ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 783/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului constată că:

Prin acțiunea înregistrată la data de 26 august 2005,

reclamantul B.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.A.N. (în prezent M.A.)

și C.M.Z.I., să se constate refuzul nejustificat al autorităților pârâte de a-i

soluționa cererea de recunoaștere a calității de veteran de război.

În motivarea cererii sale,

reclamantul a arătat că este îndreptățit, conform dispozițiilor art. 1 lit. a)

și b), art. 2 lit. b) și art. 4 lit. a) din Legea nr. 44/1994, la stabilirea

calității de veteran de război, întrucât, în iarna anului 1943-1944 a fost chemat la C.C.P.P. al comunei Broscăuți, județul Botoșani și, însoțit de jandarmi a fost

dus la examenele medicale în vederea trimiterii pe front, iar la 15 martie 1944 a fost urcat în tren și trimis la București, unde a fost încadrat în unități logistice,

acționând pentru dezamorsarea proiectilelor, săpare de tranșee, transport de

materiale și muniție pentru armată și că în localitatea Mărășești a fost luat

prizonier în armata rusă și obligat să transporte muniții de pe un tren pe

altul.

Tribunalul Iași, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 544/ E din 21 octombrie 2005, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Iași, secția de

contencios administrativ, reținând incidența prevederilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Judecând în fond pricina în

primă Instanță, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și

fiscal, prin sentința nr. 36/ CA din 13 martie 2006, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.M.Z.I., a admis acțiunea, a

obligat pe pârâți să soluționeze, prin hotărâre, contestația formulată de

reclamant împotriva deciziei Comisiei de reconstituire de pe lângă U.M.

București, prin care i s-a respins cererea de recunoaștere a calității de

veteran de război și a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 4,15

RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.

Instanța a reținut că

soluția pronunțată se impune, întrucât, deși reclamantul a formulat, la data de

26 iunie 2004, contestație împotriva deciziei Comisiei de reconstituire de pe

lângă U.M. București, M.A.N. nu a soluționat-o deși avea această obligație

legală, încălcând astfel dreptul reclamantului la petiție și dreptul său de

acces la justiție. Trimiterea cererilor reclamantului de la o unitate militară

la alta, fără a se indica structura organizatorică, competentă să soluționeze

și fără a se rezolva cererile petentului, îngrădește dreptul acesteia de a se

adresa Instanței judecătorești pentru a obține controlul de legalitate a

actului care finalizează procedura administrativă prealabilă.

Împotriva sentinței sus

menționate a formulat recurs în termen legal M.A.N., prin care s-a solicitat

admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare, cu motivarea că Instanța de Fond a soluționat pricina fără a intra

în cercetarea fondului.

S-a învederat, de către

recurent, din perspectiva art. 304 pct. 6 C. proc. civ., că prin hotărârea atacată s-a acordat ceea ce nu s-a cerut, în sensul că deși reclamantul a

solicitat prin acțiunea să se constate calitatea sa de veteran de război prin

sentința atacată pârâții au fost obligați să soluționeze contestația formulată

împotriva deciziei comisiei de reconstituire de pe lângă U.M. București prin

care s-a respins cererea reclamantului de recunoaștere a calității de veteran

de război, deși un asemenea petit nu a fost formulat.

S-a mai arătat de către

recurent că sentința Instanței de Fond este lipsită de temei legal și a fost

dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât reclamantul trebuia

să cunoască procedura de rezolvare a cererii sale, normele legale care

reprezintă temeiul de drept al cererilor sale, structurile abilitate să rezolve

cererea sa și să formuleze acțiunea judecătorească numai la epuizarea

procedurii prealabile.

Recursul este nefondat.

Obiectul acțiunii

reclamantului, conform cererii inițiale și a precizării formulate ulterior, l-a

constituit constatarea refuzului pârâților de stabilire a calității

reclamantului de veteran de război și constatarea acestei calități prin

hotărârea judecătorească ce se va pronunța însă la termenul de judecată din

data de 6 martie 2006, cu acordul implicit al pârâților care au fost

reprezentați, reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată în

sensul obligării pârâților la emiterea unei hotărâri cu privire la contestația

formulată de acesta împotriva deciziei de respingere a cererii de recunoaștere

a calității de veteran de război și la plata cheltuielilor de judecată.

Prima Instanță, în aceste condiții,

nu a depășit limitele investirii sale și nu a încălcat principiul

disponibilității procesuale, astfel că nu este incident motivul de modificare a

hotărârii atacate cu recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Cât privește motivul de

recurs prevăzut de art. 304

1

pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurent, se reține că și acesta este neîntemeiat, întrucât hotărârea

atacată are fundament juridic și a fost dată cu aplicarea și interpretarea

corectă a legii.

Într-adevăr, potrivit

dispozițiilor art. 5 alin. (4) din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de

război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, în

cazurile în care, din diferite motive, cei îndreptățiți la stabilirea calității

de veteran de război nu posedă livret militar ori nu li se poate elibera dovada

necesară datorită inexistenței sau distrugerii arhivelor, confirmată în scris,

calitatea de veteran de război se va determina de către comisiile de

reconstituire, cu martori, în condițiile prevăzute de lege și de metodologia

stabilită, în acest scop, de M.A.N., în concret de Ordinul nr. 6 din 17

februarie 1994 pentru aprobarea Normelor metodologice privind reconstituirea

activității în cadrele militare permanente și în îndeplinirea obligațiilor

militare.

Competența soluționării

contestațiilor formulate de cei îndreptățiți împotriva propunerilor din

procesul verbal al comisiei de reconstituire aparține, potrivit dispozițiilor

din normele metodologice menționate, Comisiei superioare din cadrul M.A.N. care

are obligația analizării legalității și temeiniciei procesului verbal atacat și

de a hotărî asupra admiterii sau respingerii contestației.

Contestațiile împotriva modului

de stabilire a calității de veteran de război, adică împotriva deciziei emise

de Comisia superioară din cadrul M.A.N., se soluționează, conform dispozițiilor

art. 20 din Legea nr. 44/1994 coroborat cu cele ale art. 29 din Legea nr.

554/2004, potrivit legii contenciosului administrativ.

În cauză, procedura

administrativă prealabilă sesizării Instanței de contencios administrativ nu a

fost epuizată, M.A.N. nesoluționând în mod nejustificat contestația formulată

de reclamant împotriva deciziei comisiei de reconstituire de pe lângă U.M.

București.

În aceste condiții,

constatând că s-a încălcat dreptul la petiție prevăzut de art. 51 din

Constituția României și că reclamantul a fost vătămat în dreptul său de a i se

soluționa contestația formulată împotriva modului de stabilire a calității de

veteran de război, în mod corect prima Instanță a admis acțiunea în contencios

administrativ, astfel cum a fost modificată, și a obligat pârâții să

soluționeze contestația formulată de reclamant împotriva deciziei comisiei de

reconstituire de pe lângă U.M. București prin care i s-a respins cererea de

recunoaștere a calității de veteran de război.

Așa fiind, apreciind că

hotărârea atacată este legală și temeinică, urmează a se dispune, în temeiul

prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a

recursului declarat de M.A.N. împotriva sentinței nr. 36/ CA din 13 martie 2006 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul M.A. împotriva sentinței civile nr. 36/ CA din 13 martie 2006 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2007.