ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3662/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal

(urmare a declinării competenței de către Tribunalul Botoșani, prin sentința

nr. 283 din 23 mai 2005), reclamanta C.V. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, anularea hotărârii nr. 1633 din 25

februarie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În susținerea acțiunii, reclamanta a

depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care hotărârea contestată, acte de

stare civilă și declarația comună autentificată a unor martori, arătând că a

fost deportată în Transnistria, în perioada cuprinsă între primăvara anului

1942 și toamna anului 1944, din motive etnice și rasiale.

Prin sentința civilă nr. 274

din 7 septembrie 2005, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea și cererea de intervenție în

interesul reclamantei și a anulat hotărârea emisă de pârâtă, obligând-o să-i

recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr.

189/2000, pentru perioada aprilie 1943 - 1 septembrie 1944, cu acordarea

drepturilor compensatorii legale corespunzătoare.

Recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Botoșani împotriva acestei sentințe a fost admis de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, care, prin decizia nr. 279 din 26 ianuarie 2006, a casat hotărârea

atacată, dispunând trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de fond, în

vederea suplimentării probatoriului, prin exercitarea rolului activ al

judecătorilor, conform art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Rejudecând cauza după casare, Curtea

de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 131 din 24 mai 2006, a admis acțiunea formulată de

reclamantă și cererea de intervenție în interesul acesteia, formulată de

Partida Romilor Social Democrată din România, și anulând hotărârea emisă de pârâtă,

a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a

prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada aprilie 1943 - septembrie

1944.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că, prin probatoriul administrat în cauză,

respectiv declarațiile celor doi martori audiați nemijlocit de instanță, M.M.

și D.E., ambii beneficiari ai prevederilor Legii nr. 189/2000, reclamanta a

făcut dovada că, împreună cu familia sa, a fost deportată, din motive etnice,

în Transnistria (Bug), în perioada aprilie 1943 - septembrie 1944.

Și împotriva acestei

soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs, pârâta Casa

Județeană de Pensii Botoșani, arătând că în mod greșit, instanța a reținut

calitatea de deportat a reclamantei și a acordat acesteia drepturile

compensatorii prevăzute de lege, în condițiile în care susținerile reclamantei

nu au fost dovedite cu acte oficiale, iar persoanele care au dat declarații în

susținerea acțiunii, nu au făcut dovada că ele însele au calitatea de

beneficiari ai prevederilor O.G. nr. 105/1999.

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se va arăta în continuare.

În conformitate

cu art. 1 lit. a) din O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a

avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost

deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate

.

De

asemenea,

potrivit

art. 6

1

din

O.G. nr. 105/1999 și art.

4

din Normele

pentru aplicarea

prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, d

ovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din

ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente și,

î

n lipsa acestor acte, prin

declarație cu martori.

Or, din declarațiile martorilor M.M.

și D.E., ambii audiați nemijlocit de instanța de fond și beneficiari, ei

înșiși, ai prevederilor O.G. nr. 105/1999, rezultă într-adevăr că reclamanta a

fost deportată, împreună cu familia sa, din motive etnice, în Transnistria

(Bug), în perioada aprilie 1943 - septembrie 1944.

În cauză, dovada deportării

reclamantei s-a făcut, așadar, conform legii, instanța de fond în mod corect

admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei,

calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință,

să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.

Pentru considerentele arătate,

recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind

temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii

Botoșani împotriva sentinței civile nr. 131 din 24 mai 2006 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal

, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 octombrie 2006.