ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3892/2006

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin decizia nr. 366 din 2

februarie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Casa Județeană de Pensii

Botoșani împotriva sentinței civile nr. 263 din 7 septembrie 2005 a Curții de

Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. A casat

sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceiași instanță.

Pentru a hotărî astfel, a

reținut că materialul probator administrat este insuficient pentru a conduce la

concluzia că intimata-reclamantă B.S. a fost persecutată etnic, prin deportare

în Transnistria.

În fond după casare, Curtea

de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința nr. 129 din 24 mai 2006, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.S.

și cererea de intervenție formulată de Partida Romilor din România, a dispus

anularea hotărârii nr. 1534 din 25 februarie 2005, emisă de pârâta Casa

Județeană de Pensii Botoșani, a stabilit în favoarea reclamantei, B.S.,

calitatea de beneficiară drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru

perioada 1 aprilie 1943 - 1 septembrie 1944.

Pentru a hotărî astfel, a

reținut că din probatoriul administrat, respectiv proba testimonială și cea cu

înscrisuri, rezultă că reclamanta, împreună cu familia sa, a fost deportată în

Transnistria, în perioada 1 aprilie 1943 - 1 septembrie 1944, fiind persecutată

din motive de persecuție etnică.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Botoșani, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivare, recurenta a

susținut că în cuprinsul adresei nr. 1821 din 6 septembrie 2001, emisă de Casa

Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și adresei nr. 2046

din 5 octombrie 2004, eliberată de Direcția Arhivelor Naționale Botoșani, se

precizează că pentru dovedirea calității de persoană deportată în Transnistria,

în situația în care probele administrate constau în declarații autentificate

ale martorilor, aceștia trebuie să dovedească cu acte oficiale că s-au aflat în

aceiași situație ca și solicitantul drepturilor respective, situație care nu a

fost realizată în speța de față.

Analizând motivele de recurs

și soluția instanței de fond, în raport cu probele administrate în cauză,

actele normative incidente pricinii și dispozițiile art. 304

1

,

Curtea constată că recursul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele

considerente.

Chiar dacă recurenta susține că

adresele eliberate de către Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări

Sociale și de Direcția Arhivelor Naționale Botoșani sunt acte eliberate de

către un organ abilitat al statului competent în verificarea și constatarea

situațiilor de stabilire a calității de refugiat din motive de persecuție

etnică, Curtea reține că înscrisurile menționate în aceste adrese pe care

solicitanții trebuie să le depună pentru recunoașterea drepturilor prevăzute de

Legea nr. 189/2000, nu pot excede textelor de lege în materie.

Din cuprinsul dispozițiilor art. 4

din H.G. nr. 127/2002, nu rezultă obligativitatea martorilor de a dovedi cu un

act oficial afirmațiile susținute, act care să evidențieze că s-au aflat în

aceiași situație cu solicitantul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Potrivit art. 1 lit. c) din

O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a

avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege

menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care, în

perioada precizată, au suferit persecuții materializate sub forma refugiului,

expulzării ori strămutării în altă localitate, din motive etnice.

Pentru considerentele arătate,

Curtea constată că instanța de fond a interpretat în mod judicios prevederile

legale în materie și în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.,

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Botoșani împotriva sentinței nr. 129 din 24 mai 2006 a

Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 noiembrie 2006.