ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3398/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin notificarea nr. 649 din 19

iulie 2001 adresată Primăriei Municipiului Craiova, petenta B.E. a solicitat

restituirea în natură a suprafeței de 2431 mp situată în Craiova, teren deținut

de Liceul „Matei Basarab”, pe care l-a moștenit de la părinții săi, fiind

expropriat prin decizia nr. 839/1964 în mod abuziv, fără despăgubire.

Prin dispoziția nr. 8105 din 20

aprilie 2006 emisă de Primăria Municipiului Craiova s-a propus acordarea

despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 către persoana

îndreptățită B.E., pentru imobilul, imposibil de restituit în natură, situat în

Craiova.

Prin cererea înregistrată la data de

18 mai 2006 la Tribunalul Dolj, ulterior precizată, reclamanta B.E., în

contradictoriu cu pârâții: Primarul Municipiului Craiova; Prefectura județului

Dolj; Inspectoratul Școlar Dolj, ca reprezentant al Liceului „Matei Basarab” și

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea

ce se va pronunța, să se dispună anularea dispoziției nr. 8105 din 20 aprilie

2006 emisă de primul pârât și restituirea în natură a suprafeței de teren de

2431 mp.

Ulterior, reclamanta și-a precizat

acțiunea, solicitând restituirea suprafeței de 168 mp conform raportului de

expertiză.

Fiind astfel investit, Tribunalul

Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 279 din 6 martie 2007, astfel cum a fost

îndreptată prin încheierea din 23 martie 2007 (fila 142 dosar fond), a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice și a respins acțiunea formulată de reclamantă împotriva

acestui pârât.

A admis acțiunea formulată de

reclamantă împotriva celorlalți pârâți: Primarul Municipiului Craiova;

Prefectura județului Dolj și Inspectoratul Școlar Dolj pentru Liceul „Matei

Basarab” și în consecință:

A anulat în parte Dispoziția nr.

8105 din 20 aprilie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova.

A dispus restituirea în natură către

reclamantă a suprafeței de 168 mp situată în Craiova, județul Dolj, formată din

patrulaterul 7-1-2-10, conform schiței anexe din raportul de expertiză întocmit

de expert ing. D.D., având ca vecinătăți: la Vest – restul proprietății

reclamantei pe o lungime de 13, 85 + 5,9 m; la Est – Grupul Școlar „Matei

Basarab”; la Sud – Grupul Școlar „Matei Basarab” pe o distanță de 9,35 m curte;

la Nord – teren sport (curte), Grup Școlar „Matei Basarab”.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, în esență, că din suprafața de teren expropriată (2431 mp),

suprafața de 2073 mp se află în incinta Grupului Școlar „Matei Basarab” și pe

care se află amenajată o bază sportivă.

Din această suprafață, 119 mp teren

nu este asfaltată și destinată activităților sportive, fiind acoperită cu iarbă

și se învecinează pe partea de vest cu restul terenului proprietatea

reclamantei, care nu a făcut obiectul exproprierii, iar această suprafață poate

fi restituită în natură.

S-a mai reținut, de asemenea, că

această suprafață de teren nu este necesară și afectată exclusiv și nemijlocit

activității de învățământ, în sensul art. 16 din Legea nr. 10/2001 pentru a

stabili în sarcina proprietarului obligația de a-i menține afectațiunea pe o

perioadă de până la 3 ani.

Soluția instanței de fond a fost

confirmată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, care, prin decizia nr. 783

din 24 martie 2007, a respins apelul formulat de pârâtul Primarul Municipiului

Craiova ca nefondat.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

pârâtul Primarul Municipiului Craiova a declarat recurs, invocând prevederile

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

pârâtul-recurent a invocat tardivitatea formulării contestației, raportat la

faptul că a mai fost emisă o dispoziție nr. 1507 din 20 februarie 2002 și care

nu a fost contestată de reclamantă, așa încât, aceasta nu mai poate solicita

restituirea în natură, a terenului.

Pe fondul cauzei, pârâtul susține că

procesul-verbal privind starea de fapt a imobilului a fost semnat fără

obiecțiuni de către reclamantă și care, coroborat cu concluziile raportului de

expertiză, fac dovada că scopul exproprierii s-a realizat, întreaga suprafață

de teren fiind necesară și afectată activității de învățământ. Susține, așadar,

că atât instanța de fond cât și instanța de apel au ignorat prevederile art. 11

pct. 4 din Legea nr. 10/2001 republicată, precum și ale art. 10 alin. (2) din

aceeași lege.

