ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 121/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 13 aprilie 2005, C.A., în calitate de reclamantă și Partida Rromilor Social Democrată din România, în calitate de intervenientă, au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, anularea hotărârii nr. 1650 din 25 februarie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i ateste reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000. În motivare s-a arătat că reclamanta, împreună cu familia și alte mii de membrii ai comunității de rromi, a fost deportată în Transnistria din primăvara anului 1942, până în toamna anului 1944, din considerente etnice, ceea ce o îndreptățește pe aceasta, la acordarea drepturilor legale compensatorii.

În considerarea dispozițiilor speciale ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, inițial învestit, prin sentința nr. 305 din 23 mai 2005, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ. Judecând în fond pricina în primă instanță, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 281 din 7 septembrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a stabilit că reclamanta este beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada aprilie 1943 - septembrie 1944, care se vor calcula începând cu data formulării cererii, la 6 octombrie 2004. Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu probele administrate și cu dispozițiile art. 1 lit. a) din O.G.

nr. 105/1999 și ale art. 1 din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002. Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea acestei hotărâri judecătorești, în sensul respingerii acțiunii și a cererii de intervenție. Recurenta a susținut, în esență, că în absența unor acte oficiale care să ateste susținerile intimatei-reclamante și a unor dovezi că martorii, ale căror declarații au fost administrate în cauză, s-au aflat în aceeași situație cu aceasta, instanța de fond nu putea, exclusiv în temeiul unor declarații testimoniale, să o încadreze pe intimată în dispozițiile Legii nr. 189/2000.

Criticile formulate sunt neîntemeiate. În conformitate cu prevederile art. 1 lit. a) din O.G. nr. 105/1999, aprobate prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare în străinătate. În mod eronat, recurenta-pârâtă susține că intimata-reclamantă nu s-ar afla în această situație. Astfel, din declarația autentică a martorilor B.G. și R.M. rezultă că s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002, că intimata, împreună cu mama sa, A.Z., în luna aprilie 1943, au fost deportate în U.R.S.S., raionul Transnistria, satul Varvaroka, comuna Koronika, suportând regimul de exterminare al unui ghetou din acea localitate.

Nu pot fi reținute susținerile recurentei, referitoare la precizările Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, acestea fiind simple puncte de vedere, care nu pot adăuga la lege pe calea interpretării. În concluzie, reținând corect situația de fapt dedusă judecății și aplicând corespunzător dispozițiile legale incidente, instanța fondului a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani împotriva sentinței civile nr. 281 din 7 septembrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2006.