ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 783/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată că: Prin acțiunea înregistrată la data de 26 august 2005, reclamantul B.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.A.N. (în prezent M.A.) și C.M.Z.I., să se constate refuzul nejustificat al autorităților pârâte de a-i soluționa cererea de recunoaștere a calității de veteran de război. În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că este îndreptățit, conform dispozițiilor art. 1 lit. a) și b), art. 2 lit. b) și art. 4 lit. a) din Legea nr. 44/1994, la stabilirea calității de veteran de război, întrucât, în iarna anului 1943-1944 a fost chemat la C.C.P.P.

al comunei Broscăuți, județul Botoșani și, însoțit de jandarmi a fost dus la examenele medicale în vederea trimiterii pe front, iar la 15 martie 1944 a fost urcat în tren și trimis la București, unde a fost încadrat în unități logistice, acționând pentru dezamorsarea proiectilelor, săpare de tranșee, transport de materiale și muniție pentru armată și că în localitatea Mărășești a fost luat prizonier în armata rusă și obligat să transporte muniții de pe un tren pe altul. Tribunalul Iași, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 544/ E din 21 octombrie 2005, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ, reținând incidența prevederilor art. 3 pct. 1 C. proc.

civ. Judecând în fond pricina în primă Instanță, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 36/ CA din 13 martie 2006, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.M.Z.I., a admis acțiunea, a obligat pe pârâți să soluționeze, prin hotărâre, contestația formulată de reclamant împotriva deciziei Comisiei de reconstituire de pe lângă U.M. București, prin care i s-a respins cererea de recunoaștere a calității de veteran de război și a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 4,15 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru. Instanța a reținut că soluția pronunțată se impune, întrucât, deși reclamantul a formulat, la data de 26 iunie 2004, contestație împotriva deciziei Comisiei de reconstituire de pe lângă U.M.

București, M.A.N. nu a soluționat-o deși avea această obligație legală, încălcând astfel dreptul reclamantului la petiție și dreptul său de acces la justiție. Trimiterea cererilor reclamantului de la o unitate militară la alta, fără a se indica structura organizatorică, competentă să soluționeze și fără a se rezolva cererile petentului, îngrădește dreptul acesteia de a se adresa Instanței judecătorești pentru a obține controlul de legalitate a actului care finalizează procedura administrativă prealabilă. Împotriva sentinței sus menționate a formulat recurs în termen legal M.A.N., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu motivarea că Instanța de Fond a soluționat pricina fără a intra în cercetarea fondului.

S-a învederat, de către recurent, din perspectiva art. 304 pct. 6 C. proc. civ., că prin hotărârea atacată s-a acordat ceea ce nu s-a cerut, în sensul că deși reclamantul a solicitat prin acțiunea să se constate calitatea sa de veteran de război prin sentința atacată pârâții au fost obligați să soluționeze contestația formulată împotriva deciziei comisiei de reconstituire de pe lângă U.M. București prin care s-a respins cererea reclamantului de recunoaștere a calității de veteran de război, deși un asemenea petit nu a fost formulat. S-a mai arătat de către recurent că sentința Instanței de Fond este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât reclamantul trebuia să cunoască procedura de rezolvare a cererii sale, normele legale care reprezintă temeiul de drept al cererilor sale, structurile abilitate să rezolve cererea sa și să formuleze acțiunea judecătorească numai la epuizarea procedurii prealabile.

Recursul este nefondat. Obiectul acțiunii reclamantului, conform cererii inițiale și a precizării formulate ulterior, l-a constituit constatarea refuzului pârâților de stabilire a calității reclamantului de veteran de război și constatarea acestei calități prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța însă la termenul de judecată din data de 6 martie 2006, cu acordul implicit al pârâților care au fost reprezentați, reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată în sensul obligării pârâților la emiterea unei hotărâri cu privire la contestația formulată de acesta împotriva deciziei de respingere a cererii de recunoaștere a calității de veteran de război și la plata cheltuielilor de judecată.

Prima Instanță, în aceste condiții, nu a depășit limitele investirii sale și nu a încălcat principiul disponibilității procesuale, astfel că nu este incident motivul de modificare a hotărârii atacate cu recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. Cât privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 1 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurent, se reține că și acesta este neîntemeiat, întrucât hotărârea atacată are fundament juridic și a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (4) din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, în cazurile în care, din diferite motive, cei îndreptățiți la stabilirea calității de veteran de război nu posedă livret militar ori nu li se poate elibera dovada necesară datorită inexistenței sau distrugerii arhivelor, confirmată în scris, calitatea de veteran de război se va determina de către comisiile de reconstituire, cu martori, în condițiile prevăzute de lege și de metodologia stabilită, în acest scop, de M.A.N., în concret de Ordinul nr. 6 din 17 februarie 1994 pentru aprobarea Normelor metodologice privind reconstituirea activității în cadrele militare permanente și în îndeplinirea obligațiilor militare.

Competența soluționării contestațiilor formulate de cei îndreptățiți împotriva propunerilor din procesul verbal al comisiei de reconstituire aparține, potrivit dispozițiilor din normele metodologice menționate, Comisiei superioare din cadrul M.A.N. care are obligația analizării legalității și temeiniciei procesului verbal atacat și de a hotărî asupra admiterii sau respingerii contestației. Contestațiile împotriva modului de stabilire a calității de veteran de război, adică împotriva deciziei emise de Comisia superioară din cadrul M.A.N., se soluționează, conform dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 44/1994 coroborat cu cele ale art. 29 din Legea nr. 554/2004, potrivit legii contenciosului administrativ.

În cauză, procedura administrativă prealabilă sesizării Instanței de contencios administrativ nu a fost epuizată, M.A.N. nesoluționând în mod nejustificat contestația formulată de reclamant împotriva deciziei comisiei de reconstituire de pe lângă U.M. București. În aceste condiții, constatând că s-a încălcat dreptul la petiție prevăzut de art. 51 din Constituția României și că reclamantul a fost vătămat în dreptul său de a i se soluționa contestația formulată împotriva modului de stabilire a calității de veteran de război, în mod corect prima Instanță a admis acțiunea în contencios administrativ, astfel cum a fost modificată, și a obligat pârâții să soluționeze contestația formulată de reclamant împotriva deciziei comisiei de reconstituire de pe lângă U.M.

București prin care i s-a respins cererea de recunoaștere a calității de veteran de război. Așa fiind, apreciind că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmează a se dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de M.A.N. împotriva sentinței nr. 36/ CA din 13 martie 2006 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul M.A. împotriva sentinței civile nr. 36/ CA din 13 martie 2006 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2007.