ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 121/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 13 aprilie 2005, C.A., în calitate de reclamantă și Partida Rromilor Social

Democrată din România, în calitate de intervenientă, au solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, anularea hotărârii

nr. 1650 din 25 februarie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i

ateste reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.

În motivare s-a arătat că

reclamanta, împreună cu familia și alte mii de membrii ai comunității de rromi,

a fost deportată în Transnistria din primăvara anului 1942, până în toamna

anului 1944, din considerente etnice, ceea ce o îndreptățește pe aceasta, la

acordarea drepturilor legale compensatorii.

În considerarea dispozițiilor

speciale ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, Tribunalul Botoșani,

secția comercială și de contencios administrativ, inițial învestit, prin

sentința nr. 305 din 23 mai 2005, a declinat competența de soluționare a

cauzei, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ.

Judecând în fond pricina în primă

instanță, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința nr. 281 din 7 septembrie 2005, a admis acțiunea, a

anulat hotărârea contestată și a stabilit că reclamanta este beneficiară a

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada aprilie 1943 -

septembrie 1944, care se vor calcula începând cu data formulării cererii, la 6

octombrie 2004.

Instanța a reținut că soluția se

impune, în raport cu probele administrate și cu dispozițiile art. 1 lit. a) din

O.G. nr. 105/1999 și ale art. 1 din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

Împotriva sentinței, în termen

legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, solicitând,

în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea acestei

hotărâri judecătorești, în sensul respingerii acțiunii și a cererii de

intervenție.

Recurenta a susținut, în esență, că

în absența unor acte oficiale care să ateste susținerile intimatei-reclamante

și a unor dovezi că martorii, ale căror declarații au fost administrate în

cauză, s-au aflat în aceeași situație cu aceasta, instanța de fond nu putea,

exclusiv în temeiul unor declarații testimoniale, să o încadreze pe intimată în

dispozițiile Legii nr. 189/2000.

Criticile formulate sunt

neîntemeiate.

În conformitate cu prevederile art.

1 lit. a) din O.G. nr. 105/1999, aprobate prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit

persecuții etnice, în sensul că a fost deportată în ghetouri și lagăre de

concentrare în străinătate.

În mod eronat, recurenta-pârâtă

susține că intimata-reclamantă nu s-ar afla în această situație.

Astfel, din declarația autentică a

martorilor B.G. și R.M. rezultă că s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din

H.G. nr. 127/2002, că intimata, împreună cu mama sa, A.Z., în luna aprilie

1943, au fost deportate în U.R.S.S., raionul Transnistria, satul Varvaroka,

comuna Koronika, suportând regimul de exterminare al unui ghetou din acea

localitate.

Nu pot fi reținute susținerile

recurentei, referitoare la precizările Casei Naționale de Pensii și alte

Drepturi de Asigurări Sociale, acestea fiind simple puncte de vedere, care nu

pot adăuga la lege pe calea interpretării.

În concluzie, reținând corect

situația de fapt dedusă judecății și aplicând corespunzător dispozițiile legale

incidente, instanța fondului a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv

pentru care, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va

respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Botoșani împotriva sentinței civile nr. 281 din 7

septembrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 ianuarie 2006.