ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2971/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Curtea de Apel Suceava, prin declinare de competență de la Tribunalul Botoșani,

reclamantul

U.P. a chemat în

judecată pârâta A.N.V.R. - Comitetul Județean Botoșani, pentru a i se stabili

calitatea de veteran de război, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 44/1994.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a

participat cu mari unități logistice și a

fost mobilizat în mod obligatoriu cu

I.G.P.P. la acțiunea OPERAȚIUNEA 1111 iar

la

venirea din refugiu toți refugiații au fost obligați de către trupele URSS la

curățirea

terenurilor de muniție și armament.

Reclamantul a mai arătat că fiecare Inspectorat și Subinspectorat de

pregătire premilitară urma să evacueze toată arhiva și documentele proprii,

personalul, dotarea materială, cazarmamentul, precum și familiile ofițerilor,

subofițerilor și funcționarilor civili cu bagajele strict necesare.

În acest

caz nu s-a mai făcut aplicarea Legii nr. 322/1943 ci s-a aplicat OPERAȚIUNEA

1111, datorită înaintării rapide a trupelor sovietice.

Reclamantul

a mai precizat că deși din 1994, după apariția acestei Legi, a apelat în

repetate rânduri atât la M.A.P.N. cât și la U.M. 02405 Pitești și la Centrul

Militar Botoșani a primit răspuns că nu se aplică

decât prevederile Legii nr. 322/1943 potrivit cărora n

umai tinerii ce

aveau vârsta de 17 ani vor primi calitatea de veterani de război.

La

termenul de judecată din 25 iunie 2008, instanța de fond a dispus, din oficiu,

introducerea în cauză, în calitate de pârât, a M.A.N., potrivit competenței

conferite de legiuitor prin art. 5 din Legea nr. 44/1994.

Prin întâmpinare A.N.V.

R. a

solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Prin sentința nr. 132 din 7 noiembrie 2008, Curtea de Apel Suceava a

respins acțiunea reclamatului ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în

esență, că

potrivit dispozițiilor Legii nr.

322/1943, în vigoare în perioada la care

reclamantul face referire, tinerii care aveau vârsta de 17 ani

împliniți, erau obligați să

presteze " muncă de război".

Or, în anul 1944, când

s

ubcentrele de Pregătire Preliminară au fost operative,

reclamantul avea vârsta de 16 ani, astfel încât acestuia nu-i sunt aplicabile

dispozițiile Legii

nr. 44/1994.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul U.P. a declarat recurs,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de atac, recurentul - reclamant a arătat, în esență,

că soluția de respingere a acțiunii sale este greșită, pentru că toate probele

administrate în cauză conduceau către concluzia că îndeplinea condițiile

prevăzute de Legea nr. 44/1994 în vederea recunoașterii calității de veteran de

război.

În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri, depuse la dosar de

către recurentul-reclamant, potrivit art. 305 C. proc. civ.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de parte și a

prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu

o acțiune vizând refuzul rezolvării cererii sale de stabilire a calității de

veteran de război în temeiul art. 20 din Legea nr. 44/1994, susținând că în

cursul anului 1944, pe fondul înaintării rapide a trupelor sovietice și

evacuării forțate a trupelor române, a fost mobilizat și obligat să presteze

munci de război, în regim premilitar, în cadrul

s

ubinspectoratului de Pregătire Premilitară Botoșani.

Potrivit art. 5 din același act normativ, în forma atunci în vigoare,

calitatea de veteran de război se stabilește de către

M.A.N.,

pe baza datelor din livretul militar ori, în lipsa acestora, pe bază de acte

oficiale eliberate de către organele stabilite de acest minister, prin care se

confirmă situațiile prevăzute la art. 1 și 2.

În cazurile în care, din diferite motive, cei îndreptățiți

nu posedă livret militar ori nu li se poate elibera dovada necesară datorită

inexistenței sau distrugerii arhivelor, confirmată în scris, calitatea de

veteran de război se va determina de către comisiile de reconstituire, cu

martori, în condițiile prevăzute de lege și de metodologia stabilită, în acest

scop, de M.A.N.

În sprijinul susținerilor sale, recurentul-reclamant a depus

la dosar declarația autentificată a doi martori, G.C. și M.S., care au arătat

că după luna martie 1944, acesta „a fost mobilizat premilitar cu contingentele

1945 – 1950 inclusiv, din fața armatelor U.R.S.S. în regiunea Moldova. Ca

militari a fost luat civil, împreună cu alte persoane erau organizați pe grupe

și plutoane conduse de gradați civili ca instructori și erau folosiți la munci

la unități militare în spatele frontului. După 23 august 1944 am fost

mobilizați forțat de către trupele U.R.S.S. în gări la încărcat și descărcat

vagoane cu materiale de război”.

Un document oficial care să ateste încadrarea

recurentului-reclamant într-o structură premilitară nu a existat, U.M.02405

comunicând, prin adresa din 5 februarie 2008, că în sursele documentare

identificate în arhive nu există consemnări privind pregătirea premilitară, iar

în Nomenclatorul formațiunilor de pregătire premilitară care au desfășurat

activități și sprijinul frontului în perioada 1 aprilie 1944 – 23 august 1944

emis de Statul Major General, Subcentrul de Pregătire Premilitară Cristești,

aparținând Subinspectoratului de Pregătire Premilitară Botoșani, este

considerat operativ în perioada 21 aprilie 1944 – 23 august 1944.

În motivarea refuzului de stabilire a calității de veteran

de război, A.N.V.R. – Filiala Botoșani a arătat că potrivit Legii nr. 322/1943,

numai tinerii peste 17 ani erau obligați să presteze munci de război, condiție

pe care partea nu o îndeplinea la data care Subcentrul Cristești a devenit

operațional.

Este adevărat că în unele dintre înscrisurile depuse la

dosar de recurentul-reclamant – extrase din lucrări de specialitate

istorico-militare, tabele identificate în fondurile documentare, Regulamentul

pentru organizarea muncii colective obligatorii și utilizarea brațelor de muncă

disponibile pentru județul Botoșani, conform unei decizii a entității

competente din data de 17 iunie 1944-, se face referire la vârsta minimă de 16

ani, dar în art. 3 din regulamentul menționat se distinge între „bărbații

valizi între 18 și 55 ani împliniți”, obligați să presteze muncă, și „tinerii

de la 16 ani împliniți – 18 ani”, care puteau să fie chemați la muncă numai

dacă necesitățile obștei o reclamau.

Or, dat fiind caracterul vag, general al declarației celor

doi martori, precum și lipsa oricărei mențiuni oficiale sau a unui început de

dovada scrisă privind situația personală a recurentului - reclamant, nu pot fi

reținute elemente care să configureze un refuz nejustificat de rezolvare a

cererii sale în accepțiunea art. 2 alin. (1) litera i) din Legea nr. 554/2004

(exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea).

În consecință, Înalta Curte constată că nu există motive de

modificare sau de casare a sentinței atacate potrivit art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004 sau art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., urmând

să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

Î

N NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul U.P. împotriva sentinței nr. 132 din 7 noiembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 29 mai 2009.