ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3964/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Botoșani, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 2641 din 15 aprilie 2005, reclamanta L.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 1540 din 25 februarie 2005, emisă de Casa Județeană de Pensii Botoșani și, în consecință, recunoașterea calității de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada septembrie 1942 - septembrie 1944. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada menționată în petitul acțiunii, a fost deportată, împreună cu familia în Transnistria, după care a revenit în România. În cauză, a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei, Partida Rromilor Social Democrată din România.

Tribunalul Botoșani, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, și-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 306 din 7 septembrie 2005, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și cererea de intervenție accesorie, a dispus anularea hotărârii nr. 1540 din 25 februarie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, prin Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, stabilind că reclamanta este beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 martie 1942 - 1 septembrie 1944, drepturi ce urmează a fi acordate începând cu data de 1 aprilie 2005. Recursul declarat împotriva acestei hotărâri de către pârâtă a fost admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 336 din 1 februarie 2006, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, motivat de faptul că declarația autentificată aflată la dosar nu este suficientă pentru dovedirea stării de fapt reclamate și nu este însoțită de nici un act doveditor conform căruia persoanele care au dat declarația, beneficiază de drepturile conferite de prevederile Legii nr. 189/2000.

Conformându-se îndrumărilor instanței de control judiciar, în fond, după casare, Curtea de Apel Suceava a încuviințat proba testimonială solicitată de reclamantă, precum și proba cu înscrisuri. Prin sentința civilă nr. 111 din 10 mai 2006, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel Suceava, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta L.E. și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta Partida Rromilor Social Democrată din România. A dispus anularea hotărârii nr. 1540 din 25 februarie 2005, emisă de Casa Județeană de Pensii Botoșani. A stabilit în favoarea reclamantei L.E., calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada septembrie 1942 - septembrie 1944. Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că din probatoriul administrat în cauză (respectiv declarațiile martorilor M.M.

și D.E.), rezultă fără echivoc faptul că reclamanta, împreună cu familia, a fost deportată în Transnistria, în perioada 1942 - septembrie 1944. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Botoșani, criticând, în esență, hotărârea instanței de fond, ca nelegală și netemeinică, pe motiv că din actul eliberat de Direcția Arhivelor Naționale rezultă că reclamanta nu a fost regăsită pe lista persoanelor deportate în Transnistria. A enunțat tipurile de înscrisuri care puteau fi prezentate, așa cum a fost reglementat prin mai multe acte normative emise de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, cum ar fi acte eliberate de Crucea Roșie Internațională, livrete militare, acte eliberate de lagărele de concentrare, adeverință eliberată de Arhivele Naționale Române, în lipsa cărora acțiunea reclamantei nu putea fi admisă.

Cu privire la proba testimonială, a arătat că putea fi avută în vedere, doar în măsura în care aceștia dovedeau cu acte că au fost în aceeași situație, ceea ce în speță nu s-a probat. Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a) din O.G. nr. 105/1999, pentru modificarea Decretului - lege nr. 118/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate, din motive politice, de dictatura instaurată, cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, beneficiază de dispozițiile legii, orice persoană cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, ca urmare a deportării; iar potrivit art. 1 din H.G.

nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile art. 1 din O.G. nr. 105/1999 se poate face în lipsa actelor oficiale prin orice mijloc de probă prevăzut de lege. Din probatoriul administrat în cauză, în special din declarațiile martorilor M.M. și D.E., beneficiari la rândul lor ai drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, conform deciziei nr. 0133 din 21 octombrie 2002 și, respectiv, a hotărârii nr. 526 din 10 martie 2003, emise de pârâtă, rezultă fără echivoc faptul că reclamanta (împreună cu familia și martorii audiați), a fost deportată în Transnistria (Bug), în perioada septembrie 1942 - septembrie 1944, fiind, astfel, persecutată pe motive etnice, fapt istoric notoriu. Față de cele învederate, cum acțiunea de față apare ca fiind întemeiată, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 1 lit. a) din O.G.

nr. 105/1999, pentru modificarea și completarea Decretului - lege nr. 118/1999, cu modificările ulterioare, instanța urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Botoșani împotriva sentinței civile nr. 111 din 20 mai 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2006.