ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2971/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, prin declinare de competență de la Tribunalul Botoșani, reclamantul U.P. a chemat în judecată pârâta A.N.V.R. - Comitetul Județean Botoșani, pentru a i se stabili calitatea de veteran de război, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 44/1994. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a participat cu mari unități logistice și a fost mobilizat în mod obligatoriu cu I.G.P.P. la acțiunea OPERAȚIUNEA 1111 iar la venirea din refugiu toți refugiații au fost obligați de către trupele URSS la curățirea terenurilor de muniție și armament. Reclamantul a mai arătat că fiecare Inspectorat și Subinspectorat de pregătire premilitară urma să evacueze toată arhiva și documentele proprii, personalul, dotarea materială, cazarmamentul, precum și familiile ofițerilor, subofițerilor și funcționarilor civili cu bagajele strict necesare.

În acest caz nu s-a mai făcut aplicarea Legii nr. 322/1943 ci s-a aplicat OPERAȚIUNEA 1111, datorită înaintării rapide a trupelor sovietice. Reclamantul a mai precizat că deși din 1994, după apariția acestei Legi, a apelat în repetate rânduri atât la M.A.P.N. cât și la U.M. 02405 Pitești și la Centrul Militar Botoșani a primit răspuns că nu se aplică decât prevederile Legii nr. 322/1943 potrivit cărora n umai tinerii ce aveau vârsta de 17 ani vor primi calitatea de veterani de război. La termenul de judecată din 25 iunie 2008, instanța de fond a dispus, din oficiu, introducerea în cauză, în calitate de pârât, a M.A.N., potrivit competenței conferite de legiuitor prin art. 5 din Legea nr. 44/1994.

Prin întâmpinare A.N.V. R. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Prin sentința nr. 132 din 7 noiembrie 2008, Curtea de Apel Suceava a respins acțiunea reclamatului ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor Legii nr. 322/1943, în vigoare în perioada la care reclamantul face referire, tinerii care aveau vârsta de 17 ani împliniți, erau obligați să presteze " muncă de război". Or, în anul 1944, când s ubcentrele de Pregătire Preliminară au fost operative, reclamantul avea vârsta de 16 ani, astfel încât acestuia nu-i sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 44/1994. Împotriva acestei hotărâri, reclamantul U.P. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de atac, recurentul - reclamant a arătat, în esență, că soluția de respingere a acțiunii sale este greșită, pentru că toate probele administrate în cauză conduceau către concluzia că îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr. 44/1994 în vederea recunoașterii calității de veteran de război. În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri, depuse la dosar de către recurentul-reclamant, potrivit art. 305 C. proc. civ. Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de parte și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând refuzul rezolvării cererii sale de stabilire a calității de veteran de război în temeiul art. 20 din Legea nr. 44/1994, susținând că în cursul anului 1944, pe fondul înaintării rapide a trupelor sovietice și evacuării forțate a trupelor române, a fost mobilizat și obligat să presteze munci de război, în regim premilitar, în cadrul s ubinspectoratului de Pregătire Premilitară Botoșani.

Potrivit art. 5 din același act normativ, în forma atunci în vigoare, calitatea de veteran de război se stabilește de către M.A.N., pe baza datelor din livretul militar ori, în lipsa acestora, pe bază de acte oficiale eliberate de către organele stabilite de acest minister, prin care se confirmă situațiile prevăzute la art. 1 și 2. În cazurile în care, din diferite motive, cei îndreptățiți nu posedă livret militar ori nu li se poate elibera dovada necesară datorită inexistenței sau distrugerii arhivelor, confirmată în scris, calitatea de veteran de război se va determina de către comisiile de reconstituire, cu martori, în condițiile prevăzute de lege și de metodologia stabilită, în acest scop, de M.A.N.

În sprijinul susținerilor sale, recurentul-reclamant a depus la dosar declarația autentificată a doi martori, G.C. și M.S., care au arătat că după luna martie 1944, acesta „a fost mobilizat premilitar cu contingentele 1945 – 1950 inclusiv, din fața armatelor U.R.S.S. în regiunea Moldova. Ca militari a fost luat civil, împreună cu alte persoane erau organizați pe grupe și plutoane conduse de gradați civili ca instructori și erau folosiți la munci la unități militare în spatele frontului. După 23 august 1944 am fost mobilizați forțat de către trupele U.R.S.S. în gări la încărcat și descărcat vagoane cu materiale de război”.

Un document oficial care să ateste încadrarea recurentului-reclamant într-o structură premilitară nu a existat, U.M.02405 comunicând, prin adresa din 5 februarie 2008, că în sursele documentare identificate în arhive nu există consemnări privind pregătirea premilitară, iar în Nomenclatorul formațiunilor de pregătire premilitară care au desfășurat activități și sprijinul frontului în perioada 1 aprilie 1944 – 23 august 1944 emis de Statul Major General, Subcentrul de Pregătire Premilitară Cristești, aparținând Subinspectoratului de Pregătire Premilitară Botoșani, este considerat operativ în perioada 21 aprilie 1944 – 23 august 1944. În motivarea refuzului de stabilire a calității de veteran de război, A.N.V.R.

– Filiala Botoșani a arătat că potrivit Legii nr. 322/1943, numai tinerii peste 17 ani erau obligați să presteze munci de război, condiție pe care partea nu o îndeplinea la data care Subcentrul Cristești a devenit operațional. Este adevărat că în unele dintre înscrisurile depuse la dosar de recurentul-reclamant – extrase din lucrări de specialitate istorico-militare, tabele identificate în fondurile documentare, Regulamentul pentru organizarea muncii colective obligatorii și utilizarea brațelor de muncă disponibile pentru județul Botoșani, conform unei decizii a entității competente din data de 17 iunie 1944-, se face referire la vârsta minimă de 16 ani, dar în art. 3 din regulamentul menționat se distinge între „bărbații valizi între 18 și 55 ani împliniți”, obligați să presteze muncă, și „tinerii de la 16 ani împliniți – 18 ani”, care puteau să fie chemați la muncă numai dacă necesitățile obștei o reclamau.

Or, dat fiind caracterul vag, general al declarației celor doi martori, precum și lipsa oricărei mențiuni oficiale sau a unui început de dovada scrisă privind situația personală a recurentului - reclamant, nu pot fi reținute elemente care să configureze un refuz nejustificat de rezolvare a cererii sale în accepțiunea art. 2 alin. (1) litera i) din Legea nr. 554/2004 (exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea). În consecință, Înalta Curte constată că nu există motive de modificare sau de casare a sentinței atacate potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., urmând să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

Î

N NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul U.P. împotriva sentinței nr. 132 din 7 noiembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 mai 2009.