ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2495/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 29 iulie 2008 reclamantul F.A.M. a chemat în judecată Ministerul Apărării – UM XXXXX București, solicitând să i se stabilească calitatea de veteran de război potrivit prevederilor Legii nr. 44/1994. În motivarea cererii reclamantul arată că, în timpul celui de al doilea război mondial a locuit în Botoșani, iar după 7 aprilie 1944, odată cu intrarea trupelor sovietice în oraș a fost trimis pentru pregătire militară la Centrul Botoșani în perioada aprilie 1944 – 20 mai 1944 și apoi în perioada 13 iunie – 23 august 1944, fiind concentrat și trimis în zona frontului prin intermediul Poliției Botoșani pentru muncă de război în folosul unei unități militare de pe front.

Susține reclamantul că este îndreptățit să i se acorde calitatea de veteran de război și să beneficieze de prevederile Legii nr. 44/1994. Curtea de Apel Iași – Secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 207/CA din 17 noiembrie 2008 a respins ca nefondată acțiunea, apreciind că reclamantul nu se încadrează în categoriile din persoana prevăzute de dispozițiile art. 1-2 din Legea nr. 44/1994, privind veteranii de război, activitățile desfășurate de acesta în timpul războiului neputând conduce la stabilirea calității de veteran de război. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul F.A.M.

susținând în esență că a făcut dovada că a fost mobilizat ca premilitar concentrat ca participant la servicii și munci în zona frontului, în interesul armatei în timpul celui de al doilea război mondial și că prin normele metodologice anexă la Ordinul A 544 din 25 septembrie 1997 și documentarul anexat raportului V 305 din 25 iunie 1997 al Șefului Secției pentru Problemele Veteranilor de Război din M.A.N., se precizează că dispozițiile legale menționate sunt aplicabile premilitarilor și celor concentrați deoarece Ministerul Apărării a aprobat ca și acestor persoane să li se recunoască calitatea de veteran de război. Recurentul mai arată că într-o speță similară Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 783 din 8 februarie 2007, a confirmat sentința primei instanțe, respingând ca neîntemeiat recursul declarat de M.A.N.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Susținerile recurentului potrivit cărora a fost mobilizat ca premilitar în timpul celui de al doilea război mondial nu pot fi reținute. Potrivit Decretului Lege nr. 3984 din 4 decembrie 1940, în vigoare în timpul celui de al doilea război mondial, cetățenii români aparținând minorității evreiești erau excluși atât de la pregătirea premilitară, cât și de la serviciul militar, fiind obligați să presteze muncă obligatorie. Dispozițiile art. 1 al Legii nr. 1 al Legii nr. 44/1994 prevăd expres persoanele care au calitatea de veteran de război.

De asemenea, prevederile art. 2 din Legea nr. 44/1994 prevăd că, sunt considerați veterani de război, persoanele care au participat la primul sau al doilea război mondial, după cum urmează: - a) cetățenii români din orice teritoriu care s-au înrolat voluntar și au luptat în rândurile armatelor Națiunilor Unite; - b) locuitorii din provinciile românești, vremelnic ocupate în perioada 1940-1945, care au fost încorporați sau mobilizați în mod obligatoriu și au luptat în armatele altor state, în cazul în care și-au păstrat sau redobândit cetățenia română și domiciliul în România; - c) persoanele de naționalitate germană care au fost încadrate obligatoriu în unități ale armatei germane, în cazul în care și-au păstrat sau redobândit cetățenia română și domiciliul în România.

Recurentul reclamant nu poate să beneficieze de calitatea de veteran de război întrucât nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de persoane prevăzut de art. 1 și 2 al Legii. Din documentele eliberate de organele competente rezultă că în perioada menționată recurentul reclamant a prestat muncă obligatorie și nu pregătire premilitară la care fac referire dispozițiile Legii nr. 44/1994 și normele ei de aplicare. În legătură cu invocarea de către recurent a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 783 din februarie 2007, în cauza respectivă s-a făcut dovada că reclamantul a făcut pregătire premilitară, fiind îndreptățit la stabilirea calității de veteran de război. Având în vedere argumentele mai sus invocate, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul F.A.M. împotriva sentinței civile nr. 207/CA din 17 noiembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2009.