurenților gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Recurenții au apreciat că tratamentul salarial diferențiat al procurorilor în favoarea magistraților de la structurile specializate comparativ cu cel al procurorilor judiciari nu se justifică, atâta vreme cât nu există diferențe sub aspectul competitivității activității desfășurate. Prin întâmpinare depusă la dosar, intimatul a susținut că recursul este neîntemeiat, întrucât recurenții, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nu au fost numiți sau promovați anterior în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori în structurile D.N.A.

sau D.I.I.C.O.T. A mai arătat că potrivit art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004 promovarea procurorilor se face numai prin concurs sau examen, în condițiile legii și că nici unul din recurenți nu a susținut una din aceste probe. De asemenea, intimatul a considerat că recunoașterea unui grad profesional dobândit anterior are loc, potrivit legii, fie prin păstrarea gradului dobândit în ierarhia instanțelor sau parchetelor în cazul eliberării din funcție din motive neimputabile, fie prin reîncadrarea în funcție după pensionare. În finalul întâmpinării intimatul a subliniat că hotărârile judecătorești irevocabile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție nu pot fi invocate în cauză, întrucât aceste hotărâri privesc pe procurorii numiți în cadrul structurilor speciale ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, recurenții aflându-se într-o cu totul altă situație.

Examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și a apărărilor intimatului și ținând cont de înscrisurile depuse la dosar și de normele aplicabile în materia supusă analizei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed. Recurenții îndeplinesc funcții de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, nefiind numiți sau promovați anterior în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori în structurile specializate ale D.N.A. ori D.I.I.C.O.T. Discriminarea pe care o invocă recurenții în raport cu procurorii din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T. cărora li s-a recunoscut, prin hotărâri judecătorești gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu poate fi reținută, cele două situații nefiind identice.

Este adevărat că nici procurorii de la structurile specializate ale Ministerului Public nu au susținut concursul ori examenul prevăzut de art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004, dar aceștia, desfășurându-și activitatea, ca urmare a numirii în interiorul structurilor respective, beneficiază de procedura specială de numire sau de promovare într-o funcție de execuție, procedură derogatorie de la cea de drept comun. De altfel, C.S.M. a definit în mod cuprinzător noțiunea de grad profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale care reglementează cariera magistraților”.

(Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007). Oricare din modalitățile de dobândire a gradului profesional menționate, alături de cele de drept comun, concursul sau examenul, implică o selecție riguroasă a candidaților prin prisma unor condiții și calități profesionale specifice. În acest context susținerile recurenților relative la identitatea activității lor cu cea a procurorilor de la structurile specializate ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori invocarea tratamentului lor salarial diferențiat față de cel al acestor categorii, nu sunt de natură să înfrângă realitatea că recurenții nu au parcurs nici una din modalitățile de dobândire a gradului profesional ierarhic superior prezentat anterior.

Cât privește excepția invocată de intimat privind inadmisibilitatea recursului declarat de recurentul B.I., suspendat din funcție întrucât împotriva sa s-ar fi pus în mișcare acțiunea penală, Înalta Curte constată că aceasta nu îmbracă natura juridică a unei veritabile excepții procesuale, fiind o apărare de fond. În atare condiție, se apreciază că soluția de respingere a recursului tuturor recurenților ce urmează a fi pronunțată în cauză, răspunde pe deplin și excepției invocate de către intimat, în sensul că hotărârea de față nu produce efecte juridice nici în ceea ce-l privește pe recurentul B.I., căruia nu i se recunoaște gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât nu îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 317/2004.

Față de cele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a 2-a urmează să respingă recursul declarat de recurenți ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenții N.M., H.C., N.I., B.I., C.C.M., T.V., C.M., F.G. și M.C. împotriva Hotărârii nr. 867 din 18 septembrie 2008 a Plenului C.S.M., ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2009.