Ulterior exproprierii, pe terenul în

discuție a fost edificată construcția afectată exclusiv activității de

învățământ, fiind necesar nemijlocit activității de învățământ.

Conform art. 10 din Legea nr.

10/2001, republicată, terenurile rămase aparent libere (după edificarea de noi

construcții) se restituie în natură, cu condiția ca acestea să nu fie necesare

exploatării în bune condițiuni a construcțiilor deja edificate și să nu fie

afectate de servituțile legale.

În speță, terenul este ocupat de

utilități publice și este util construcțiilor din zonă, face parte integrantă

din ansamblul de amenajare avut în vedere la data exproprierii și preluării,

fiind incidente dispozițiile art. 11 pct. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată și

nu dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 cum în mod greșit a reținut

instanța.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Referitor la excepția de tardivitate

a contestației invocată în primul motiv de recurs, aceasta nu poate fi primită.

Este de menționat că obiectul

prezentei cauze îl constituie anularea Dispoziției nr. 8105 din 20 aprilie 2006

emisă de primarul Municipiului Craiova și restituirea în natură a terenului în

suprafață de 2431 mp, cu precizarea ulterioară că suprafața a cărei restituire

în natură se solicită este de 168 mp.

Prin articolul 11 alin. (1) din

Titlul I al Legii nr. 247/2005, lege de imediată aplicare, se prevede că:

„Deciziile sau dispozițiile ori, după caz, ordinele conducătorilor

autorităților administrației publice centrale având ca obiect acordarea de

măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, emise până la intrarea în vigoare a prezentei legi

și nevalorificate, pot fi atacate la secția civilă a tribunalului în a cărei

circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare, în termen de 12

luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi”.

În speță, este incidentă această

ipoteză întrucât dispoziția nr. 1507 din 20 februarie 2002 nu a fost

valorificată.

Această dispoziție a fost emisă de

pârât avându-se în vedere dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 în forma

redactată la acea dată, care nu permitea restituirea în natură a imobilelor

ocupate de unități de învățământ.

În speță, nu s-a făcut dovada că

această dispoziție a fost comunicată reclamantei pentru a putea fi contestată.

Prin Legea nr. 247/2005 privind

reforma în domeniul proprietății și justiției care a intrat în vigoare la 22

iulie 2005, dispozițiile art. 16 au fost modificate și completate, astfel că și

imobilele având destinațiile arătate în anexa 2 lit. a) (inclusiv unități de

învățământ din sistemul de stat), se restituie foștilor proprietari, cu

obligația de a le menține afectațiunea pe o perioadă de până la 5 ani.

Avându-se în vedere tocmai acestei

modificări ale Legii nr. 10/2001, reclamanta a formulat cerere de restituire în

natură a suprafeței de teren, dispozițiile art. 16 așa cum au fost modificate

fiind de imediată aplicare.

Drept urmare, cum cererea de

restituire în natură a fost formulată de reclamantă în condițiile art. 16 din

Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005 și a fost soluționată

prin dispoziția nr. 8105 din 20 aprilie 2006, contestată în prezenta cauză, se

constată că în mod just atât instanța de fond cât și instanța de apel au

reținut că acțiunea a fost formulată în termen.

Nefondată este și cea de-a doua

critică privind aprecierea instanței referitoare la posibilitatea restituirii

în natură.

Articolul 1 din Legea nr. 10/2001

consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate de stat în mod

abuziv, prevederile art. 10-11 din lege definind noțiunea de „parte de teren ca

rămasă liberă”.

Raportat la situația de fapt

concretizată prin raportul de expertiză efectuat în cauză, în mod just ambele

instanțe au apreciat că suprafața de teren în discuție este liberă, nefiind

afectată de construcții, de servituți legale, amenajări de utilitate publică și

nu afectează activitatea de învățământ.

Ca atare, în raport de

considerentele expuse, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat și va

fi respins în consecință, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

În conformitate cu prevederile art.

274 alin. (1) C. proc. civ. recurentul-pârât va fi obligat la 1500 lei cheltuieli

de judecată către intimata-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâtul

Primarul Municipiului Craiova împotriva deciziei nr. 783 din 24 septembrie 2007

a Curții de

Apel Craiova, secția civilă.

Obligă pe recurentul-pârât la 1.500 lei

cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă B.E..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 mai 2008.