ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 581/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal (urmare declinării competenței de către Tribunalul Botoșani, prin

sentința nr. 301 din 23 mai 2005), reclamantul B.M. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta C.J.P. Botoșani, anularea Hotărârii nr. 1637 din 25

februarie 2005 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În susținerea

acțiunii, reclamantul a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care

hotărârea contestată, acte de stare civilă și

declarația

comună autentificată a unor martori, arătând că a fost deportat în

Transnistria, în perioada cuprinsă între septembrie 1942 și septembrie

1945.

Prin sentința nr. 284

din 7 septembrie 2005, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal a admis acțiunea și cererea de intervenție în interesul reclamantului

și a anulat hotărârea emisă de pârâtă, stabilind că reclamantul are calitatea

de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada septembrie

1942 - septembrie 1944.

Recursul

declarat de pârâta C.J.P. Botoșani, împotriva acestei sentințe a fost admis de

înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal

care, prin decizia nr. 365 din 2 februarie 2006, a casat hotărârea atacată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în

vederea suplimentării probatoriului.

Rejudecând

cauza după casare, Curtea de Apel Suceava, secția c

omercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 138 din

24 mai 2006, a admis acțiunea formulată de reclamant și cererea de

intervenție în interesul acesteia, formulată de P.R.S.D.R., și anulând

hotărârea emisă de pârâtă, a stabilit că reclamantul are calitatea de

beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada

septembrie 1942 - septembrie 1944.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin

probatoriul administrat în cauză, respectiv

declarațiile celor doi martori audiați nemijlocit de instanță, M.M. și D.E.,

ambii beneficiari ai prevederilor Legii nr. 189/2000, reclamantul a făcut

dovada că împreună cu familia sa a fost deportat, din motive etnice, în

Transnistria, în perioada susmenționată.

Și

împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală,

a declarat recurs pârâta

C.J.P. Botoșani, arătând că în

mod

greșit instanța a reținut calitatea de deportat a reclamantului și a

acordat acestuia drepturile compensatorii

prevăzute de lege, în condițiile

în care susținerile reclamantului nu au

fost dovedite cu acte oficiale iar persoanele care au dat declarații în

susținerea acțiunii nu au făcut

dovada că

ele însele au calitatea de beneficiar al prevederilor O.

G. nr. 105/1999.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ.

,

Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se

va arăta în

continuare.

În conformitate cu art.

1 lit. a) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, de

prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 la 6 martie

1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost deportată în

ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate.

De asemenea, potrivit art. 6

1

din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui

act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile

prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de

organele competente și, în lipsa acestor acte, prin declarație cu martori.

Ori, din declarațiile

martorilor M.M. și D.E., ambii audiați nemijlocit de instanța de fond și

beneficiari, ei înșiși, ai prevederilor O.G. nr. 105/1999, rezultă într-adevăr

că reclamantul a fost deportat, împreună cu familia sa, din motive etnice și

rasiale, în Transnistria, în perioada pentru care i-au fost acordate

drepturile.

În cauză, dovada

deportării reclamantului s-a făcut, așadar, conform legii, instanța de fond în

mod corect admițând acțiunea și stabilind că reclamantul are calitatea de

beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada

septembrie 1942 - septembrie 1944.

Pentru considerentele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată,

ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de C.J.P. Botoșani, împotriva sentinței nr. 138 din 24 mai 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31

ianuarie 2007.