ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 581/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal (urmare declinării competenței de către Tribunalul Botoșani, prin sentința nr. 301 din 23 mai 2005), reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Botoșani, anularea Hotărârii nr. 1637 din 25 februarie 2005 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care hotărârea contestată, acte de stare civilă și declarația comună autentificată a unor martori, arătând că a fost deportat în Transnistria, în perioada cuprinsă între septembrie 1942 și septembrie 1945. Prin sentința nr. 284 din 7 septembrie 2005, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și cererea de intervenție în interesul reclamantului și a anulat hotărârea emisă de pârâtă, stabilind că reclamantul are calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada septembrie 1942 - septembrie 1944. Recursul declarat de pârâta C.J.P.

Botoșani, împotriva acestei sentințe a fost admis de înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal care, prin decizia nr. 365 din 2 februarie 2006, a casat hotărârea atacată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în vederea suplimentării probatoriului. Rejudecând cauza după casare, Curtea de Apel Suceava, secția c omercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 138 din 24 mai 2006, a admis acțiunea formulată de reclamant și cererea de intervenție în interesul acesteia, formulată de P.R.S.D.R., și anulând hotărârea emisă de pârâtă, a stabilit că reclamantul are calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada septembrie 1942 - septembrie 1944. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile celor doi martori audiați nemijlocit de instanță, M.M.

și D.E., ambii beneficiari ai prevederilor Legii nr. 189/2000, reclamantul a făcut dovada că împreună cu familia sa a fost deportat, din motive etnice, în Transnistria, în perioada susmenționată. Și împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta C.J.P. Botoșani, arătând că în mod greșit instanța a reținut calitatea de deportat a reclamantului și a acordat acestuia drepturile compensatorii prevăzute de lege, în condițiile în care susținerile reclamantului nu au fost dovedite cu acte oficiale iar persoanele care au dat declarații în susținerea acțiunii nu au făcut dovada că ele însele au calitatea de beneficiar al prevederilor O. G. nr. 105/1999. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ. , Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. În conformitate cu art. 1 lit. a) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate. De asemenea, potrivit art. 6 1 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente și, în lipsa acestor acte, prin declarație cu martori.

Ori, din declarațiile martorilor M.M. și D.E., ambii audiați nemijlocit de instanța de fond și beneficiari, ei înșiși, ai prevederilor O.G. nr. 105/1999, rezultă într-adevăr că reclamantul a fost deportat, împreună cu familia sa, din motive etnice și rasiale, în Transnistria, în perioada pentru care i-au fost acordate drepturile. În cauză, dovada deportării reclamantului s-a făcut, așadar, conform legii, instanța de fond în mod corect admițând acțiunea și stabilind că reclamantul are calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada septembrie 1942 - septembrie 1944. Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Botoșani, împotriva sentinței nr. 138 din 24 mai 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2007.